Contract de achiziţie publică. Plata penalităţilor de întârziere
În raport de principiul de drept potrivit căruia soarta accesoriului urmează soarta principalului, este neîntemeiată cererea având ca obiect plata de penalităţi pentru contravaloarea unor lucrări care exced contractului de achiziţie încheiat între părţi, atâta timp cât nu a intervenit un act adiţional în acest sens.
Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinţi şi înregistrată sub nr.1687/101/2012, reclamantul SC C.S SRL a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin , solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care pârâtul să fie obligat la plata sumei de 410.640,58 lei, reprezentând contravaloare penalităţi de întârziere aferente facturii nr.267/19.10.2010.
În motivarea cererii a arătat că a încheiat la 13.11.2008 cu pârât un contract de lucrări prin intermediul căruia reclamantul se obliga să execute şi să finalizeze lucrările de reabilitate imobil şi construire campus Grup Şcolar Industrial Auto Dr. Tr.Severin, iar pârâta, în calitate de achizitor, se obliga să plătească suma de 15.153.020,18 lei, beneficiarul contractului fiind Grupul Şcolar Industrial Auto Dr. Tr.Severin.
În anul 2009, beneficiarul lucrării, prin adresa nr.149/27.01.2009, înregistrată la Primăria Dr. Tr.Severin, a solicitat acesteia din urmă efectuarea unor lucrări suplimentare, lucrări ce au fost aprobate de către pârâtă, fiind executate în totalitate, conform prevederilor contractuale.
Reclamantul a precizat că dovada achiesării la efectuarea lucrărilor suplimentare se face cu dovada dispoziţiei de şantier semnată de pârâtă la 15.06.2009, precum şi cu procesul verbal de recepţie încheiat la finalizarea lucrărilor, lucrări care le includ şi pe cele suplimentare, procesul verbal fiind semnat fără obiecţiuni de către pârâtă.
Ca urmare a faptului că lucrările suplimentare au fost făcute cu acordul pârâtei, reclamantul a emis factura nr.267/19.10.2010 în sumă de 1.669.270,64 lei, obligaţia de plată nefiind însă îndeplinită de către pârâtă. Conform clauzelor stipulate în contractul de lucrări, achizitorul avea obligaţia de a efectua plata în termen de 5 zile de la emiterea facturii, iar în cazul în care nu făcea plata în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, achizitorul avea obligaţia de a plăti penalităţi în cuantum de 0,06% pe zi de întârziere.
Reclamantul a arătat că prin sentinţa nr.1032/05.07.2011 a Tribunalului Mehedinţi, pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.669.2570,64 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr.267/19.10.2010, sentinţa rămânând definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului. Însă având în vedere faptul că pârâta nu a achitat contravaloarea facturii la data convenită potrivit contractului, se impune obligarea acesteia şi la plata penalităţilor.
A mai invocat faptul că inserarea clauzei privind plata unei penalităţi de întârziere, în cuantum de 0,06% pe zi are valoarea unei clauze penale şi prin urmare, creditorul are dreptul de a pretinde atât acordarea clauzei penale, cât şi executarea în natură a obligaţiei principale a sumei de bani.
Reclamantul a mai susţinut că sunt întrunite toate condiţiile pentru acordarea penalităţilor de întârziere. Astfel, deşi obligaţia de plată a preţului a devenit exigibilă, pârâta în mod culpabil nu şi-a executat obligaţia, iar reclamantul a suferit un prejudiciu. Fiind vorba de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pârâta era obligată la plata acesteia la termenul convenit între părţi, or pârâta, prin neexecutarea obligaţiei, precum şi prin nedovedirea existenţei unei cauze străine care să o exonereze de răspundere, manifestă rea-credinţă, fapt ce impune tragerea la răspundere civilă prin obligarea acesteia la plata penalităţilor de întârziere.
În drept reclamantul a invocat dispoziţiile art.1073 şi urm. Cod civil.
În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar: calcul penalităţi, factura nr.267/19.10.2010, sentinţa nr.1032/2011, contract lucrări nr.509/13.11.2008, proces verbal recepţie lucrări.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării a arătat că în ce priveşte contractul de lucrări nr.509/2008, nu a fost încheiat nici un act adiţional pentru lucrări suplimentare la acest contract, între părţile contractante, respectiv Primăria Dr. Tr.Severin şi SC C.S SRL. Deşi se invocă efectuarea unor lucrări suplimentare, la pct.21 din contract se prevede expres că părţile au dreptul, pe durata îndeplinirii contractului, de a conveni modificarea clauzelor contractuale, prin act adiţional. A susţinut că singura modalitate de a efectua lucrări suplimentare la contractul nr.509 era încheierea unui act adiţional, astfel că în lipsa unui astfel de act, în mod netemeinic se pretinde faptul că au fost efectuate lucrări suplimentare la acest contract.
Pârâta a mai susţinut că aceste pretinse lucrări suplimentare nu au fost aprobate de Primăria Dr. Tr.Severin, nu se face dovada executării acestora şi nu avut loc o predare-primire a lucrărilor, în sensul pretins de reclamantă. Astfel, nu a existat act adiţional pentru respectivele lucrări, dispoziţia de şantier nu a fost semnată de ordonatorul principal de credite, respectiv Primarul mun. Dr. Tr.Severin, nu au fost comunicate situaţii de lucrări pentru a se face recepţia conform contractului nr.509. Este evident că lucrările suplimentare ce au fost facturate prin factura nr.267 nu sunt efectuate în baza contractului nr.509 şi deci exced acestuia, neputând fi invocat contractul nr.509 ca legea părţilor în prezenta cauză.
Pârâta a mai susţinut că factura nr.267/2010 şi documentaţia aferentă acesteia nu a fost însuşită Primăria Dr. Tr.Severin, fiind returnată reclamantei, faţă de lipsa unui act adiţional încheiat între părţi.
Pârâta a arătat totodată că atâta timp cât lucrările facturate de reclamantă nu au făcut obiectul contractului nr.509 şi nici al unui act adiţional la acest contract, reclamanta nu poate pretinde ca temei al pretenţiilor sale, respectiv penalităţile de întârziere, prevederile contractului nr.509/2008. A arătat că inclusiv în sentinţa nr.1032/2011 instanţa de fond a raportul juridic dedus judecăţii nu are ca izvor contractul de achiziţie publică nr.509/2008.
Cu privire la clauza penală, pârâta a susţinut că această clauză are caracter accesoriu faţă de obligaţia principală şi urmează regimul juridic al obligaţiei principale, putând fi caracterizată ca o obligaţie facultativă, deoarece în cazul neîndeplinirii prestaţiei principale, obligaţia se rezumă la cuantumul clauzei penale. Având în natură juridică contractuală, clauza penală trebuind să fie inserată într-un contract materializat în formă scrisă. Faţă de aceste aspecte şi având în vedere faptul că debitul principal nu a luat naştere din contractul de achiziţii publice nr.509 şi nici dintr-un act adiţional, reclamanta nu are temei legal pentru solicitarea acestor penalităţi de întârziere.
Pârâta a depus la dosar: adresa nr.24193/08.11.2010.
La data de 18.04.2012 reclamanta a depus la dosar precizare de acţiune, prin care a arătat că înţelege să îşi întemeieze în drept acţiunea pe dispoziţiile art.286 şi urm. din OUG nr.34/2006, motivând că în speţă este vorba despre executarea unui contract de achiziţie publică.
La termenul din 12.09.2012, reclamantul a depus la dosar precizare de acţiune, prin care a arătat că înţelege să îşi majoreze câtimea pretenţiilor la suma de 562.878,06 lei, „respectiv valoarea mai mare a raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză”.
Prin sentinţa nr. 226 din 19 septembrie 2012 , Tribunalul Mehedinţi a respins acţiunea, reţinând următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost precizată la termenul din 18.04.2012, reclamanta a chemat în judecată pârâta pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta să-i plătească contravaloarea penalităţilor de întârziere aferente facturii nr.267/1910.2010, invocând în mod expres ca temei de drept dispoziţiile art.286 şi urm. din OUG nr.34/2006.
Potrivit contractului de lucrări nr.509/13.10.2008, reclamanta din cauza de faţă s-a obligat să efectueze şi să finalizeze lucrările de „reabilitare imobil şi construire campus – Grup Şcolar Industrial Auto Dr.Tr.Severin” pentru care pârâta s-a obligat să plătească preţul de 12.733.630,40 lei, la care se adaugă TVA, durata contractului fiind de 18 luni, începând de la 13.11.2008 până la 12.05.2010. Potrivit art.13.2 din contract „în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, acesta are obligaţia de a plăti ca penalităţi o sumă echivalentă cu 0,06%/zi de întârziere, din plata neefectuată”.
Lucrările au fost finalizate până la data de 08.06.2009, în condiţiile în care în perioada 08.06.2009-12.06.2009 a avut loc recepţia la terminarea lucrărilor, constatată în procesul verbal de recepţie nr.12963/15.06.2009.
Ulterior, la 19.10.2010 reclamanta a emis factura nr.267 pentru suma de 1.669.270,64 lei, reprezentând contravaloare „lucrări de reabilitare imobil şi construire campus Grup Şcolar Industrial Auto Dr.Tr.Severin”, pe care pârâta a restituit-o reclamantei, cu adresa nr.24193/08.11.2010, cu specificaţia „nu a fost acceptată, recunoscută şi însuşită de noi …”
Având în vedere aspectul că pârâta a refuzat să plătească factura precizată anterior, reclamanta a chemat-o în judecată în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr.3527/101/2011 al Tribunalului Mehedinţi, în care s-a pronunţat sentinţa nr.1032/05.07.2011. Prin această sentinţă a fost respinsă excepţia de litispendenţă invocată de pârâta Primăria Dr.Tr.Severin, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta CS SRL împotriva pârâtei şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei „suma de 1.669.270,64 lei reprezentând c/val. factură nr.267/19.10.2010” şi a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a MECTS.
În motivarea sentinţei precizate anterior s-a reţinut că în speţă nu s-a contestat executarea lucrărilor suplimentare şi nici contravaloarea acestora, Primăria Dr.Tr.Severin a arătat însă că acestea nu au format obiectul unui act adiţional între părţi. În aceste condiţii s-a apreciat „chiar dacă nu a fost încheiat propriu-zis un act adiţional, pârâta şi-a dat în mod implicit acordul pentru efectuarea lucrărilor sus-menţionate, prin semnarea mai întâi a dispoziţiei de şantier, iar apoi prin semnarea, fără nici un fel de obiecţiuni, a procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor”.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie a MECTS, ce a fost respinsă ca neîntemeiată, instanţa a reţinut „întrucât finanţarea lucrărilor de către chematele în garanţie viza contractul nr.509/2008, iar în prezenta cauză se solicită plata contravalorii unor lucrări ce exced contractului în discuţie şi pe care pârâta şi le-a asumat că le va plăti din fonduri locale, conform dispoziţiei de şantier nr.10/26.02.2009”.
Este evident astfel, fără putinţă de tăgadă, că lucrările pentru care a fost emisă factura nr.267/19.10.2010, pentru care se solicită în prezenta cauză penalităţi de întârziere, în baza unei clauze din contractul de lucrări de achiziţii publice nr.509/2008, exced acestui contract.
Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost precizată la data de 18.04.2012, reclamanta a solicitat penalităţi de întârziere, pentru contravaloarea facturii nr.267/19.10.2010, în temeiul art.13 din contractul de achiziţie publică nr.509/2008, dar prin sentinţa nr.1032/05.07.2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr..3527/101/2011, rămasă irevocabilă prin decizia nr.16/11.01.2012 a Curţii de Apel Craiova, s-a reţinut că lucrările pentru care s-a emis factura nr.267/19.10.2010 exced contractului de achiziţie publică nr.509/2008, instanţa apreciază ca neîntemeiată acţiunea reclamantei. Se apreciază astfel, în raport de principiul de drept potrivit căruia soarta accesoriului urmează soarta principalului, că nu poate fi obligată pârâta la plata unor penalităţi stabilite printr-un contract de achiziţie publică, calculate pentru contravaloarea unor lucrări ce exced contractului respectiv.
Soluţia Tribunalului Mehedinţi a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr.58/2013 prin care s-a dispus respingerea recursului declarata de SC C:S SRL.
Curtea a reţinut că, la contractul de lucrări nr. 509/2008 nu a fost încheiat un act adiţional pentru lucrări suplimentare între părţile contractuale, respectiv Primăria Drobeta Turnu Severin , în calitate de achizitor şi SC C.S SRL, în calitate de executant. În acest sens, la interogatoriul luat la instanţa de fond, reclamanta a recunoscut faptul că nu a fost încheiat act adiţional pentru lucrări suplimentare.
Cu toate că se invocă efectuarea unor lucrări suplimentare la contractul de lucrări nr. 509/2008, dispoziţiile art. 21 din contract, la capitolul „amendamente”, prevăd faptul că părţile au dreptul, pe durata îndeplinirii contractului, de a conveni modificarea clauzelor contractului, prin act adiţional. Prin urmare, Curtea a apreciat că singura modalitate de a efectua lucrări suplimentare la contractul nr. 509/2008, era încheierea unui act adiţional, prin care să se prevadă expres lucrările ce urmează a fi efectuate, sumele ce urmează a fi plătite, termenul de predare, cât şi penalităţile de întârziere.
Ca atare, lucrările ce au fost facturate de către recurenta reclamantă prin factura nr. 267/19.10.2010 ca lucrări suplimentare nu sunt efectuate în baza acestui contract, exced acestuia şi prin urmare nu se pot aplica dispoziţiile art. 13.2 din contract referitoare la plata penalităţilor de întârziere.
În considerentele sentinţei nr. 1032/2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, în dosar nr. 3527/101/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a reţinut faptul că lucrările exced contractului, iar pârâta şi le-a asumat că le va plăti din fonduri locale, conform dispoziţiei de şantier nr. 10/26.02.2009.
În concluzie, având în vedere că lucrările suplimentare facturate de către recurenta reclamantă potrivit facturii nr. 267/19.10.2010 exced contractului încheiat între părţi nr. 509/2008, în lipsa existenţei unui act adiţional care să prevadă o clauză penală referitoare la plata penalităţilor, Curtea a apreciat că sunt nefondate criticile recurentei reclamante referitoare la acordarea penalităţilor de întârziere.
