Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr.2422/313/2011 la Judecătoria Strehaia, reclamanta D. V. a chemat in judecata pe pârâtul D.C.I., pentru pretenţii.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că în data de 28.03.2011 în jurul orelor 18,00-19,00 se află în grădina proprie împreună cu numiţii D.N. si T.R. când la un moment dat şi-a făcut apariţia pârâtul si a provocat iniţial o discuţie în legătură cu repararea gardului ce delimitează proprietăţile lor. În urma discuţiilor, pârâtul a pătruns în grădina reclamantei şi a lovit-o în diverse zone ale corpului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 5-6 zile de îngrijiri medicale. Reclamanta a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia pentru săvârşirea de către pârât a infracţiunii de lovire sau alte violente, iar prin ordonanţa din 20.09.2011, parchetul a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a pârâtului, aplicându-i acestuia dispoziţiile art.18 indice 1 si art.91 C.p, fiind sancţionat cu 1000 lei amendă administrativă.}n ce priveşte prejudiciul, acesta este unul material constând în cheltuielile efectuate cu obţinerea certificatului medico legal, deplasările necesare obţinerii acestuia precum si cu lipsa aportului în gospodărie pe perioada îngrijirilor medicale şi unul de natură morală având în vedere că pârâtul în prezenta mai multor consăteni a pătruns în proprietatea sa a reclamantei, lovind-o şi cauzându-i suferinţe deosebite si un grav deficit de imagine în fata comunităţii în care locuieşte.
La solicitarea părţilor instanţa a încuviinţat proba testimonială şi au fost audiaţi martorii C.L., P.M., O.V. si C.M şi s-a luat un interogatoriu pârâtului la cererea reclamantei.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa retine următoarele:
In fapt, la data de 28.03.2011 in jurul orelor 18.00-19.00 reclamanta se afla in gradina proprie împreună cu D.N. si T.R. La un moment dat paratul a cărui gospodărie se învecinează cu cea a reclamantei, a provocat o discuţie in legătură cu repararea gardului ce delimita cele doua proprietăţi.
In timpul acestei discuţii ambele părţi si-au adresat reciproc cuvinte jignitoare. Ca urmare a acestor discuţii paratul a pătruns in gradina părţii vătămate si a lovit-o pe aceasta in diverse zone ale corpului cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale aşa cum rezulta din certificatul medico-legal nr 151/2011 emis de către SML MH.
Apreciind ca fapta paratului, care in prezenta mai multor consăteni a pătruns in perimetrul proprietăţii sale si a lovit-o cauzându-i suferinţe deosebite, i-a afectat imaginea in fata comunităţii locale, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale in suma de 9000 lei iar pentru ca in urma acţiunii de lovire nu a mai putut efectua muncile obişnuite in gospodărie a solicitat 1000 lei cu titlu de daune materiale.
In drept, instanţa urmează a avea in vedere dispoziţiile art. 998 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Analizând condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a paratului, instanţa retine ca acestea constau in existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând in intenţia, neglijenta sau imprudenta cu care a acţionat.
Aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca persoana vinovata de producerea prejudiciului sa răspundă pentru fapta sa, fiind obligata la plata contravalorii prejudiciului produs.
Fapta ilicita, potrivit dispoziţiilor art. 998 – 999 Codicele civil, consta in acţiunea sau inacţiunea prin care sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului ce aparţine unei persoane.
Fapta ilicita a paratului a constat in acţiunea acestuia de a a-i adresa cuvinte si expresii jignitoare paratei si de a o lovi pe aceasta peste mina stângă, după cum declară martorii C.L. si O.V.
Termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugerează o lezare adusa drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusa acelor valori sau atribute ale individului care ii definesc personalitatea: integritatea corporala, sentimentele de afecţiune, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum si alte valori similare.
Prejudiciul moral creat prin fapta paratului a constat in afectarea in sens negativ a prestigiului, demnităţii si onoarei reclamantei, cu implicaţii pe toate planurile vieţii sociale ale acesteia, prin fapta comisa parata afectând imaginea si credibilitatea reclamantei in societate si in viata de familie.
Dreptul la propria imagine este protejat de Constituţia României. Astfel, potrivit prevederilor art.30 alin. 6, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine care este protejat şi de art. 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului iar dreptul la integritatea fizica este protejat de art. 22 din Constituţia României.
In speţă, este de necontestat faptul ca prin modul in care a acţionat adresarea de cuvinte si expresii jignitoare, paratul a adus atingere dreptului reclamantei la propria imagine iar prin vătămările aduse reclamantei, paratul a încălcat dreptul la integritatea fizica a acesteia
Instanţa va tine cont si de împrejurarea ca fapta paratului i-a provocat in mod evident reclamantei o suferinţa psihica, fapta fiind săvârşită in public, in prezenta mai multor persoane.
Instanţa observa ca sunt îndeplinite si celelalte condiţii necesare atragerii răspunderii pentru fapta ilicita, respectiv legătura de cauzalitate si vinovăţia paratului sub forma intenţiei.
Urmare a faptului ca un prejudiciu moral nu poate fi evaluat direct in bani si, întrucât legiuitorul nu a fixat nişte limite sau criterii orientative, instanţa nu poate recurge la probe pentru stabilirea cuantumului acestuia, astfel încât urmează a acorda victimei o suma globala compensatoare ţinând cont si de faptul ca între părţi este o permanenta stare conflictuala, după cum declara martora P.M.
Având in vedere aceste aspecte, instanţa considera suficienta o despăgubire in valoare de 600 lei.
Cererea privind acordarea daunelor materiale reprezentând lipsa aportului muncii in gospodărie pe perioada îngrijirilor medicale, după cum a solicitat, este neîntemeiată întrucât leziunile produse mâinii stingi a reclamantei sunt minore, durata necesara refacerii reclamantei este scurta 5-6 zile. Muncile obişnuite in gospodarii pe care le-ar fi putut realiza reclamanta, erau efectuate, si anterior conflictului, de către fiica acesteia benevol, după cum declara martora C.L. In plus, după cum rezulta din decizia asupra capacitaţii de munca nr. 961/12.04.2011, reclamantei îi este recomandat sa evite efortul fizic.
La administrarea probatoriului, nu a fost avuta in vedere declaraţia martorului C. M., aceasta fiind apreciata de către instanţă ca inutila întrucât acest martor nu a fost prezent la conflict, este in relaţii de duşmănie cu familia reclamantei.
