Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele Prin cererea înregistrată sub nr.2483/260/2013 pe rolul Judecătoriei Moineşti reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 9 Moineşti a chemat în
judecată pe pârâţii ,solicitând instanţei obligarea acestora, prin
procedura cu privire la cererile de valoare redusă, la plata sumei 562 lei cu titlu de debit şi penalităţi de întârziere calculate pentru perioada ianuarie 2011-mai 2013.
Acţiunea este scutită de taxă judiciară de timbru şi de timbru judiciar, potrivit art.31, alin.3 din Regulamentul Asociaţiilor de Proprietari, anexă la Legea nr. 114/1996.
In probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar înscrisurile la care face referire în acţiune.
Pârâţii deşi legal citaţi, cu un exemplar al formularului de cerere completat de către reclamantă, însoţit de un exemplar al înscrisurilor ataşate cererii, un exemplar al formularului de răspuns, nu au comunicat formularul de răspuns completat şi nu au înţeles să formuleze apărări sau sa¬şi precizeze poziţia procesuală.
La solicitarea instanţei, reclamanta a depus la dosar înscrisuri justificative cu privire la debitul detaliat pe fiecare lună.
Având în vedere că reclamanta nu a solicitat o dezbatere orală a cauzei, solicitând şi judecata în lipsă, în conformitate cu dispoziţiile art.411 alin.2 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut cauza spre soluţionare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta a formulat o cerere în temeiul titlului X din Noul Cod de procedură civilă referitor la procedura cu privire la cererile de valoare redusă care este scrisă şi se desfăşoară în integralitate în camera de consiliu.
In cauza de faţă instanţa constată că procedura este admisibilă, având în vedere că valoarea obiectului cererii nu depăşeşte valoarea de 10.000 lei prevăzută de dispoziţiile art.1025 Cod procedură civilă iar raportul juridic pe care pretenţia litigioasă se întemeiază nu exclude aplicarea acestei proceduri.
Din probele administrate de instanţă, respectiv din înscrisurile depuse de reclamanta la dosarul cauzei, instanţa reţine că pârâţii datorează cheltuieli de întreţinere reclamantei şi pe care în perioada Ianuarie 2011-mai 2013 nu le-au achitat.
Coroborând probele administrate, instanţa reţine că pârâţii nu au achitat contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă, acesta neprezentând dovada efectuării acestor plăţi. Mai mult, deşi reclamanta a invitat pârâţii în vederea efectuării concilierii prealabile, aceştia nu s-a prezentat.
La suma datorată potrivit facturilor emise, reclamanta a calculat penalităţi de întârziere la valoarea neachitată .
Astfel instanţa retine că reclamanta avea sarcina dovedirii existenţei obligaţiei pârâţilor de plată a serviciilor prestate, iar pârâţii nu a tăcut dovada achitării acestor obligaţii sau a neexecutării, la rândul său de către reclamantă a obligaţiilor, deşi sarcina dovezii în acest caz revenea pârâţilor.
Potrivit art.16, alin.l, art.29 şi art.31 din Anexa nr.2 la Legea nr.114/ 1996, proprietarii de apartamente au obligaţia de a plăti cotele ce le revin din cheltuielile de întreţinere ale imobilului din care fac parte apartamentele lor, iar în caz de întârziere pot fi obligaţi la plata de penalităţi, astfel cum permite şi art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.
Potrivit art.23, pct.B, lit.a din Hotărârea Guvernului nr.400/2003, proprietarii au obligaţia de a contribui la constituirea mijloacelor băneşti şi materiale ale asociaţiei de proprietari şi să achite în termenul stabilit cota de contribuţie care le revine în cadrul cheltuielilor asociaţiei de proprietari, iar în condiţiile art.25 din acelaşi act normativ, cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceştia, după caz, în termen de maximum 15 zile de la data afişării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Asociaţia reclamantă calculează penalităţile în funcţie de cele aplicate de furnizorii de utilităţi potrivit contractelor de furnizare, prin repartizarea proporţională a acestor penalităţi fiecărui proprietar ce are datorii.
în drept, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art.969 C.civ., „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante” iar conform art.1073 C.Civil creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiei şi, în caz contrar, are dreptul la dezdăunări. De asemenea, conform dispoziţiilor art.1270 din Noul Cod civil, „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante” iar potrivit art.1350 din Noul Cod civil „orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii”.
Faţă de aceste considerente şi având în vedere textele legale menţionate, instanţa va admite acţiunea şi îi va obliga pe pârâţi la plata către reclamantă a sumei totale de 562 lei.
