Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 14.01.2010 sub nr. de dosar 212/320/2008, reclamanta S.C. DORPEX IMPEX S.R.L. a chemat în judecată pârâta SC QUORTINO SRL solicitând instanţei:
1. Obligarea pârâtei la plata sumei de 61.145,41 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizată la data plăţii, din care:
– 20.775,82 lei pentru refacerea acoperişului magazinului Animal’s World, aflat în imobilul situat administrativ în mun. Tg.Mureş, str. Poştei nr. 12,
– 17.544,59 lei pentru refacerea magazinului Animal’s World, aflat în imobilul situat administrativ în mun. Tg.Mureş, str. Poştei nr. 12,
– 22.825 lei – mijloace fixe şi obiecte de inventar neasigurate aflate în magazinul Animal’s World, aflat în imobilul situat administrativ în mun. Tg.Mureş, str. Poştei nr. 12 şi terasa, distruse ca urmare a incendiului şi pentru care nu s-au încasat despăgubiri de la asigurător.
2. Obligarea pârâtei SC QUORTINO SRL la plata sumei de 10.213 lei – cu titlu de folos nerealizat, constând în pierderea suferită de reclamantă ca urmare a sistării activităţii comerciale şi a lipsei vânzărilor în perioada în care magazinul „Animal s World” aparţinând firmei reclamante a fost închis pentru efectuarea reparaţiilor şi repunerea în stare de funcţionare a acestuia;
3. Obligarea pârâtei SC QUORTINO SRL la plata sumei de 1.879,13 lei, actualizată la data plăţii, cu titlu de chirie aferentă lunii august 2007;
4. Obligarea pârâtei SC QUORTINO SRL la plata sumei de 7.185 lei + TVA 19% actualizată la data plăţii, cu titlu de chirie restantă aferentă perioadei septembrie – decembrie 2007;
5. Obligarea pârâtei SC QUORTINO SRL la plata în continuare a chiriei lunare în cuantum de 500 euro + TVA, până la încetarea de drept a contractului de subînchiriere din data de 15.04.2007, încheiat de pârâtă cu reclamanta.
6. Obligarea pârâtei SC QUORTINO SRL la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 01.06.2006 a încheiat cu proprietarii imobilului situat în Tg.Mureş, str. Poştei nr. 12 contractul de închiriere nr. 1 din data de 01.01.2006, în baza căruia a procurat folosinţa întregului imobil – construcţie cu o suprafaţă de 461 mp. şi terenul aferent curţii interioare, situat în mun. Tg.Mureş, str. Poştei nr. 12, jud. Mureş, înscris în C.f. nr. 1302, Târgu-Mureş, nr. top.2194;2195 pe o durată de 3 ani, cu începere de la data de 01.01.2006, cu obligaţia corelativă a reclamantei de a plăti proprietarilor imobilului o chirie de 1200 euro lunar, la cursul B.N.R. din data plăţii.
Imobilul ce formează obiect al contractului de închiriere este compus din clădire cu două nivele (demisol + parter), la parter funcţionând magazinul „Animal s World” aparţinând societăţii reclamante, iar la demisol aflându-se spaţiul de alimentaţie publică „Crama Haiducilor”, obiect al contractului de subînchiriere, încheiat de societatea reclamantă cu pârâta SC Quartino SRL, la data de 15.04.2007 pe o perioadă de 1 an până la data de 15.04.2008, pentru suma de 500 euro + TVA/ lună.
La data încheierii contractului de subînchiriere, pârâta a fost pusă în posesia spaţiului ce formează obiect al contractului de subînchiriere, reclamanta asigurându-i pârâtei toate condiţiile pentru exploatarea optimă a spaţiului de alimentaţie publică.
La data de 25.07.2007 în spaţiul de alimentaţie publică „Crama Haiducilor” aflat în folosinţa pârâtei, a izbucnit un incendiu devastator care a cuprins întreaga clădire situată administrativ în mun. Tg.Mureş, str. Poştei nr.12, cea mai afectată parte a construcţiei fiind parterul în care funcţionează magazinul „Animal s World”, fiind distruse în totalitate tâmplăria interioară şi exterioară; tencuielile, zugrăvelile şi vopsitoriile; instalaţia electrică, de telefonie şi de ventilaţie mecanică; acoperişul, învelitoarea şi elementele de lemn ale şarpantei, sistemul de scurgere alcătuit din jgheaburi şi burlane, iar uşa metalică de la intrare a fost deformată în urma forţării de către pompieri pentru accesul în clădire, precum şi alte elemente de construcţie care au fost distruse parţial.
În urma incendiului a fost distrus integral mobilierul, aparatura electronică şi electrotehnică, obiectele de inventar şi fondul de marfă, aflate în incinta magazinului Animal s World, unele dintre acestea nefiind asigurate în baza contractului de asigurare pentru incendiu şi alte calamităţi, încheiat între reclamantă şi asigurătorul SC Asiban SA, respectiv: instanlaţia de prevenire şi alarmare cu care era dotat magazinul în valoare de 1500 lei, terasa şi copertina din plastic din curtea interoară în valoare de 6000 lei, geamurile şi lambriurile din curte, uşa de la intrarea în birou şi uşa de intrare în magazieîn valoare de 1000 lei, instalaţia electrică de la birou şi curte în valoare de 1500 lei, două bucăţi convectoare gaz în valoare de 1500 lei, streaşina de la acoperiş în valoare de 1000 lei, 1 buc. Laptop în valoare de 500 lei, 10 buc. Rafturi metalice în valoare de 5000 lei, precum şi obiecte de inventar distruse şi neasigurate, respectiv cântar electronic TP1 – 15 în valoare de 1600 lei congelator – ladă frigorifică în valoare de 400 lei, casa de marcat Optima în valoare de 1650 lei, maşina de injectat în valoare de 950 lei şi două bucăţi scaune ergonomice în valoare de 225 lei.
Spaţiul de alimentaţie publică „Crama Haiducilor” aflat în folosinţa pârâtei a fost afectat în mică măsură, atât în privinţa elementelor de construcţie, cât şi a mobilierului şi a utilajelor cu care era dotat.
Reclamanta a mai precizat că incendiul a fost stins la intervenţia Grupului de pompieri Horea din Tg.Mureş, care au stabilit elementele privind focarul şi cauza incendiului, conform procesului-verbal de intervenţie nr. 13 din data de 25.07.2007, respectiv: grupul sanitar aparţinând de spaţiul de alimentaţie publică „Crama Haiducilor” aflat în folosinţa pârâtei, sursa de aprindere constituind-o efectul termic al curentului electric la încălzitorul pentru apă din dotarea pârâtei, aflat sub tensiune.
În urma incendiului, reclamanta a suferit pagube materiale directe însemnate, care urmare a distrugerilor suferite la clădirea în care se află magazinul Animal s World, spaţiul de alimentaţie publică „Crama Haiducilor”, curtea interioară, părecum şi a obiectelor şi fondului de marfă aflat în dotarea acestuia, în cuantum de 61.145,41 lei şi pagube indirecte datorate încetării temporare a activităţii comerciale, în vederea efectuării reparaţiilor necesare repunerii în funcţiune a magazinului şi a lipsei vânzărilor din acea perioadă, în cuantum de 10213 lei.
Incendiul din data de 25.07.2007 a izbucnit din culpa exclusivă a pârâtei, în incinta spaţiului de alimentaţie publică şi de la un aparat aflat în folosinţa sa, fiind astfel antrenată răspunderea civilă delictuală şi contractuală a pârâtei pentru prejudiciul cauzat reclamantei, căreia îi revine obligaţia legală şi contractuală de a le acoperi în întregime.
Reclamanta a a mai arătat că, după incendiu, pârâta a părăsit imediat spaţiul de alimentaţie publică „Crama Haiducilor” aflat în folosinţa sa, fără notificare prealabilă, însă notificând reclamantei intenţia de denunţarea unilaterală a contractului de subînchiriere, susţinând că acesta a încetat de drept ca urmare a survenirii cazului de forţă majoră ce a afectat folosinţa spaţiului comercial. Reclamanta a respins demersul pârâtei, considerând că incendiul din data de 25.07.2007 nu constituie un caz de forţă majoră, astfel cum este definit prin art. 13 şi 14 din contractul de subînchiriere încheiat la data de 17.04.2007, astfel că nu devine incidentă clauza cuprinsă în art. 12 privind înccetarea contractului de plin drept, cu consecinţa restituirii garanţiei în condiţiile art. 18 din contract.
Dimpotrivă, evenimentul produs din culpa exclusivă a sublocatarului, care nu a afectat substanţial folosinţa spaţiului comercial, cu minime cheltuieli putând fi pus în funcţiune în cel mai scurt timp şi în condiţii optime, activează clauza cuprinsă în teza a I-a a art. 18 din contract, potrivită căreia în cazul producerii oricărui prejudiciu din culpa sublocatarului este în drept să se despăgubească din garanţia plătită în avans de către sublocatar.
Reclamanta a notificat pârâta în condiţiile art. 7201 şi următoarele Cod procedură civilă, însă reprezentantul legal al societăţii pârâte a refuzat semnarea procesului verbal de conciliere directă.
În drept au fost invocate disp. art. 969 şi urm., art. 998-999, art. 1073, art. 1080, art. 1082, art. 1418, art. 1429, art. 1431, art. 1434, art. 1435 Cod civil şi art. 274 şi urm. din Codul de procedură civilă.
Acţiunea a fost timbrată cu taxă de timbru de 100 + 2856 lei şi timbru judiciar de 0,3 + 5 lei.
Pârâta a depus întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a F.D.F.E.E. Electrica Transilvania Sud SA, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată, obligarea chematei în garanţie la acoperirea pretenţiilor emise de reclamantă şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că susţinerile reclamantei în sensul că ar fi asigurat pârâtei toate condiţiile pentru exploatarea optimă a spaţiului sunt nereale, întrucât reclamanta ca sublocator ştia cu mult timp înainte că la instalaţia electrică existau disfuncţionalităţi, aceasta fiind degradată ca efect al uzurii determinate de trecerea timpului, fapt pe care nu l-a adus la cunoştinţă pârâtei. Ulterior izbucnirii incendiului, administratorul pârâtei a fost contactat telefonic de persoane care au avut calitatea de sublocatari în imobil anterior datei de 15.04.2007, fiindu-i adusă la cunoştinţă defecţiunea instalaţiei electrice a imobilului, care era de notorietate în perioada derulării contractelor de subînchiriere în care aceştia aveau calitatea de parte contractantă. Aceste persoane au arătat că deşi au semnalat reclamantei, în repetate rânduri defecţiunea existentă, aceasta din urmă nu a luat nici o măsură.
Din această perspectivă, pârâta a considerat că se poate pune în discuţie un dol prin reticenţă, imputabil reclamantei SC Dorpex Impex SRL, în condiţiile în care nici la data perfectării contractului de sublocaţiune, nici pe parcursul executării acestuia, pârâtei SC Quortino SRL nu i-a fost adusă la cunoştinţă starea instalaţiei electrice. Practic, în ipoteza în care pârâta ar fi cunoscut această împrejurare, nu ar mai fi încheiat contractul de subînchiriere, cu atât mai mult cu cât aducerea spaţiului comercial în stare de funcţionare a necesitat efectuarea unor investiţii considerabile de către sublocatar. Într-o atare ipoteză, doctrina de drept civil este constantă în a aprecia că locatorul (în speţă sublocatorul) este garant pentru viciile ascunse ale lucrului care îi împiedică întrebuinţarea (art. 1422 Cod civil).
Relativ la pretenţiile emise de reclamantă cu titlu de despăgubiri civile, pârâta a învederat că nu există nici un înscris care să probeze existenţa şi respectiv achiziţionarea bunurilor a căror contravaloare este pretinsă de reclamantă, la un moment anterior incidentului, facturile şi bonurile fiscale depuse fiind ulterioare datei incendiului. Cu privire la raportul de expertiză efectuat pârâta a apreciat că acesta este afectat de subiectivism, fiind efectuat la cererea unilaterală a reclamantei, astfel că singura cale legală şi eficientă pentru obţinerea unei evidenţe exacte a pagubelor ar fi fost o cerere de asigurare de dovezi, formulată în condiţiile art. 235 şi urm. Cod pr.civ., pe care reclamanta nu a parcurs-o.
Pârâta a mai arătat că nu corespunde realităţii afirmaţia reclamantei potrivit căreia spaţiul aflat în folosinţa pârâtei a fost afectat în mică măsură, în condiţiile în care în procesul verbal de intervenţie nr. 13/25.07.2007 întocmit de Detaşamentul de pompieri Tg.Mureş se menţionează că s-a degradat mobilierul din Crama Haiducilor, frigiderul, centrala termică, boilerul SC Quortino SRL. Practic, ca efect al incendiului, imobilul subînchiriat de pârâtă a fost adus în stare de neîntrebuinţare.
În ceea ce priveşte culpa exclusivă a pârâtei, aceasta a susţinut că este exclusă reţinerea vreunei conduite culpabile a pârâtei faţă de producerea evenimentului din data de 25.07.2007. Pârâta, la data de 21.07.2007 a semnalat la S.D.F.E.E. Tg.Mureş o disfuncţionalitate la instalaţia electrică, solicitând intervenţia personalului specializat al furnizorului de electricitate. Intervenţia s-a şi efectuat, după cum rezultă din bonul de lucrări nr. 107890/21.07.2007, din care rezultă că disjunctorul este defect iar reprezentantul S.D.F.E.E. Tg.Mureş a mai consemnat şi „am legat direct”. Ca atare, cu doar câteva zile anterior incendiului, compania locală de electricitate a verificat şi a intervenit efectiv la instalaţia electrică, aspect ce impune concluzia lipsei culpei SC Quortino SRL.
De altfel, reclamanta este cea care ar fi trebuit să asigure funcţionalitatea instalaţiei electrice, potrivit prevederilor art. 1448 Cod civil.
Referitor la pretenţiile reclamantei privind plata chiriei ulterioare producerii incendiului, pârâta consideră că sunt lipsite de orice fundament, întrucât pârâta a notificat incidenţa unui caz de forţă majoră de natură a atrage încetarea de plin drept a contractului, deoarece cu numai 4 zile anterior furnizorul de electricitate efectuase o intervenţie specializată la instalaţia electrică. Pe de altă parte, reclamanta nu-i mai putea procura pârâtei folosinţa spaţiului subînchiriat, adus în stare de neîntrebuinţare.
În fine, pârâta a mai subliniat faptul că motivarea juridică a cererii îmbină temeiuri juridice care se exclud reciproc. Astfel, reclamanta invocă art. 969 şi urm. Cod civil, adică temeiul răspunderii civile contractuale şi art. 998-999 Cod civil, adică temeiul răspunderii civile delictuale. Ori, atât doctrina cât şi practica judiciară, admit fără rezerve faptul că o acţiune în despăgubiri nu poate avea o natură mixtă, singura excepţie constituind-o situaţia în care delictul este, în acelaşi timp şi infracţiune.
În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 115-118 Cod pr.civ. şi art. 274 alin. 1 Cod pr.civ. iar referitor la cererea de chemare în garanţie a invocat dispoziţiile art. 60 alin. 1 Cod pr.civ..
Chemata în garanţie SC Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice „Electrica Distribuţie Transilvania Sud” SA Braşov prin subsidiara Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Mureş a formulat întâmpinare, solicitând constatarea lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtă. În motivarea întâmpinării chemata în garanţie a arătat că susţinerile pârâtei conform cărora intervenţia efectuată de personalul chematei în garanţie la data de 21.07.2007 la disjunctorul din instalaţia de distribuţie a energiei electrice este cauza incendiului sunt nefondate, întrucât disjunctorul asupra căruia s-a acţionat era montat în instalaţiile de distribuţie a energiei electrice şi nu avea cum să afecteze instalaţia de utilizare. Ori, conform procesului verbal întocmit de pompieri, sursa de izbucnire a incendiului a constituit-o efectul termic al curentului electric la încălzitorul de apă, receptor care nu era avizat.
În probaţiune au fost depus următoarele înscrisuri: împuterniciri avocaţiale (f 12, 121), contract de închiriere (f 13-19), proces verbal de intervenţie (f 20), notificare (f 21-22), raport de expertiză tehnică (f 23-34), bon de lucrări, (f 35), confirmare de primire (f 36), chitanţă emisă de Poşta Română (f 37), notificare şi răspuns la notificare (f 39-41), proces verbal de conciliere directă (f 42-45), centralizator facturi (f 47-48,88), facturi şi chitanţe (f 49-52, 57-87, 89-103), contract de prestări servicii (f 53-56), procese verbale (f 104, 106), bon de lucrări (f 122), notificare (f 127), contract de furnizare a energiei electrice (f 143-146, aviz de racordare (f 147), dosar tehnic pentru instalaţie de utilizare a energiei electrice (f 148,149), planşe foto (f 151-156), balanţa stocurilor (f 242), balanţe de verificare (f 315-342), raport de gestiune (f 344), note explicative (f 346), situaţia activelor (f 350-361).
Instanţa a încuviinţat administrarea probelor cu interogatoriul părţilor, expertiză în construcţii, expertiză merceologică, audiere martori.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Între părţi a fost încheiat Contractul de subînchiriere din data de 15.04.2007 pentru o perioadă de 18 luni de zile, reclamanta obligându-se să îi subînchirieze pârâtei spaţiul aflat la demisolul imobilului situat în Târgu Mureş, str Poştei nr. 12, iar pârâta să achite contravaloarea unei chirii lunare în cuantum de 500 euro pe luna. Clauzele contractuale sunt inserate în Contractul de subînchiriere aflat la filele 15 – 19 dosar, contract care reglementează toate relaţiile contractuale între părţi. Dispoziţiile contractuale urmează a fi completate cu dispoziţiile legale care guvernează contractul de locaţiune, respectiv art 1410 – 1445 Cod civil.
Faţă de faptul că raporturile juridice dintre părţi sunt guvernate de contractul de subînchiriere dintre părţi, instanţa reţine că situaţiei de fapt deduse judecăţii în prezenta cauză urmează a-i fi aplicate dispoziţiile care guvernează răspunderea civilă contractuală.
La data de 25.07.2007 la imobilul situat în str Poştei nr. 12 a avut loc un incendiu de amploare, care a necesitat intervenţia echipajelor de pompieri.
Potrivit Procesului verbal de intervenţie nr. 13/25.07.2007 întocmit de ISU Horea Târgu Mureş – Detaşamentul de pompieri Târgu Mureş locul izbucnirii incendiului a fost în baie, sursa probabila de aprindere a fost efectul termic al curentului electric, mijlocul care putea produce aprinderea a fost identificat ca fiind încălzitorul pentru apă, primele materiale care s-au aprins au fost masele plastice, iar împrejurarea determinantă a incendiului a reprezentat-o aparatul electric sub tensiune.
Societatea pârâtă a notificat reclamantei încetarea de plin drept a contractului de subînchiriere ca efect al forţei majore – aducerea spaţiului în stare de neîntrebuinţare ca urmare a incendiului, solicitând prezenţa reprezentanţilor acesteia la data de 7.08.2007, orele 10, în vederea predării – primirii imobilului.
Drept la răspuns la Notificarea pârâtei, societatea reclamantă a invocat culpa exclusivă a pârâtei în producerea incendiului şi a solicitat acesteia achitarea daunelor cauzate de incendiu, precizând totodată că nu se poate reţine forţa majora invocată de pârâtă.
Întrucât părţile nu au reuşit să se înţeleagă cu ocazia concilierii directe efectuate, a fost promovat prezentul litigiu.
Cu privire la cauzele incendiului şi vinovăţia pentru producerea acestuia, având în vedere faptul că toate petitele au drept izvor, fie direct, fie indirect, acest eveniment, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art 1435 Cod civil, locatarul Este răspunzător de incendiu, dacă nu probează că incendiul s-a întâmplat prin caz fortuit sau forţă majoră, sau prin defect de construcţie, sau că focul a venit de la o casă vecină.
Legiuitorul instituie o prezumţie de culpă pentru incendii în sarcina locatarului, singurele cazuri exoneratoare de răspundere fiind cazul fortuit, forţa majoră, defectul de construcţie sau propagarea focului de la un incendiu izbucnit la o casă vecină.
În speţă, pârâta a invocat drept cauză exoneratoare de răspundere forţa majoră, aceasta fiind reglementată ca atare şi în contractul de subînchiriere încheiat între părţi.
Astfel, potrivit art 13 din Contract, incidenţa cazului de forţă majoră înlătură răspunderea părţii contractante care o invocă.
Forţa majoră este definită prin art 14 din Contract ca fiind orice eveniment imprevizibil şi irezistibil ale cărui consecinţe sunt de neînlăturat, ce intervine ulterior încheierii prezentului contract.
Analizând condiţiile concrete ale speţei, instanţa reţine faptul că în cauză nu este aplicabilă cauza exoneratoare de răspundere a forţei majore, nefiind întrunite condiţiile specifice acesteia în producerea incendiului.
Astfel, condiţiile forţei majore nu sunt întrunite sub aspectul imprevizibilităţii, din următoarele motive:
Locatarul avea cunoştinţă despre existenţa unor defecţiuni la instalaţia electrică, motiv pentru care a solicitat chiar intervenţia unei echipe a chematei în garanţie din prezenta cauză, intervenţie care a avut loc la data de 21.07.2007, potrivit Bonului de lucrări de la fila 25 dosar.
Mai mult decât atât, cu una – două zile anterior producerii incendiului a mai fost un incident similar, de mult mai mici dimensiuni, după cum reiese din declaraţiile martorilor audiaţi în dosar ( Guţiu Ioana Claudia şi Pop Aurel), persoane care susţin că au simţit miros de fum, iar ultimul martor identifică locul producerii acestuia, după cum i-a comunicat personalul angajat al pârâtei – respectiv hornul de la cuptorul de pizza.
Date fiind aceste incidente, pârâta avea obligaţia de a asigura spaţiul închiriat cu o mult mai mare grijă, eventual prin întreruperea instalaţiei electrice sau deconectarea aparatelor electrice a căror folosire nu era strict necesare în afara perioadei de funcţionare a unităţii ( de ex, nu ar fi putut fi deconectate frigiderele, însă restul aparatelor electrice puteau fi deconectate la închiderea localului).
Faţă de aceste aspecte, instanţa reţine faptul că prezumţia de culpă stabilită în sarcina locatarului nu a fost răsturnată, fiind pe deplin aplicabilă în cauză.
Susţinerile pârâtei potrivit cărora instalaţia electrică era defectă, aspect de notorietate, necunoscut însă de reprezentanţii săi la momentul încheierii contractului, astfel încât spaţiul nu a fost predat de reclamantă în stare de folosinţă, ceea ce atrage răspunderea locatorului pentru viciile imobilului închiriat nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, art 1422 Cod civil prevede faptul că Locatarul trebuie să fie garantat pentru toate stricăciunile şi viciile lucrului închiriat ori arendat, ce-i împiedică întrebuinţarea, chiar deşi nu au fost cunoscute locatorului la timpul locaţiunii
Până la momentul intervenţiei asupra instalaţiei electrice din data de 21.07.2007 reprezentanţii pârâtei nu au constatat nicio defecţiune la instalaţie electrică, aceasta fiind folosită fără nicio problemă.
Deşi pârâta face afirmaţii potrivit cărora instalaţia electrică era defectă, aspect de notorietate, această afirmaţie nu este dovedită în nici un fel în faţa instanţei.
Mai mult decât atât, nici ulterior incendiului nu sunt reţinute drept cauză a acestuia defecţiuni la instalaţia electrică, ci efectul termic al curentului electric.
În aceste condiţii, pârâta nu a făcut dovada existenţei unor vicii la imobilul –obiect al locaţiunii care să atragă răspunderea locatorului pentru viciile imobilului, aspect care ar exonera pârâta de răspunderea pentru incendiul produs.
Faţă de aceste considerente, instanţa reţine culpa pârâtei în producerea incendiului, ceea ce atrage si răspunderea contractuală a acesteia pentru prejudiciile cauzate de acest incident.
Drept prejudiciu direct al incendiului instanţa reţine faptul că acesta este compus din contravaloarea lucrărilor de reparaţii efectuate la partea din imobil a reclamantei, în cuantum de 65160 lei, potrivit raportului de expertiză tehnică construcţii efectuat în cauză ( filele 263-274) şi din contravaloarea mijloacelor fixe şi de inventar neasigurate aflate în magazinul reclamantei, cu o valoare de înlocuire de 58125 lei.
Cu toate acestea, reclamanta a solicitat cu titlu de lucrări de reparaţii suma totală de 38320,41 lei, compusă din 20775,82 lei pentru refacerea acoperişului şi 17544,59 lei pentru refacerea magazinului, iar pentru bunurile distruse suma de 22825 lei.
Având în vedere acţiunea introductivă şi principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, instanţa va admite acţiunea pentru suma solicitată de reclamantă, respectiv pentru suma de 38320,41 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţii efectuate la magazinul Animal’s World şi pentru suma de 22825 lei reprezentând contravaloarea mijloacelor fixe şi de inventar neasigurate aflate în magazinul reclamantei.
În ceea ce priveşte prejudiciul indirect solicitat, respectiv beneficiul nerealizat de către reclamantă drept urmare a închiderii magazinului în vederea efectuării reparaţiilor, instanţa reţine faptul că potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză nu a fost identificat un asemenea beneficiu nerealizat, astfel încât cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 10213 lei cu acest titlu urmează a fi respinsă.
Faţă de petitele având ca obiect plata chiriei, instanţa reţine următoarele:
Societatea pârâtă nu a mai achitat reclamantei chiria aferentă spaţiului închiriat începând cu luna august 2007, lună în care pârâta a părăsit spaţiul.
După cum am analizat mai sus, cazul de forţă majoră invocat de pârâtă nu poate fi reţinut, astfel încât susţinerea pârâtei potrivit căreia contractul a fost reziliat de drept în urma intervenirii forţei majore, nu este întemeiată.
Potrivit art 6 din Contract, Chiria se plăteşte lunar, la data de 15 a fiecărei luni.
Având în vedere faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia aferentă lunii august, instanţa va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 1879,13 lei reprezentând contravaloarea chiriei aferente lunii august 2007, actualizată la data plăţii.
Potrivit art 20 din Contract, În caz de neplată a chiriei, contractul se reziliază de plin drept, fără somaţie şi fără alte proceduri prealabile şi fără concursul instanţei de judecată.( pact comisoriu de gradul IV).
Prin neplata chiriei la data de 15 august 2007, potrivit dispoziţiilor contractuale, a intervenit rezilierea de drept a contractului începând cu această dată.
În aceste condiţii, orice obligaţie de plată a chiriei începând cu septembrie 2007 nu mai are nici un temei juridic, astfel încât cererile reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 7185 lei + TVA 19%, actualizată la data plăţii, reprezentând chirie aferentă perioadei septembrie – decembrie 2007 şi de obligare a pârâtei la plata chiriei în cuantum de 500 euro / lună până la data expirării contractului de subînchiriere din data de 15.04.2007 urmează a fi respinse.
Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie SC FILIALA DE DISTRIBUTIE A ENERGIEI ELECTRICE ELECTRICA DISTRIBUTIE TRANSILVANIA SUD SA BRASOV, instanţa reţine faptul că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge.
Astfel, pârâta a chemat în garanţie SC FDEE Electrica Distribuţie Sud SA Braşov pentru ca, în cazul în care va fi obligată la plata sumelor solicitată de către instanţă şi se va constata faptul că incendiul a fost determinat de intervenţia realizată la instalaţia electrică de reprezentanţii chematei în garanţie la data de 21.07.2007, chemata în garanţie să fie obligată la plata sumelor solicitate de reclamantă.
Întrucât reprezentanţii SC FDEE Electrica Distribuţie Sud SA Braşov au efectuat o intervenţie la instalaţia electrică a imobilului anterior producerii incendiului, instanţa reţine faptul că ar fi fost posibil ca incendiul să fi putut fi determinat de această intervenţie, caz în care chemata în garanţie ar fi putut fi obligată la repararea prejudiciului cauzat.
În aceste condiţii, chemata în garanţie are calitate procesuală pasivă, excepţia invocată urmând a fi respinsă.
Pe fondul cererii de chemare în garanţie, instanţa reţine următoarele:
În data de 21.07.2007 reprezentanţii chematei în garanţie au scos un disjunctor defect din instalaţia electrică a imobilului, fiind operată o legare directă a firelor, fără înlocuirea disjunctorului.
Această intervenţie este indicată de către pârâtă drept cauză a incendiului survenit la data de 25.07.2007.
Potrivit Adresei nr. 7 / 27.01.2009 emisă de Facultatea de inginerie – Catedra de inginerie electrică din cadrul Universităţii Petru Maior, Disjunctoarele sunt aparate de acţionare şi protecţie a instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, având ca funcţii: stabilire, întrerupere şi comandă a unui circuit, respectiv protecţie împotriva suprasarcinilor şi a curenţilor de scurtcircuit.
Potrivit aceleiaşi adrese, disjunctorul operează în principal cu rol de protecţie a instalaţiei furnizorului de energie electrică, protecţia instalaţiilor consumatorului fiind realizate de sistemele de protecţie aflate în tabloul general al consumatorului.
Mai mult decât atât, defectarea sau lipsa disjunctorului nu ar fi putut crea premisele producerii unui scurtcircuit de natură a cauza producerea unui incendiu.
În aceste condiţii, nu se poate reţine nicio legătură de cauzalitate între intervenţia chematei în garanţie din 21.07.2007 şi incendiul din data de 25.07.2007.
Faţă de aceste considerente, cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâtă urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere dispoziţiile art 274, 276 Cod proc civ, instanţa va dispune compensarea cheltuielilor de judecată între părţi.
