Deliberand asupra cauzei civile de fata instanta constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul instantei reclamantul a solicitat obligarea paratilor G. R., D. L. E.P. Iasi si D. M. la plata daunelor morale in cuantum de 20 000 lei.
In motivare a aratat ca a fost casatorit cu parata G. R. iar sentinta civila pronuntata de Judecatoria Iasi s-a dispus desfacerea casatoriei din culpa ambilor soti.
Desi partile au fost separate in fapt inca de la sfarsitul anului 2008, reclamantul nemaiavand relatii personale cu parata, aceasta din urma a dat nastere unui copil pe al carui certificat de nastere figureaza inscris la rubrica „tatal” numele reclamantului. Aceste fapte au fost de natura a-i produce prejudicii atat materiale cat si morale, reclamantul fiind nevoit sa suporte pana la admiterea cererii de tagada a paternitatii consecinte negative in plan psihic precum si atingeri aduse onoarei, demnitatii si prestigiului si stresul permanent pana la momentul admiterii cererii de tadaga a paternitatii.
In drept, art.998 si urmat., Legea 119/1996.
In sustinerea cererii a solicitat proba cu inscrisuri si proba testimoniala si a atasat copii dupa sentinta civila nr.8463 din 19.06.2009, intampinarea formulata de parata in dosar nr.33716/245/2009, sentinta civila nr.12847 din 28.09.2010, certificat constatator al nou-nascutului viu nr.6152
Legal citati, paratii nu s-au prezentat in instanta si nu au formulat intampinare, cu exceptia paratei D.L.E.P. care prin intampinarea depusa la termenul din 20.09.2011 a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata dat fiind ca nu a fost cunoscut faptul ca mama copilului este divortata si nu s-a prezentat nici o hotarare judecatoreasca in baza careia sa se faca mentiuni in Registrul de Stare Civila. Au fost respectate dispozitiile legale prev de art.53 respectiv cele privind prezumtia de paternitate a copilului conceput in timpul casatoriei, precum si timpul legal al conceptiei.
Instanta a incuviintat si a administrat pentru toate partile proba cu inscrisuri si pentru reclamant si proba testimoniala cu martora S.A., declaratia acesteia fiind atasata la fila 55 dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Casatoria reclamantului cu parata G.R. a fost desfacuta prin divort la data de 19.06.2009, conform sentintei civile nr. nr.8463 din 19.06.2009 pronuntata de Judecatoria Iasi in dos nr.3219/245/2009 (fila 47)
La data de 07.11.2009, parata G.R a dat nastere unei fetite despre care ulterior, la data de 24.11.2009 a declarat ca ar avea ca tata biologic pe fostul sot, reclamantul din prezenta cauza.
La data de 27.04.2010, prin intampinarea pe care parata G.R. a formulat-o in cadrul dosarului nr. 33716/245/2009 avand ca obiect „tagada de paternitate”, aceasta a recunoscut ca avut o relatie extraconjugala din care s-a nascut minora iar acest copil nu este al reclamantului B.S.. Prin sentinta civila nr. nr.12847 din 28.09.2010 s-a stabilit in mod irevocabil ca reclamantul din prezenta cauza nu este tatal minorei.
Astfel, desi parata G.R.a cunoscut inca de la conceptie ca acest copil nu are ca tata biologic pe sotul mamei, (aspecte retinute din cuprinsul intampinarii formulate in dosarul privind tagada de paternitate si pe care instanta le va aprecia ca si o marturisire simpla), ulterior aceasta a declarat la 24.11.2009 ca tata pe reclamantul B.S.
Potrivit declaratiilor martorului audiat in cauza, instanta retine ca reclamantul este respectuos si cumsecade, insa despre el se vorbeste urat in sat de cand acest copil a fost declarat ca fiind al lui, martorul audiat confirmand ca a vazut personal aceste aspecte;
Instanta nu va primi insa depozitia martorului in privinta motivelor pentru care in prezent reclamantul si-a incheiat relatia cu fosta prietena, despre motivele pentru care nu se mai bucura de respect, pentru care este luat in deradere, intrucat, pe de o parte apreciaza ca aceasta implica multe aprecieri de ordin personal, intim, iar apoi pentru ca situatia creata in jurul declararii paternitatii copilului nu este completata si de aspecte privind notorietatea legaturii extraconjugale a mamei astfel incat „reputatia nefavorabila” de care se bucura reclamantul sa aiba o justificare rationala. Faptul nasterii unui al doilea copil nu are in sine nimic prejudiciabil, astfel ca pentru aspectele relevate anterior, instanta apreciaza declaratia martorului ca fiind si partial subiectiva.
Este de netagaduit ca orice persoana are dreptul la imagine, insa atingerea adusa acestui drept in prezenta cauza priveste cel mult declararea culpabila din partea paratei G.R. a paternitatii unui copil prezumat legal a fi fost conceput in timpul casatoriei si nascut la doua luni dupa data pronuntarii hotararii de divort, si ca, din acest punct de vedere, produce un prejudiciu moral care justifica acordarea unei compensatii materiale.
În materia daunelor morale, principiul repararii integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate baneste. În schimb, se poate acorda victimei o indemnitate cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenta, poate fi o suma de bani, care îi permite sa-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.
De aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despagubirea care vine sa compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare. Din acest motiv, instanta sesizata cu repararea prejudiciului nepatrimonial trebuie sa încerece sa stabileasca o suma necesara nu atât pentru a repune victima într-o situatie similara cu cea avuta anterior, cât de a-i procura satisfactii de ordin moral susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost privata.
Satisfactia echitabila cuprinde doua componente si anume: reparatia daunelor materiale si o compensatie acordata pentru prejudiciul moral. Dat fiind ca în speta în privinta prejudiciului moral se remarca faptul ca acesta nu poate fi disociat de cel material, întrucât au conditii cauzale asemanatoare, instanta apreciaza ca se impune stabilirea unei despagubiri globale, fara a distinge între cele doua feluri de prejudiciu.
Recunoasterea unui drept de despagubire nu se poate explica decât prin vointa de a oferi o satisfactie care poate contrabalansa efectul vatamarii si fara ca aceasta satisfactie sa aiba o reala corespondenta cu prejudiciul, astfel ca la cuantificarea sumei accentul trebuie pus pe importanta prejudiciului din punctul de vedere al victimei.
Instanta constata că potrivit prevederilor art. 998, 999 Cod civil cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie este obligat sa-l repare.
La stabilirea cuantumului se va avea în vedere in concret viata celui în cauza, instanta retinand si din considerentele (cu autoritate de lucru judecat) ale sentintei de divort despre conduita reclamantului care in loc sa-si conduca singur viata, se lasa influentat de punctul de vedere al vecinilor, de imprejurarea ca partile locuiesc la sat, cu un nivel de trai modest, că fapta ilicită a pârâtei nu a avut consecinţe iremediabile sau pe termen lung, ca reclamantul nu a suferit sancţiuni disciplinare, penale sau de altă natură ca urmare a declaratiei pârâtei, dar si de împrejurarea ca, cel putin in plan personal reclamantul a suferit o stirbire a demnitatii si a onoarei;
Pe de alta parte va avea in vedere si conduita culpabila a paratei G.R. care a cunoscut ca nou nascutul nu are ca tata biologic pe reclamant, dar a facut declaratii in sens contrar la 24.11.2009 (fila 53).
Fata de aceste considerente, retinând ca cererea reclamantului de acordare a daunelor morale si materiale este in parte întemeiata, însa la stabilirea întinderii acestora avându-se în vedere consecintele negative suferite, pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura în care au fost vatamate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii de catre victima, instanta apreciaza cuantumul sumei solicitate numai partial justificat, o suma de 2000 lei constituind o satisfactie suficienta si echitabila, astfel ca va admite cererea în parte, obligând pârâta numai la plata acestei sume.
Cat priveste cererea formulata in contradictoriu cu celelalte doua parate, DL.E.P. si ofiterul de stare civila D.M., instanta constata pe de o parte ca in cauza nu s-a facut dovada faptului ca parata D.M., ofiter de stare civila a savarsit o fapta delictuala, din copiile dosarului inaintat de Serviciul de Stare Civila nerezultand ca aceasta parata a instrumentat inregistrarea nasterii minorei B.G. iar pe de alta parte nu poate retine o raspundere civila delictuala pentru fapta proprie in temeiul disp.art.998 Cod civil in sarcina D.L.E.P., aceasta putand fi chemata in temeiul art.1000 alin.3 Cod civil.
Chiar si in aceasta situatie, a raspunderii comitentului pentru fapta prepusului, instanta nu va putea retine savarsirea unei fapte delictuale in sarcina niciuneia dintre aceste doua parate, dat fiind ca, desi reclamantul a invocat nerespectarea disp.art.30 alin.3 din Metodologia nr.1 din 13.10.1997, respectiv lipsa declaratiei tatalui necesara la Starea Civila in ipoteza parintilor cu nume diferite, aceste aspecte nu au relevanta asupra inregistrarii la rubrica „tata” pe fostul sot al mamei, autoritatile fiind obligate sa aplice prezumtia de paternitate de care se bucura copilul conceput (potrivit prezumtiei timpului legal al conceptiei) in timpul casatoriei.
Pentru toate aceste motive instanta va admite in parte actiunea formulata impotriva paratei G.R. si va respinge ca neintemeiata cererea fata de paratele D.L.E.P. si ofiterul de stare civila D.M
