Natura juridică a obligaţiei de reparare a prejudiciului de către persoana vinovată de producerea unui accident de circulaţie şi a asigurătorului său.
Potrivit Legii nr. 136/1995, în acţiunile înaintate de persoanele păgubite împotriva autorului faptei, citarea asigurătorului este obligatorie.
Aceasta nu înseamnă că asigurătorul va fi obligat în solidar alături de autor la plata despăgubirii, nici un text de lege şi nici contractul de asigurare neprevăzând solidaritatea între asigurător şi autorul faptei.
Raţiunea pentru care legiuitorul a considerat necesară introducerea în astfel de cauze a asigurătorului rezidă în aceea că hotărârea judecătorească îi va fi opozabilă acestuia şi pentru evitarea fraudării intereselor asigurătorului prin pretinderea unor despăgubiri exagerate.
Ca urmare, temeiul juridic al unor astfel de acţiuni fiind răspunderea delictuală în sensul art. 998- 999 şi 1000 alin. 3 din Codul civil şi nu cea contractuală derivată din contractul de asigurare, astfel de litigii sunt de natură civilă şi trebuie angajată numai răspunderea persoanei vinovate.
Tribunalul Hunedoara-secţia civilă-decizia nr. 72/R/31 ianuarie 2005
Prin sentinţa civilă nr. 2554/2004 pronunţată de Judecătoria Deva s-a admis în parte acţiunea civilă înaintată de reclamanta N. A. împotriva pârâţilor L. T., SC Carpatcement Holding SA Bucureşti şi SC Allianz Ţiriac Asigurări SA-Sucursala Deva şi în consecinţă au fost obligaţi pârâţii să plătească în solidar reclamantei suma de 36.494.120 lei despăgubiri reactualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, plus 6.835.000 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că la data de 05 septembrie 2002 s-a produs din culpa exclusivă a pârâtului L. T. ce conducea un autoturism proprietatea pârâtei SC Carpatcement Holding SA Bucureşti al cărei angajat era, un accident de circulaţie prin care autoturismului proprietatea reclamantei i s-a produs un prejudiciu de 36.494.120 lei.
În legătură cu temeiul juridic s-a motivat că în baza art. 998-999 şi 1000 al. 3 Cod civil, este atrasă răspunderea delictuală solidară a pârâtului L. T. şi a pârâtei SC Carpatcement Holding SA Bucureşti, în calitate de comitent, iar asigurătorul răspunde tot solidar în baza art. 49,50, 54 şi 55 din Legea nr. 136/1995 şi art. 1000, 1039 şi 1041 din Codul civil.
Prin decizia civilă nr. 72/R/2005, pronunţată de Tribunalul Hunedoara-Secţia civilă, s-a admis recursul pârâtei SC Allianz Ţiriac Asigurări SA Sucursala Deva şi s-a modificat parţial sentinţa în sensul că s-a înlăturat obligarea acestei pârâte la plata despăgubirilor de 36.494.120 lei şi a cheltuielilor de judecată de 6.835.000 lei, menţinându-se în rest dispoziţiile sentinţei atacate şi s-au respins ca nefondate recursurile înaintate de pârâţii L. T. şi SC Carpatcement Holding SA Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a reţinut că este nelegală doar obligarea solidară a asigurătorului la despăgubiri deoarece:
Potrivit art. 1041 Cod civil, obligaţia solidară nu este prezumată, trebuind să fie prevăzută expres în lege sau convenţie.
În cauză, asigurătorul nefiind comitentul pârâtului L. T., şi cum nici un alt text de lege nu prevede solidaritatea, în mod greşit a fost obligat asigurătorul la despăgubiri în solidar cu ceilalţi doi pârâţi.
Este adevărat că potrivit Legii nr. 136/1995, citarea asigurătorului în astfel de cauze este obligatorie, însă raţiunea reglementării este ca hotărârea să-i fie opozabilă şi pentru a nu se frauda interesele acestuia.
Ca urmare, nici un text de lege neprevăzând răspunderea solidară a asigurătorului, aceasta nefiind prevăzută nici în contractul de asigurare, sub acest aspect sentinţa este nelegală.
De altfel, chiar din împrejurarea că temeiul juridic al acţiunii este art. 998 şi 999 Cod civil, aflându-ne în faţa răspunderii delictuale şi nu contractuale, natura juridică a litigiului este civilă şi nu comercială.
