Prin sentinţa civilă nr. 8358 pronunţată de Judecătoria Iaşi la data de 31.05.2013 în dosarul nr. 27799/245/2012, instanţa a respins cererea având ca obiect pretenţii, daune compensatorii, formulată de reclamantul NN în contradictoriu cu pârâta AP.
În motivarea cererii reclamantul a arătat în esenţă că prin Sentinţa civilă numărul 11046/10.10.2008 acţiunea reclamantului a fost admisă şi a fost obligată pârâta să realizeze lucrările de hidroizolaţie sub sancţiunea daunelor cominatorii de 30 lei / zi întârziere. Reclamantul a formulat şi o cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art.580 ind.1 CPC, admisă de instanţă care a încuviinţat ca reclamantul să efectueze el însuşi reparaţiile necesare pe cheltuiala pârâtei. Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea pretenţiilor reclamantului întrucât pe de o parte nu se poate imputa pârâtei neîndeplinirea obligaţiilor stabilite prin hotărârea judecătorească, ci atitudinii reclamantului iar pe de altă parte, reclamantul şi-a recuperat orice prejudiciu ce ar putea fi invocat, prin punerea în executare silită a altor hotărâri judecătoreşti.
Analizând actele şi lucrările cauzei instanţa a reţinut că sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 580 ind.3 Cod pr. civ. astfel cum au fost ele lămurite prin Decizia nr.XX/12.12.2005 a ICCJ dată în soluţionarea recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanţele judecătoreşti.Greşit consideră reclamantul faptul că pârâta poate fi obligată la plata de daune compensatorii pentru simplul fapt al curgerii timpului de la data instituirii prin hotărâre judecătorească a obligaţiei de face în sarcina acestuia şi până la aducerea aceleiaşi obligaţii la îndeplinire (de către debitor sau de altă persoană pe seama debitorului).
Transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii nu se rezumă la o simplă operaţiune de multiplicare ci presupune dovedirea, dupa regulile dreptului comun in materia raspunderii civile delictuale, a prejudiciului efectiv cauzat prin întârzierea executării sau prin executarea necorespunzatore a obligatiei impusă prin hotararea judecatorească. Sarcina unei atari probe revine reclamantului. Instanţa a reţinut faptul preţul lucrării de hidroizolaţie efectuată de reclamant în baza autorizaţiei instanţei dată în condiţiile art.580 ind.1 CPCP a fost recuperat integral de reclamant în cadrul dosarului de executare nr.296/2010 .A mai susţinut reclamantul că atitudinea pârâtei a făcut ca apartamentul proprietatea sa să sufere degradări şi să necesite lucrări de reparaţii. Or, instanţa a constatat că şi acest prejudiciu a fost recuperat de reclamant în cadrul unui alt dosar de executare silită în baza titlului executoriu, sentinţă civilă pronunţată în altă cauză, prin care pârâta a fost obligată să îi achite despăgubiri de cu titlu de preţ pentru readucerea apartamentului în stare iniţială. S-a reţinut şi faptul că reclamantul a recuperat şi cheltuielile de executare silită în cele două dosare antemenţionate.
Concluzionând aşadar că prejudiciul ce i s-a cauzat prin această atitudine a pârâtei a fost integral reparat până la data introducerii acţiunii, cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de apare neîntemeiată şi a fost respinsă în consecinţă cu cheltuieli de judecată.
