Tip document: sentinta civila
Nr. document: 430
Data document: 26.03. 2012
Domeniu asociat: Prejudicii.Daune
Titlu jurisprudenta: Pretentii civile pentru accident de circulatie.
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 24.01.2012 sub nr. 193/213/2012 reclamantii BC si BAM, in nume propriu si ca reprezentanti legali ai minorilor BTI si BAC, au chemat în judecata pe paratul DMD, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 2700 lei, reprezentand: 500 lei contravaloarea unei carute, 1000 lei – daune morale si 1200 lei daune materiale, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantii au aratat la data de 19.08.2011 se declasau cu caruta tractata de un cal pe DN 54 din directia Caracal spre Corabia.
Paratul se afla la volanul autoturismului marca VW Pasat cu nr. de înmatriculare XXXXX. La un moment dat s-a angajat în depasirea unei autoutilitare. Din fata venind un alt autoturism, în momentul în care a încercat sa revina pe banda sa de mers, fara sa observe ca în fata autoutilitarei se aflau reclamantii în caruta, i-a acrosat pe acestia.
Reclamantii arata ca leziunile suferite în urma accidentului nu sunt foarte grave, acestia s-au prezentat la medicul legist si în urma leziunilor suferite, au necesitat un numar de 2-3 zile de îngrijiri medicale .
Fata de parat s-a dispus neînceperea urmaririi penale tocmai datorita numarului mic de îngrijiri medicale.
Mai arata reclamantii în cerere, ca au încercat sa ajunga la o întelegere cu paratul, acesta luandu-si angajamentul ca va suporta cheltuielile cu înlocuirea carutei si cu medicamentele, dar nu si-a mai respectat promisiunile.
S-au invocat în drept disp.art.1357 si urmatoarele si art.1381 si urmatoarele cod civil si art.274 C.p.civila.
In dovedirea celor sustinute reclamantii su solicitat incuviintarea probei cu acte, martori si interogatoriul paratului.
La dosar au fost depuse mai multe înscrisuri printre care : chitantele nr.:0010495/22.08.2011, 0010496/22.08.2011, 0010352/22.08.2011, 0010354/22.08.2011, 0010351/22.08.20110010353/22.08.2011, (f 5-10) patru certificate medico legale/22.08.2011 (f 11-14), bon fiscal taxi (f 15), rezultat examinare tomograf si bon fiscal tomograf emis de G&S SRL Slatina in 27.09.2011(f16), inscris sub semnatura privata denumit „chitanta” privind achizitionarea unei carute (f17), caracterizare nr.440/09.03.2012 emisa de Scoala Rotunda (f24).
Paratul nu s-a prezentat în instanta, dar pentru termenul de judecata din data de 12.03.2012 a depus la dosar întampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, ca neîntemeiata, cu motivatia ca reclamantii se deplasau cu caruta pe drumul national Caracal- Corabia, lucru interzis de lege, iar leziunile suferite au fost minore.
Mai arata paratul ca autoturismul acestuia a fost grav avariata, astfel ca apreciaza ca si acesta ar putea solicita reclamantilor despagubiri.
In dovedirea celor sustinute paratul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si rezolutia dispusa in cauza de Parchetul de pe langa Judecatoria Corabia.
Intampinarea nu a fost intemeiata in drept, insa paratul a solicitat judecarea cauzei in lipsa sa.
Prin dispozitia instantei al dosarul cauzei a fost atasat si dosarul penal nr.1063/P/2011 privind pe DMD.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Din Rezolutia din 25 noiembrie 2011 a Parchetului de pe langa Judecatoria Corabia, instanta retine ca la data de 19.08.2011 in timp ce conducea autoturismul marca VW Passat cu nr. XXXX pe DN 54 din directia Caracal – Corabia, paratul DMD s-a angajat in depasirea unei autoutilitare, iar la revenirea pe banda sa de mers a intrat in coliziune cu atelajul cu tractiune animala (caruta) in care se aflau BC (conducatorul atelajului), sotia acestia BAM, precum si copiii lor minori BTI si BAC.
Din certificatele medico-legale depuse la dosar (filele 11-14), instanta retine ca pasagerii carutei, BC (conducatorul atelajului), sotia acestia BAM, precum si copiii lor minori BTI si BAC, au suferit fiecare in urma accidentului leziuni usoare care au necesitat fiecare 2-3 zile de ingrijiri medicale.
Inainte de a analiza conditiile raspunderii civile delictuale, instanta urmeaza sa stabilieasca legea aplicabila in cauza de fapta.
Astfel, chiar daca reclamantii au invocat ca temei de drept dispozitiile art. 1357 si urmatoarele si art.1381 si urmatoarele Cod civil, instanta constata ca aceste texte de lege nu sunt incidente in cauza intrucat fapta producatoare de prejudicii a fost savarsita la data de 19.08.2011, data la care Noul Cod Civil nu intrase in vigoare.
În considerarea temeiului juridic invocat de catre reclamant, respectiv prevederile art. 1357 si 1358 Cod civil, instanta retine ca, in respectarea principiului neretroactivitatii legii civile, aceste temeiuri de drept nu sunt aplicabile in speta avand in vedere dispozitiile art. 6 alin 1, 2, 5 din C.civil.
În aceste conditii instanta va analiza cererea reclamantului prin prisma vechilor dispozitii privitoare la raspunderea civila delictuala.
Astfel, potrivit art. 998-999 Cod civil, conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite, a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legaturi de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovatia autorului faptei ilicite.
Fapta ilicita reprezinta o actiune sau inactiune a unei persoane prin care, încalcandu-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vatamate reprezinta efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle în legatura de cauzalitate cu fapta ilicita în sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al actiunii autorului faptei ilicite.
Vinovatia reprezinta latura subiectiva a raspunderii civile delictuale si consta în atitudinea de vointa si constiinta a autorului faptei ilicite fata de aceasta si rezultatul socialmente periculoase.
Pentru a stabili fapta ilicita savarsita de parat precum si vinovatia acestuia, instanta a avut in vedere dispozitiile art. Art. 118 din Regulementul de aplicare a OUG 195/2002 care prevede: Conducatorul de vehicul care efectueaza depasirea este obligat:
a) sa se asigure ca acela care il urmeaza sau il preceda nu a semnalizat intentia inceperii unei manevre similare si ca poate depasi fara a pune in pericol sau fara a stanjeni circulatia din sens opus;
b) sa semnalizeze intentia de efectuare a depasirii;
c) sa pastreze in timpul depasirii o distanta laterala suficienta fata de vehiculul depasit;
d) sa reintre pe banda sau in sirul de circulatie initial dupa ce a semnalizat si s-a asigurat ca poate efectua aceasta manevra in conditii de siguranta pentru vehiculul depasit si pentru ceilalti participanti la trafic.
De asemenea, art. 45 alin. 3 din OUG 195/2002 prevede ca „atunci cand prin manevra de depasire se trece peste axa care separa sensurile de circulatie, conducatorii de vehicule trebuie sa se asigure ca din sens opus nu se apropie un vehicul si ca dispun de spatiu suficient pentru a reintra pe banda initiala, unde au obligatia sa revina dupa efectuarea manevrei de depasire.
Instanta constata ca nerespectarea regulilor privin depasirea consitutie contraventie si se sanctioneaza potrivit art. 99 alin. 1 lit e din OUG 195/2002.
Astfel, instanta retine ca este indeplinita conditia cu privire la savarsirea unei fapte ilicite de catre parat prin nerespectarea regulilor privitoare la depasirea vehiculelor pe drumurile publice.
Cu privire la vinovatie, instanta considera ca paratul a putut prevedea faptul ca nerespectarea regulilor privind depasirea ar putea provoca un accident de circulatie, insa nu a acceptat aceasta situatie, socotind fara temei ca accidentul nu se va produce, ceea ce echivaleaza cu o vinovatia paratului sub forma culpei cu prevedere.
Sub acelasi aspect, instanta are in vedere si declaratia paratului data in fata organelor de cercetare penala (fila 7 dosar u.p.), in care arata ca „am intrat in depasirea unei autoutilitare in timp ce din sens opus circula un alt autoveihicul iar la reintrarea pe sensul meu de mers, deoarece nu am avut spatiu suficient am intrat in coliziune cu un vehicul cu tractiune animala”.
Cu privire la prejudiciu instanta retine ca acesta trebuie sa fie cert atat in ceea ce priveste existenta cat si intinderea acestuia.
Astfel instanta urmeaza sa retina ca prejudiciul suferit de reclamanti este cert atat sub aspectul existentei cat si intinderii, fiind dovedit prin chitantele nr. 0010495/22.08.2011, 0010496/22.08.2011, 0010352/22.08.2011, 0010354/22.08.2011, 0010351/22.08.2011 0010353/22.08.2011, (f 5-10) certificate medico legale din 22.08.2011 (f 11-14), bon fiscal taxi (f 15), rezultat examinare tomograf si bon fiscal tomograf emis de G&S SRL Slatina in 27.08.2011(f16), caracterizare nr.440/09.03.2012 emisa de Scoala Rotunda (f24), inscris sub semnatura privata denumit „chitanta” privind achizitionarea unei carute (f17).
Din analiza acestor inscrisuri, instanta constata ca prejudiciile suferite cu cheltuielie materiale se ridica la suma de 1196.73 lei, si anume 296,73 lei chitantele nr. 0010495/22.08.2011, 0010496/22.08.2011, 0010352/22.08.2011, 0010354/22.08.2011, 0010351/22.08.2011 0010353/22.08.2011, (f 5-10), suma 98.62 lei – bon fiscal taxi (f 15), 200 lei – bon fiscal tomograf emis de G&S SRL Slatina in 27.08.2011(f16), si 700 de lei – contravaloarea carutei distruse asa cum rezulta din inscrisul sub semnatura privata denumit „chitanta” (fila 17).
Totodata instanta, va admite in parte capatul de cerere privitor la daunele morale si urmeaza sa acorde o anumita suma cu titlu de despagubiri morale pentru suferinta psihica si fizica, teama si nesiguranta, senzatii inerente producerii oricarui accident, provocate atat reclamantilor cat si copiilor acestora ca urmare a provocarii accidentului de catre parat.
Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita savarsita de parat si prejudiciile cauzate reclamantilor este evidenta, intrucat din probele administrate reiese ca in urma accidentului reclamantii au fost transportati la spital cu o ambulanta, si din certificatele medico-legale reiese ca leziunile suferite au fost produse in urma unui accident de circulatie probabil din data de 19.08.2011.
Pe de alta parte, instanta retine ca si reclamantii au o culpa in producerea accidentului, intrucat potrivit Art. 71. – (1) din OUG 195/2002 „Sunt interzise accesul si deplasarea vehiculelor cu tractiune animala, […] pe drumurile nationale, in municipii si pe drumurile la inceputul carora exista indicatoare de interzicere a accesului.”
De asemenea, potrivit art. 99 alin. 1 pct. 11 din OUG 195/2002, nerespectarea regulilor de circulatie de catre conducatorii de animale constituie contraventie si se sanctioneaza ca atare potrivit aceluiasi articol.
Din declaratiile partilor date in fata organelor de cercetare penala precum si din inscrisurile depuse la dosar (fila 27), reiese clar ca accidentul a avut loc pe Drumul National nr. 54, ceea ce inseamna ca reclamantii circulau cu caruta pe un drum national, lucru interzis expres de art. 71 alin 1 din OUG 195/2002.
Avand in vedere ca accidentul a fost provocat atat din culpa paratului cat si a reclamantilor, instanta urmeaza sa admita in parte actiunea formulata, si urmeaza sa cenzureze cuantumul despagubirilor solicitate.
Astfel, in temeiul art. 998-999 Cod Civil, instanta va admite in parte actiunea formulata de reclamanti si va obliga pe parat la plata sumei de 598,36 de lei reprezentand despagubiri materiale si la 500 de lei daune morale, ca urmare a accidentului produs in data de 19.08.2011 si din vina paratului.
Instanta a decis astfel considerand ca ar fi inechtabil ca paratul sa fie obligat la repararea integarala a prejudiciului suferit de reclamanti in urma accidentului, in conditiile in care din probele administrate, instanta a constatat ca si reclamantii au fost vinovati de producerea accidentului prin faptul ca au circulat cu caruta pe un drum national, drum pe care accesul unor astfel de vehicule este interzis expres de art. 71 alin. 1 din OUG 195/2002.
De asemenea, in temeiul art. 276 C.pr. civila instanta va admite in parte si cererea privitoare la cheltuielile de judecata, urmand sa-l oblige pe parat la plata sumei 463.5 lei reprezentand partial taxa judiciara de timbru si partial onorariu avocat.
30.04.2012
Presedinte Elena Lascu
4
