Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 573 din 15 februarie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 570 din 09.04.2010 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul G.I., în contradictoriu cu pârâta S.C. I. S.A. şi în consecinţă s-a constatat nulitatea deciziei de imputare nr. 197/21.09.2009 emisă în sarcina reclamantului şi a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 786 lei, reţinută în baza acestei decizii.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că reclamantul a fost angajat al pârâtei în baza contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, în meseria de zidar, începând cu data de 20.11.2008.
La data de 11.05.2009, în baza actului adiţional nr. 3012/ 12.05.2009, întocmit pe baza deciziei 60/08.05.2009 reclamantul a fost promovat în funcţia de maistru, iar în baza actului adiţional 5527/10.08.2009, întocmit în baza deciziei nr. 163/07.08.2009 a fost încadrat ca şef de echipă. Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, de la poziţia 58, efectuate în baza adresei pârâtei nr. 6391/14.09.2009 la data de 16.09.2009, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii., acesta semnând nota de lichidare întocmită la data de 14.09.2009, odată cu nota de lichidare fiindu-i predat reclamantului şi carnetul de muncă.
Măsura încetării raportului de muncă nu a fost contestată.
Prin decizia de imputare nr.197/21.09.2009, emisă de intimată, s-a stabilit recuperarea de la reclamant a sumei de 786 lei, reprezentând prejudiciu cauzat pârâtei din vina acestuia, suma stabilită fiind reţinută din drepturile salariale cuvenite reclamantului.
Cu privire la această decizie, instanţa având în vedere că potrivit art. 164 din Codul muncii “Nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege”, a invocat din oficiu, prin prisma dispoziţiilor art.137 cod procedură civilă, excepţia nulităţii deciziei de imputare, excepţie care face de prisos analizarea temeiniciei deciziei de imputare.
Cu excepţia reţinerilor din salariu pentru sumele determinate de către angajator reprezentând impozite şi contribuţii, celelalte reţineri se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu şi în cadrul procedurii executării silite. Mai mult, reţinerea daunelor cauzate angajatorului nu poate fi efectuată pe baza oricărui titlu executoriu, ci numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive si irevocabile.
Prin înscrisul depus la dosar, pârâta a fost de acord cu admiterea excepţiei nulităţii deciziei de imputare, invocând totodată, excepţia tardivităţii contestării deciziei de încetare a contractului individual de muncă.
Instanţa a apreciat că această excepţie este lipsită de obiect, reclamantul aşa cum şi-a precizat acţiunea la fila 52 din dosar, nu contestă măsura încetării contractului individual de muncă ci doar dispoziţia de schimbare din funcţie.
Cu privire la dispoziţia de schimbare din funcţia de maistru ,respectiv decizia nr. 163/07.08.2009 , având în vedere dispoziţiile art.283 Codul muncii se reţine că, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: “a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;”
Deşi nu s-a făcut dovada comunicării efective a deciziei de schimbare din funcţie, reclamantul nu a contestat comunicarea acesteia, iar măsura dispusă prin aceasta a fost şi cauza nemulţumirilor sale care au dus la încetarea raporturilor de muncă.
Faţă de considerentele de drept reţinute, atacarea deciziei de schimbare din funcţie apare ca tardivă, dar având în vedere că la momentul formulării contestaţiei împotriva acesteia raportul de muncă dintre părţi era deja desfăcut, cererea de anulare a deciziei de schimbare din funcţie este lipsită de interes, fiind apreciată şi nefondată.
În privinţa daunelor morale solicitate de reclamant s-a reţinute, astfel cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că, în temeiul răspunderii patrimoniale a angajatorului, astfel cum este reglementată în art. 269 alin. (1) din Codul muncii, pot fi acordate daune morale salariaţilor numai în ipoteza în care legea le prevede ori au fost înserate în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă anumite clauze referitoare la răspunderea angajatorului şi pentru asemenea daune.
Cum în speţă nu s-a făcut dovada în sensul arătat, acestea au fost apreciate ca neîntemeiate, astfel cum a fost apreciată şi solicitarea de acordare a daunelor materiale, care nu au fost dovedite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul G.I. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a Sentinţei civile nr. 570/2009, în sensul constatării nulităţii absolute a Deciziei 163/07.08.2009 şi modificarea în cartea de muncă la funcţia de maistru şi obligarea intimatei la plata daunelor morale solicitare, respectiv 10.000 lei.
În motivarea recursului a arătat că a solicitat ca în contradictoriu cu intimata să se anuleze decizia de imputare obligarea la plata daunelor morale şi nulitatea absolută a Deciziei nr. 163-07.08.2009, pe care a criticat-o pentru nelegalitatea acesteia, raportat la faptul ca nu se putea dispune schimbarea funcţiei deţinute decât cu respectarea legislaţiei, respectiv ca o sancţiune sau cu acordul salariatului, în prezenta cauza nu au fost incidente nici unul dintre cele doua cazuri prevăzute expres de legiuitor, încălcându-se flagrant prevederile art. 266 alin. A,b,c,d, 267 al 1-4, 268, al.2 şi urm din Codul muncii.
In ceea ce priveşte cererea de constatare a nulităţii absolute a deciziei de schimbare din funcţie, instanţa a respins aceasta excepţie apreciind-o ca lipsita de interes raportat la faptul ca nu a înţeles sa atace decizia de încetare a contractului de munca, apreciind astfel ca excepţia nulităţii absolute ar fi tardivă şi raportat la faptul că raporturile de munca cu intimata erau încetate ar apărea această cerere ca lipsita de interes.
Apreciază ca aceste aspecte avute în vedere de către instanţa de fond se întemeiază pe susţineri neconforme cu starea de fapt şi cu probatoriul administrat, având în vedere ca a invocat cauze de nulitate absoluta, aceste motive de nulitate absoluta pot fi invocate oricând, ele sunt imprescriptibile un act nul nu poate să producă nici un efect, iar cererea de a fi radiată o menţiune făcută în cartea de muncă în baza unui act nul consideră ca este perfect admisibilă.
Nu poate fi reţinuta lipsa de interes a reclamantului în operarea acestei modificări, chiar raportat la faptul ca raportul de munca cu intimata a încetat, aflând de aceasta decizie de schimbare a funcţiei doar la data când a primit carnetul de muncă deci cu ocazia încetării raportului de muncă cu intimata.
Interesul este vădit şi actual, cu atât mai mult cu cât este în căutarea unui alt loc de munca, şi la toate interviurile unde se prezintă i se cere carnetul de munca, CV, iar potenţiali angajatori pleacă de la premisa ca aceasta înscriere are caracterul unei retrogradări, iar acest lucru este de natura să-i creeze un dezavantaj şi un handicap în negocierea cu un potenţial angajator cât şi în a găsi un loc de muncă.
Consideră că daunele morale solicitate sunt pe deplin justificate, raportat la faptul că a avut de suferit traume morale care sunt greu de reparat, aşa cum ele au fost detaliate prin scriptul denumit – cerere pe fond.
Pârâta SC I. SA Baia Mare prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.283 Codul muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: “a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă”.
În şedinţa publică din data de 19.03.2010, în faţa instanţei de fond, contestatorul a învederat instanţei că decizia i-a fost comunicată la trei zile după data de 07.08.2009. Ca atare, nu pot fi reţinute susţinerile din recurs potrivit cărora contestatorul ar fi luat cunoştinţă de conţinutul deciziei abia la data la care a primit carnetul de muncă.
Raportat la data recunoscută de către contestator în faţa instanţei de fond, în mod corect aceasta a admis excepţia tardivităţii contestaţiei şi a dispus în consecinţă respingerea acesteia.
În ceea ce priveşte petitul privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, curtea reţine că acesta se subsumează constatării nulităţii sau netemeiniciei deciziei de schimbarea locului de muncă. Or, câtă vreme nu s-a dovedit caracterul ilicit al faptei prejudiciabile, Curtea reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii materiale a angajatorului, nici sub aspectul daunelor morale.
În consecinţă, constatând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în temeiul art. 304 ind. 1 raportat şi art. 312 C.pr.civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.I. împotriva sentinţei civile nr. 570 din 09.04.2010 a Tribunalului Maramureş pe care o va menţine.
