Dispoziţiile art.1 alin.1, art.3 alin.1 şi art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, republicat în anul 1960, statuează că dreptul material la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie extinctivă, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data când se naşte dreptul la acţiune, iar potrivit art.12 din acelaşi act normativ, în cazul în care debitorul este obligat la prestaţiuni succesive, dreptul material la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţiuni, se stinge printr-o prescripţie deosebită.
Deoarece perioada de recuperare a sumelor datorate nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în această anexă, rezultă că fiecare sumă semestrială trebuia plătită până în ultima zi a respectivului semestru, iar dreptul material la acţiune pentru fiecare sumă de achitat urmează a se stinge printr-o prescripţie deosebită, în conformitate cu art.12 din Decretul nr.167/1958.
Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 7747/2013, pronunţată în dosarul nr. 2466/190/2008
Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, declinată spre competentă soluţionare prin Sentinţa comercială nr. 183/2008, pronunţată de către Tribunalul B.N în dosarul nr. 5/112/2008, reclamanta AVAS a chemat în judecată pe pârâta SC P SA solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei totale de 74.070,00 Iei reprezentând fond de restructurare.
În motivare arată că potrivit Convenţiilor nr.635/13.10.1995 şi nr.719/01.10.1996 (încheiate în baza Legii nr.58/1991), pârâta a beneficiat de un credit destinat restructurării prin retehnologizare în sumă de 29.070,00 lei, respectiv 45.000,00 lei.
Conform art.2 lit. c) din convenţia 635/13.1995: “Suma pusă la dispoziţie de către Fondul Proprietăţii de Stat va fi recuperata din dividende suplimentare faţă de anul 1994 în perioada 1996 -2000”.
Conform art.2 lit. c) din Convenţia nr.719/01.10.1996 “Suma pusă la dispoziţie de către Fondul Proprietăţii de Stat va fi recuperată din dividende suplimentare corespunzătoare perioadei 1996-2005”.
Conform art.3 lit. b) din Convenţia nr.719/01.12.1996 “In situaţia privatizării SC P. SA BN părţile stabilesc următoarele – suma pusa la dispoziţie de F.P.S. conform art. l va fi recuperate în momentul stabilirii valorii de vânzare a acţiunilor prin includerea acesteia în preţul total al acţiunilor.”
Conform art.3 lit. c) din Convenţia nr.719/01.10.1996 ” în situaţia în care suma pusa la dispoziţie de F.P.S. conform art. l la prezenta convenţie, cât şi alte sume acordate anterior de către FPS şi nerecuperate până la data prezentei, nu au fost incluse în preţul total al acţiunilor, SC P. SA BN se obligă să restituie integral aceste sume, în perioada 1996-2005 în rate semestriale egale, cel mai târziu la datele de 30/06 şi 31.12 ale fiecărui an”.
Întrucât pârâta nu a realizat dividende suplimentare, iar valoarea convenţiilor nu a fost recuperata nici prin preţul acţiunilor datorează AVAS suma totala de 74.070,00 Iei, reprezentând fonduri de restructurare acordate în baza Convenţiilor nr.635/13.12.1995 şi 719/01.10.1996.
In conformitate cu principiul de drept pacta sunt servanda, consacrat de art.969 alin. l Cod civil, “Convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante”. În baza acestui principiu de drept, fiecare parte contractantă este ţinută să-şi execute obligaţiile asumate prin încheierea convenţiei. Altfel spus, arată că în sfera raporturilor dintre părţi, acordul de voinţa care creează contractul este suveran.
Reclamanta susţine că a fost îndeplinită procedura prealabilă a concilierii directe conform art.7201 Cod procedura civila.
In drept, a invocat dispoziţiile art.969 Cod civil, art. l12 şi urm. Cod procedura civila, precum şi pe celelalte dispoziţii legale invocate în prezenta cerere.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
De asemenea, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru o parte din suma solicitată.
Conform art.3 lit. c) din convenţia nr.719/01.10.1996, pe care se întemeiază pretenţiile reclamante, pârâta susţine că ar fi trebuit să restituie sumele acordate de fostul FPS, actuala AVAS, cu titlu de fond de restructurare, „în perioada 1996 – 2005 în rate semestriale egale, cel mai târziu la datele de 30.06 şi 31.12 ale fiecărui an”. În consecinţă, pârâta ar fi trebuit să plătească ratele începând cu cea aferentă semestrului al doilea al anului 19966 (la 31.12.1996) şi în continuare în datele de 30.06 şi 31.12 ale fiecăruia an, în perioada 1997 – 2005.
Astfel, pârâta ar fi trebuit să ramburseze aceste sume, conform contractelor şi susţinerilor reclamantei, în 19 rate egale, ultima, în valoare de 3.898,42, plătibilă la data de 31.12.2005. În conformitate cu art. l, art.3 alin. l şi art.12 din Decretul nr. 167/1958 referitor la prescripţia extinctivă, dreptul la acţiune se stinge prin neexercitarea acestuia în termen de trei ani de la scadenţa fiecărei rate şi pentru fiecare rată separat.
Pârâta învederează că, doar pentru ultima rată, în valoare de 3 898 42 lei dreptul la acţiune a fost exercitat de către reclamantă înăuntrul termenului de prescripţie, astfel că doar cu privire la această rată acţiunea ar fi admisibilă, din acest punct de vedere.
Pe fondul cauzei pârâta solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că sumele puse la dispoziţie de către fostul FPS cu titlu de fond de restructurare au fost recuperate integral prin includerea valoni investiţiilor efectuate cu aceste fonduri în preţul acţiunilor.
Astfel, arată că, în momentul privatizării S.C. P. S.A., investiţiile pentru care au fost acordate fondurile de restructurare, menţionate în anexele celor două contracte, erau integral finalizate.
Valoarea investiţiilor efectuate cu aceste fonduri de restructurare a fost cuprinsă în raportul de evaluare a societăţii întocmit cu ocazia privatizării şi în scopul stabilirii preţului acţiunilor.
Valoarea investiţiilor efectuate cu aceste fonduri de restructurare a fost cuprinsă în raportul de evaluare a societăţii întocmit cu ocazia privatizării şi în scopul stabilirii preţului acţiunilor.
Mai menţionează că preţul de adjudecare al acţiunilor a fost mai mare decât preţul de ofertă stabilit în baza raportului de evaluare, astfel că reclamanta, în afară de faptul că a recuperat sumele investite, a obţinut şi profit.
Mai menţionează că preţul de adjudecare al acţiunilor a fost mai mare decât preţul de ofertă stabilit în baza raportului de evaluare, astfel că reclamanta, în afară de faptul că a recuperat sumele investite, a obţinut şi profit.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă motivat de faptul că art.2 din Convenţia nr.719/01.10.1996 prevede că “Suma pusa la dispoziţie de către Fondul Proprietăţii de Stat va fi recuperata din dividende suplimentare corespunzătoare perioadei 1996-2005”. Reclamanta susţine că pârâta omite să facă referire la acest punct al Convenţiei nr.719/01.10.1996, invocând doar art.3 lit. c) din aceasta.
Or, AVAS nu putea aplica direct prevederile art.3 lit. c), deoarece trebuiau mai întâi parcurse etapele prevăzute la art.2 lit. c), respectiv recuperarea din dividende suplimentare, apoi cele de la art.3 lit. b), respectiv recuperarea prin preţul acţiunilor vândute.
Întrucât în anul 1999 pârâta a fost transferată la Ministerul Agriculturii în baza O.U.G. nr. 198/1999 parcurgerea etapei prevăzuta de art. 2 lit. c) a fost întreruptă, iar cea de la art.3 lit. b) a devenit inaplicabilă pentru reclamantă.
Astfel, abia ulterior privatizării societăţii de către Administraţia Domeniilor Statului se putea pune în discuţie recuperarea fondurilor de restructurare.
Reclamanta mai arată că cererea sa a fost depusă la poştă la data de 31.12.2007, astfel că, afirmaţia pârâtei conform căreia acţiunea AVAS ar fi admisibila doar cu privire la ultima rata apare şi sub acest aspect ca nefondată, în această situaţie acţiunea fiind “admisibilă”, conform raţionamentului pârâtei, pentru ultimele doua rate, nu numai pentru ultima.
De asemenea, arată că pârâta a fost privatizată de Ministerul Agriculturii conform OUG 198/1999, nu de AVAS (FPS la acea data) şi ca urmare nu a putut recupera aceste sume prin preţul acţiunilor. Mai mult, aceste fonduri nu pot fi recuperate de la Ministerul Agriculturii, deoarece sumele obţinute din vânzarea acţiunilor vor fi utilizate numai pentru dezvoltarea agriculturii şi nu pot fi retransferate către AVAS.
In concluzie, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 74.070,00 lei reprezentând fond de restructurare.
În data de 24.09.2013 pârâta a depus la dosar şi Concluzii scrise prin care solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorarii expert şi avocat.
După cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, în momentul privatizării S.C. P. S.A., investiţiile pentru care au fost acordate fondurile de restructurare, menţionate în anexele celor două contracte, erau integral finalizate.
În speţă arată că sunt aplicabile disp.art.3 lit.”b” din contractul nr.719 din 01.10.1996, care prevede că în cazul privatizării suma pusă la dispoziţie de FPS va fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acţiunilor, fapt care s-a şi întâmplat, iar reclamanta şi-a recuperat investiţia.
În plus, aşa cum a arătat şi prin întâmpinarea depusă, în temeiul art. l, art.3, art.7 şi art.l2 din Decretul nr. 167/1958, dreptul material la acţiune pentru restituirea investiţiei este prescris. În ceea ce priveşte contractul nr.635 din 13.10.1995, investiţia trebuia recuperată în 5 rate anuale, ultima în anul 2001 (din dividendele aferente exerciţiului financiar al anului 2000). În consecinţă, au trecut 7 ani intre data naşterii dreptului la acţiune pentru ultima rată şi data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Oricum, după cum se relevă în expertiza contabilă, investiţiile au fost realizate în totalitate, iar preţul acţiunilor încasat de reclamantă a inclus şi valoarea acestor investiţii (fiind cuprinse în evaluarea patrimoniului pentru stabilirea preţului acţiunilor), motiv pentru care reclamanta şi-a recuperat în întregime investiţia, astfel că în opinia pârâtei acţiunea este neîntemeiată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit Convenţiilor nr.635/13.10.1995 şi nr.719/01.10.1996 (încheiate în baza Legii nr.58/1991), ataşate în copie la dosar, pârâta a beneficiat de un credit destinat restructurării prin retehnologizare în sumă de 29.070,00 lei, respectiv 45.000,00 lei. Conform art.2 lit. c) din convenţia 635/13.1995: “Suma pusă la dispoziţie de către Fondul Proprietăţii de Stat va fi recuperata din dividende suplimentare faţă de anul 1994 în perioada 1996 -2000”. Conform art.2 lit. c) din Convenţia nr.719/01.10.1996 “Suma pusă la dispoziţie de către Fondul Proprietăţii de Stat va fi recuperată din dividende suplimentare corespunzătoare perioadei 1996-2005”. Conform art.3 lit. b) din Convenţia nr.719/01.12.1996 “In situaţia privatizării SC P. SA Bistriţa Năsăud părţile stabilesc următoarele – suma pusa la dispoziţie de F.P.S. conform art. l va fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acţiunilor prin includerea acesteia în preţul total al acţiunilor.” Conform art.3 lit. c) din Convenţia nr.719/01.10.1996 ” în situaţia în care suma pusa la dispoziţie de F.P.S. conform art. l la prezenta convenţie, cât şi alte sume acordate anterior de către FPS şi nerecuperate până la data prezentei, nu au fost incluse în preţul total al acţiunilor, SC P. SA BN se obligă să restituie integral aceste sume, în perioada 1996-2005 în rate semestriale egale, cel mai târziu la datele de 30/06 şi 31.12 ale fiecărui an”.
Instanţa de fond a mai precizat că prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 74.070,00 lei în baza art.3 lit. c din convenţia nr.719/01.10.1996, întrucât prin această convenţie s-a prelungit dreptul de recuperare a sumelor din convenţia anterioară nr. 635/1995 pentru perioada 1996-2005 în rate semestriale egale, cel mai târziu la data de 30.06. şi 31.12. ale fiecărui an, doar dacă sumele nu au fost incluse în preţul total al acţiunilor. În consecinţă, perioada de recuperare nu va fi mai mare decât perioada prevăzută în anexa nr.3 la convenţie, anexă la care articolul 2 lit. c din convenţie face trimitere expresă, privind perioada de recuperare prin dividende.
Totodată, raportat la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârâtă, instanţa de fond a reţinut că aceasta este justificată şi urmează a fi admisă ca atare doar în parte, pentru suma de 67070,00 lei, urmând a se respinge pentru suma de 7000,00 lei ca neîntemeiată, deoarece dreptul material la acţiune pentru ratele scadente până la data de 31.12.2004 inclusiv s-a prescris în conformitate cu art.1 şi art.3 din decretul nr.167/1958, având în vedere graficul de rambursare a sumei (Anexa nr.3) şi data la care a fost depusă la poştă acţiunea reclamantei, respectiv 31.12.2007, potrivit menţiunii de pe plicul ataşat la fila 11 din Dos. nr. 5/112/2008 al Tribunalului B-N, care de altfel a fost confirmată şi de către reclamantă în răspunsul la întâmpinare anexat tot în dosarul sus menţionat. În acest sens dispoziţiile art.1 alin.1, art.3 alin.1 şi art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, republicat în anul 1960, statuează că dreptul material la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie extinctivă, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data când se naşte dreptul la acţiune, iar potrivit art.12 din acelaşi act normativ, în cazul în care debitorul este obligat la prestaţiuni succesive, dreptul material la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţiuni, se stinge printr-o prescripţie deosebită.
Prima instanţă a considerat că susţinerea reclamantei din răspunsul la întâmpinare , depus în Dos. nr. 5/112/2008 al Tribunalului B.N. privind neprescrierea ratelor scadente urmează a fi înlăturată deoarece dispoziţiile art.3 lit.c din convenţie, invocate de reclamantă ca temei al acţiunii, fac trimitere expresă, în privinţa perioadei de recuperare, la dispoziţiile art.2 lit.c din aceeaşi convenţie, care la rândul lor fac trimitere la graficul de eşalonare al plăţilor prevăzut în anexa nr.3 la convenţie. Deoarece perioada de recuperare a sumelor datorate nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în această anexă, rezultă că fiecare sumă semestrială trebuia plătită până în ultima zi a respectivului semestru, iar dreptul material la acţiune pentru fiecare sumă de achitat urmează a se stinge printr-o prescripţie deosebită, în conformitate cu art.12 din Decretul nr.167/1958. În consecinţă, din totalul pretenţiilor reclamantei ce se ridică la suma de 74070,00 lei, pentru suma de 67070,00 lei dreptul material la acţiune este prescris, rămânând potrivit graficului de rambursare din Anexa nr.3 pentru anul 2005 doar suma de 7000,00 lei ce poate face obiectul cauzei şi pentru care dreptul material la acţiune nu este prescris.
Din această perspectivă, pe fondul cauzei în ceea ce priveşte dreptul la acţiune al reclamantei pentru suma de 7000,00 lei coroborând înscrisurile depuse de reclamantă cu înscrisurile ataşate la dosar de către pârâtă şi cu concluziile expertizei contabile efectuată de expertul contabil BB ( filele 144-151 din dosar), instanţa de fond a reţinut că lucrările de investiţii şi dotările cu utilaje şi echipamente tehnologice specifice, pentru care au fost primite credite de la reclamantă, prin convenţiile nr. 635/1995 şi 719/1996, în sumă totală de 74070,00 lei au fost realizate în perioada 1995-1996 şi au fost puse în funcţiune până la data de 01.01.1998, deci înainte de data privatizării societăţii pârâte, din luna august 2000. Expertul a concluzionat că toate aceste lucrări efectuate de pârâtă şi dotări pe investiţii realizate au fost puse în funcţiune, li s-au dat numere de inventar şi au fost înregistrate în patrimoniul societăţii ca mijloace fixe. Totodată, se reţine că potrivit raportului de evaluare a SC P. SA Bistriţa întocmit la data de 31.03.2000, valoarea mijloacelor fixe achiziţionate în perioada 1995-1997, cu resurse din creditele primite de la reclamantă, potrivit celor două convenţii sus amintite, a fost inclusă în raportul de evaluare, practic în valoarea patrimonială a activului net contabil corectat şi în preţul de vânzare a acţiunilor societăţii la data privatizării acesteia. Trebuie precizat şi faptul că reclamanta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, deşi acesta a fost comunicat şi de el a luat cunoştinţă atunci când reprezentantul legal al acesteia a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 153,mai precis la data de 13.06.2013 cu menţiunea că i s-a comunicat şi un exemplar din acest raport, fiind acordat un termen de judecată în sensul studierii expertizei pentru data de 18 septembrie 2013 ( aproape 3 luni), dar nu s-au formulat obiecţiuni în acest termen iar reclamanta nu şi-a delegat reprezentant în instanţă. Astfel, se constată că pentru suma de 7000,00 lei, deşi dreptul material la acţiune nu este prescris, recuperarea nu se poate face de la pârâtă, deoarece a fost inclusă în preţul total al acţiunilor, motiv pentru care acţiunea civilă pentru aceste pretenţii este nejustificată.
În finalul hotărârii se arată că, faţă de considerentele expuse mai sus, în baza art. 969 din vechiul Cod civil, aplicabil speţei, raportat la art. 3 litera c) din Convenţia nr. 719/01.10.1996 încheiată între părţi, cu aplicarea art. art.1 alin.1, art.3 alin.1 şi art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, republicat în anul 1960, se va admite în parte excepţia prescrierii dreptului la acţiune pentru suma de 67070,00 lei, invocată de pârâtă, urmând a se respinge acţiunea pentru suma de 67070,00 lei ca fiind prescrisă şi se va respinge excepţia prescrierii dreptului la acţiune pentru suma de 7000,00 lei, ca neîntemeiată, iar pe fond se va respinge ca neîntemeiată acţiunea pentru obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7000,00 lei. Raportat la soluţia adoptată , conform art. 274 C.pr.civ., parte căzută în pretenţii fiind reclamanta, instanţa o va obliga să achite pârâtei suma de 1750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1000 lei reprezintă onorariu avocaţial şi 750 lei onorariu pentru expertiza contabilă efectuată în cauză, potrivit dovezilor depuse la dosar la filele 157-158.
Împotriva Sentinţei civile nr. 7747/02.10.2013 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosar civil nr.2466/190/2008 a declarat recurs AVAS, în contradictoriu cu SC P. SA, arătând că în ceea ce priveşte primul motiv de nelegalitate, acesta se încadrează disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., în condiţiile în care nelegal instanţa de fond a interpretat şi aplicat disp.Decr.nr.-167/1058 şi, ca atare, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru suma de 67070,00 lei reprezentând fond de restructurare.
Recurenta a precizat că aşa cum s-a arătat, se poate constata că ratele scadente nu sunt prescrise deoarece sunt aplicabile disp.art.2 din Convenţia nr.719/01.10.1996 se prevede că: „Suma pusă la dispoziţie… corespunzătoare perioadei 1996-2005 şi AAAS (fosta AVAS) nu puteau aplica direct prev.art.3 lit.C, deoarece trebuiau mai întâi parcurse etapele prev.la art.2 lit.c, respectiv recuperarea din dividende suplimentare,. Apoi cele de la art.3 lit.b, respectiv recuperarea prin preţul acţiunilor vândute. În mod nelegal, instanţa de fond nu a analizat aceste dispoziţii contractuale ale Convenţiei nr.719/01.10.1996 şi să constate că cererea AAAS este formulată în termenul legal de prescripţie de 3 ani.
De asemenea, recurenta a menţionat că în raport de perioada 1996-2005 legala prevăzută în convenţie şi data introducerii cererii de chemare în judecată AAAS 31.12.2007, aceasta a fost introdusă în termenul legal de prescripţie de 3 ani în vederea recuperării integral a sumei totale de 74.070,00 lei reprezentând fond de restructurare.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de nelegalitate, acesta se încadrează pe disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., întrucât nelegal instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale, în sensul că solicitarea sumei de 7000 lei este neîntemeiată deoarece a fost inclusă în preţul total al acţiunilor societăţii comerciale.În vederea restructurării prin retehnologizare a SC P. SA, au fost primite credite de la AAAS prin convenţiile 635/1995 şi 719/1996 în suma totală de 74070,00 lei au fost realizate în perioada 1995-1996 şi au fost puse în funcţiune până la data de 01.01.1998, lucrările de investiţii şi dotările cu utilaje şi echipamente tehnologice specifice.Aşa cum s-a arătat, conform Convenţiilor nr.635/13.10.1995 şi nr.719/01.10.1996 încheiate în baza Leg.nr.58/1991, intimata pârâtă a beneficiat de un credit destinat restructurării prin retehnologizare în sumă de 29.070,00 lei, respectiv 45.000,00 lei.
Învederează instanţei că SC P. SA s-a obligat, conform convenţiilor susmenţionate, să restituie sumele puse la dispoziţie de către AAAS (fosta AVAS), dar nu şi-a respectat obligaţiile contractuale.
Recurenta mai susţine că intimata nu a realizat dividende suplimentare, iar valoarea convenţiilor nu a fost recuperată nici prin preţul acţiunilor, SC P. SA, datorează AAAS (fosta AVAS ) suma totală de 74.070,00 lei reprezentând fonduri de restructurare acordate în baza Convenţiilor nr.635/13.12.1995 şi 719/01.10.1996.În mod nelegal, instanţa de fond a respins cererea AAAS stabilind că aceste lucrări efectuate şi dotări investiţii realizate de societate li s-au dat numere de inventar şi au fost înregistrate în patrimoniul societăţii ca mijloace fixe.
Recurenta mai arată că, în ceea ce priveşte al treilea motiv de nelegalitate, acesta se încadrează disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., nelegal instanţa de fond a obligat AAAS la plata sumei de 1750 lei cu cheltuieli de judecată din care 1000 lei onorariu avocaţial şi 750 lei expertiza contabilă efectuată în cauză. Aşa cum rezultă din probele cauzei, se poate constata că AAAS a fost obligată nelegal la plata acestora deoarece nu se poate reţine rea-credinţă sau comportare neglijentă pricinuită prin apărarea sa în această cauză.
In concluzie, se solicită în temeiul art.304 pct.9 C.pr.civ., admiterea recursului şi modificarea în tot a sent.civ.nr.7747/02.10.2013, în sensul, admiterii acţiunii aşa cum a fost motivată şi formulată.
Intimata SC P SA a formulat şi depus la dosarul cauzei „concluzii scrise” (f.18-20), prin care solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că prin contractul nr.719 din data de 01.10.1996. intimata reclamantă a finanţat recurenta cu suma de 450.000.000 ROL în scopul retehnologizării, părţile stabilind modalităţi alternative de rambursare a creditului,astfel:
– în primul rând, conform art.2 lit.c din contract, suma urma a fi rambursată din dividende suplimentare acordate intimatei, în calitatea sa de acţionar, în perioada 1996-2005;
– în al doilea rând, conform art.3 din contract, în situaţia privatizării SC P. SA Bistriţa, intimata era exonerată de executarea obligaţiilor prev.de art.2 lit.b,c,d şi f, adică de rambursarea sumei din dividende, deoarece suma urma a fi recuperată de intimata-reclamantă din preţul acţiunilor. Preţul acţiunilor a fost stabilit pe baza evaluării patrimoniului, astfel că această evaluare a avut în vedere şi retehnologizarea efectuată prin creditul acordat.
Intimata a mai menţionat că după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, în momentul privatizării SC P. SA, investiţiile pentru care au fost acordate fondurile de restructurare, menţionate în anexele celor două contracte, erau integral finalizate. Valoarea investiţiilor efectuate cu aceste fonduri de restructurare a fost cuprinsă în raportul de evaluare a societăţii întocmit cu ocazia privatizării şi în scopul stabilirii preţului acţiunilor, cu menţiunea că preţul de adjudecare al acţiunilor a fost mai mare decât preţul de ofertă stabilit în baza raportului de evaluare, astfel că reclamanta, în afară de faptul că a recuperat sumele investite, a obţinut şi profit. În consecinţă sunt aplicabile disp.art.3 lit.b din contractul nr.719 din 01.10.1996, care prevede că în cazul privatizării suma pusă la dispoziţie de FPS va fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acţiunilor, fapt care s-a şi întâmplat, iar reclamanta şi-a recuperat investiţia.
Referitor la contractul nr.635/13.10.1995, intimata a precizat că suma de 290.700,000ROL a fost, ca şi în cazul celeilalte convenţii, primită de aceasta în perioada în care acţionar majoritar era intimata-reclamantă, în scopul retehnologizării, investiţiile ce urmau a fi efectuate fiind prevăzute în mod expres în anexa la contract. Investiţiile au fost efectuate, iar suma investită s-a regăsit în preţul acţiunilor stabilit pe baza raportului de evaluare a patrimoniului, astfel că intimata reclamantă şi-a recuperat în întregime şi chiar cu profit investiţia efectuată, dacă avea în vedere că preţul acţiunilor a depăşit valoarea de evaluare, care reflectă valoarea patrimoniului social, inclusiv a mijloacelor fixe dobândite cu banii puşi la dispoziţie de intimata-reclamantă. În temeiul art.1, art.3, art.7 şi art.12 din Decretul nr.167/1958, dreptul material la acţiune pentru restituirea investiţiei este prescris. Investiţia trebuia recuperată în 5 rate anuale, ultima în anul 2001 (din dividendele aferente exerciţiului financiar al anului 2000). Graficul de rambursare constituie anexa la contract, şi nu există nici un dubiu cu privire la termenele la care ratele trebuiau achitate.Dividendele se stabilesc prin hotărârea adunării generale de aprobare a situaţiilor financiare anuale, când se stabileşte repartizarea profitului, situaţii care trebuie aprobate până la data de 31 martie a fiecărei an pentru anul precedent. In consecinţă, la data de 01 aprilie a fiecărui an s-a născut dreptul la acţiune pentru plata dividendelor. Sumele primite cu titlu de investiţii urmau a fi restituite din dividendele suplimentare stabilite în acest scop, în fiecare an, potrivit programelor de plăţi. Dar, dividendele reprezintă cota parte din profit care se cuvine acţionarului. Dreptul la dividende este strâns legat de calitatea de acţionar. Dar, dacă recurenta reclamantă şi-a vândut acţiunile prin contractul nr.25 din 14.08.2000, este evident că dreptul său de a primi dividende s-a stins odată cu pierderea calităţii de acţionar. Prin urmare este exclus să fi primit dividende după vânzarea acţiunilor, astfel că, prin vânzarea acţiunilor a renunţat la dreptul de a primi dividende în contul sumei finanţate, deoarece era imposibil să mai primească dividende. Dacă,. totuşi, a apreciat că nu şi-a recuperat suma, atunci dreptul la acţiune pentru restituirea acestei sume s-a născut în momentul în care a pierdut calitatea de acţionar şi, implicit, dreptul de a primi dividende, deoarece era evident că prin această modalitate nu se mai poate restitui suma. În consecinţă, dreptul la acţiune pentru recuperarea ambelor sume s-a prescris la împlinirea termenului de prescripţie de trei ani de la data la care a devenit imposibilă restituirea în modalitatea convenită constând în repartizarea de dividende suplimentare. Dacă la data de 14.08.2000 s-au vândut acţiunile, la data de 14.08.2003 s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru recuperarea sumelor.
Intimata a arătat totodată că în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, susţinerile potrivit căreia fiind de bună credinţă nu poate fi obligată la plata acestora, chiar dacă a căzut în pretenţii, nu au nici un temei legal, cuantumul acestora nefiind exagerat ori disproporţionat în raport de munca depusă de avocat şi de expert.
Tribunalul, examinând hotărârea atacată, conform dispoziţiilor art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, a constatat că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, nefiind prezent nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
