Prejudicii.Daune.


Prin  cererea înregistrată sub nr. 368/110/2010 la Tribunalul Bacău, prin rejudecare, reclamantul D.I. a solicitat  în contradictoriu cu  pârâta  S.C.  „C.” SA Bucureşti, obligarea  pârâtei la plata diferenţelor salariale aferente perioadei 03.01.1996 – septembrie 2001, obligarea  pârâtei la plata contribuţiilor asigurărilor  sociale de stat şi cheltuieli de judecată.

Prin  motivarea  acţiunii reclamantul a arătat că a avut calitatea de  salariat al SC I. SA,  ocupând funcţia de director general iar prin Decizia nr.5/1996 emisă de S.C.  „C.” SA s-a dispus desfacerea  contractului de muncă, decizia fiind însă anulată prin sentinţe civilă nr.2475/2000 a Judecătoriei Bacău. Prin aceiaşi  sentinţă s-a dispus reintegrarea în muncă. Ulterior, prin sentinţa civilă  nr. 8626/2001 s-a dispus obligarea pârâtei la  plata sumelor  de 485.496.252 ROL reprezentând salarii nete actualizate pentru  03.01.1996-septembrie 2001  şi suma de 441,480 lei indemnizaţie de concediu de odihnă şi de concediu medical.. Cum  ulterior pronunţării sentinţei civile  nr. 8626/2001 s-au operat  modificările  în cartea de muncă şi au rezultat  salarii  superioare celor avute iniţial, se impune plata diferenţelor salariale aferente perioadei 03.01.1996-septembrie 2001 şi care nu au fost avute  în vedere la momentul pronunţării sentinţei sus-menţionate.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care  a solicitat respingerea  acţiunii întrucât se impune a se constata, cu precădere,  incidenţa autorităţii de  lucru judecat, a  excepţiei  lipsei calităţii  procesuale pasive şi de asemenea a excepţiei  prescripţiei dreptului material la acţiune. A  susţinut pârâta că obiectul prezentei cauze este  acelaşi cu  cel al acţiunii solicitate  prin sentinţa civilă nr.8626/07.11.2001 a Judecătoriei Bacău, că,  în fapt reclamantul a fost salariatul SC  I. SA  şi nu al  pârâtei S.C.  „C.” SA şi că sunt incidente dispoziţiile art.166, alin.1 Codul Muncii, fiind  împlinit termenul de 3 ani pentru recuperarea  sumelor  constând în  drepturi salariale.

În susţinerea acţiunii  şi respectiv  combaterea  acesteia, părţile au solicitat proba cu înscrisuri.

Prin  sentinţa civilă  nr.755/06.05.2009 s-a admis excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi  acţiunea fost respinsă în consecinţă.

Împotriva acestei sentinţe s-a promovat recurs  şi prin decizia nr. 1499/30.11.2009 a Curţii de Apel Bacău sentinţa civilă  nr.755/06.05.2009  a fost  casată şi cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului Bacău unde a fost înregistrată  sub nr. 368/110/2010.

În cuprinsul deciziei  nr.1499/2009 se arată că pârâta  S.C.  „C.” SA are calitate  procesuală pasivă deoarece  prin sentinţa civilă nr.2475/2000 s-a dispus anularea deciziei şi reintegrarea în funcţie a reclamantului, decizie pronunţată în contradictoriu  şi cu S.C.  „C.” SA, iar ulterior, sentinţa civilă nr.8626/2001 a dispus obligarea  pârâtei în cauză la plata  salariilor reactualizate.

Faţă de  decizia sus-menţionată, instanţa, în rejudecare, nu va mai analiza excepţia lipsei calităţii procesuale pasive aceasta fiind soluţionată irevocabil în sensul respingerii ei, prin decizia  civilă nr. 1499/30.11.2009 a Curţii de Apel Bacău.

Analizând  excepţiile autorităţii de lucru judecat şi a prescripţiei dreptului la  acţiune tribunalul reţine :

În ceea ce priveşte  excepţia autorităţii  de  lucru judecat aceasta nu este  incidentă deoarece potrivit acţiunii formulate, reclamantul  nu solicită drepturile

salariale pentru  perioada 03.01.1996-septembrie 2001 ci diferenţele  rezultate din împrejurarea  că ulterior, completării carnetului de muncă, a  constatat că  interveniseră majorări salariale, or aceste majorări nu au fost avute în vedere la expertiza  administrată în dosarul nr. 11057/1999 şi nici la  pronunţarea  sentinţei civile  nr. 8626/2001 a Judecătoriei Bacău.

Întrucât, ulterior pronunţării sentinţei nr.2475/2000, care a  dispus reintegrarea, au existat majorări salariale corespunzător  funcţiei pe care a deţinut-o reclamantul şi cum aceste majorări nu au fost avute  în vedere la pronunţarea  sentinţei civile  nr.862/62001 nu ne aflăm în prezenţa  unei identităţi de obiect şi nici de cauză.

De altfel, reclamantul a depus  copia carnetului de muncă şi din analiza salariului de bază rezultă că  acesta este de 459.300 lei cât este consemnat şi  în  expertiza care a  stat la baza  emiterii sentinţei  civile nr.8626/2001 ( fl.17 dosar 4947/110/2008 şi fl.64 dosar 11057/1999), deşi, ulterior, salariul de bază a  fost indexat şi în consecinţă completată cartea de muncă ( fl.18 dosarul nr. 4947/110/2008) or reclamantul solicită tocmai aceste diferenţe care fiind  operate ulterior în carnetul de muncă nu au făcut obiectul sentinţei anterioare.

Raportat la  excepţia prescripţiei  dreptului la acţiune, Tribunalul reţine  că această excepţie este incidentă  şi aceasta întrucât dreptul la  acţiune în solicitate a  diferenţelor, a indexărilor operate la salariul de bază s-a născut la momentul acordării acestor indexări şi  nicidecum la  momentul la care  s-a completat carnetul de muncă în 2005.

Majorările salariale au avut  la bază  dispoziţiile legale şi astfel  cum rezultă din copia carnetului de muncă ( fl.18-20) au  făcut obiectul unor hotărâri şi decizii la  nivelul unităţii cuprinse între  1994 – 2001.

Ca urmare, dreptul la indexările  solicitate s-a născut în momentul acordării lor şi nicidecum la momentul completării carnetului de muncă, aşa  cum susţine reclamantul.

În  consecinţă, raportat la dispoziţiile  art.166 din Legea nr.53/2003, Tribunalul va admite  excepţia  prescripţiei întrucât dreptul la acţiune se  prescrie în termen de 3 ani de la data  la care  indexările erau datorate, or la momentul introducerii acţiunii 14.07.2008, dreptul la  acţiune era împlinit

În consecinţă acţiunea va fi  respinsă ca prescrisă.