Prezumţia relativă de culpă a gestionarului în cazul lipsurilor cantitative în gestiune. Respingerea acţiunii unităţii de obligare la plată în ipoteza neîndeplinirii celorlalte condiţii ale răspunderii patrimoniale
Decizia nr.482/25.07.2006
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi, sub nr.11195/2005, reclamanta Compania Naţională „Poşta Română” SA – Direcţia Regională de Poştă Iaşi, a chemat în judecată pe pârâta B.M., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 47.413 RON (474.130.950 lei ROL).
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că, la data de 3.02.2005, organul de control financiar din cadrul D.R.P. Iaşi a început verificarea gestionară de fond a Oficiului Poştal 1 Iaşi, ocazie cu care, procedând la verificarea gestiunii casieriei Oficiului Poştal Iaşi I, avută în primire de către pârâta B.M., s-a constatat un minus în valoare totală de 10.180.650 lei ROL. Cu privire la această lipsă, pârâta, având funcţia de casier, a susţinut prin nota explicativă dată organelor de control că la data de 10.02.2005 a contabilizat greşit în decontul bănesc şi că în lunile decembrie 2004 şi ianuarie 2005 nu a operat registrele de magazie. A mai susţinut reclamanta că, în această situaţie, la data de 08.02.2005, a dispus reinventarea gestiunii când s-a constatat un minus de 10.400.000 lei ROL, provenind din mărfuri comerciale constatate lipsă (felicitări etc.) Această sumă a fost recunoscută de B.M. şi a fost depusă în aceeaşi zi de către aceasta la casieria oficiului, fiindu-i eliberată chitanţa nr.144.1.212/3669488 din 08.02.2005.
De asemenea, pentru neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu şi pentru prejudicierea unităţii cu suma menţionată, s-a propus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al pârâtei. Deoarece de la data de 15.02.2005 şi până la data de 10.08.2005 pârâta s-a aflat în concediu medical (fila 12 – 26 dosar), aplicarea măsurii s-a făcut la data de 09.09.2005, fiind emisă decizia nr.500/08.09.2005 (fila 27 dosar). Ca urmare a faptului că pârâta s-a aflat în concediu medical şi având în vedere că activitatea casierei Oficiului Poştal Iaşi 1 trebuia să reintre în normalitate, din data de 18.02.2005 s-a procedat la predarea – primirea gestiunii, aceasta efectuându-se în prezenţa soţului pârâtei, B.A., care a asistat la efectuarea acestei operaţiuni, aşa cum rezultă din procesul-verbal din 22.02.2005 (fila 38 dosar). Cu ocazia acestei verificări, la data de 18.02.2005 s-a stabilit o lipsă în gestiunea pârâtei de 477.337.650 lei ROL, conform procesului-verbal privind verificarea casieriei şi depozitului de timbre al Oficiului Poştal Iaşi nr 1.
Reclamanta a mai susţinut că la data de 22.02.2005 s-a dispus o reverificare a gestiunii, ocazie cu care a fost confirmată lipsa constatată iniţial la data de 18.02.2005, diminuată însă cu suma de 3.206.700 lei, astfel că suma stabilită lipsă în gestiunea pârâtei a fost de 474.130.950 ROL, conform notei de informare nr.270/4/7111/1.03.2005 (fila 34 – 37 dosar).
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.270 alin.1 din Codul muncii şi art.24, 25 şi 26 din Legea nr.22/1969.
În dovedirea celor susţinute prin acţiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
Pârâta B.M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii, pentru următoarele motive:
Pârâta a susţinut că fiind în concediu medical în intervalul 15.02.2005 – 10.08.2005, reclamanta a efectuat o inventariere a gestiunii sale, la care a participat soţul ei, B.A..
Pârâta a mai susţinut că nu a avut calitatea de gestionar a depozitului de timbre al Oficiului poştal 1 Iaşi, ea având funcţia de casier şi că inventarul a fost efectuat cu încălcarea prevederilor legale (pct.9 al.7 – 8, 33 şi 47 din normele privind organizarea inventarierii aprobate prin Ordinul nr.1753/2004 al Ministerului Finanţelor Publice.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări la întâmpinarea depusă de pârâta B.M. şi înscrisuri doveditoare.
La cererea pârâtei, s-a administrat în cauză proba cu expertiza contabilă.
Prin sentinţa civilă nr. 1178/17.05.2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a admis acţiunea formulată, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 47413 RON , cu titlu de prejudiciu.
De asemenea, pârâta a fost dată în debit cu suma de 1654 RON, reprezentând onorar expert.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 3.02.2005, organele de control financiar din cadrul Direcţiei Regionale de Poştă Iaşi au verificat gestiunea de fond a Oficiului Poştal 1 Iaşi, ocazie cu care s-a constatat un minus de 1.018 RON. Cu privire la această lipsă, pârâta B.M. a susţinut prin nota explicativă dată organului de control la data de 10.02.2005, că a înregistrat greşit decontul bănesc şi că în lunile decembrie 2004 şi ianuarie 2005 nu a operat în registru de magazie, drept pentru care, la data de 08.02.2005, când s-a efectuat din nou inventarul, s-a constatat un minus de 1.040 RON, provenit din mărfuri comerciale lipsă, sumă ce a fost recunoscută de B.M. şi depusă în aceeaşi zi de către aceasta la casieria oficiului, fiindu-i eliberată chitanţa nr.212/3669488 din 08.02.2005.
Instanţa a mai reţinut că pârâta a intrat în concediu medical, conform certificatului medical seria GH nr.481094 din 15.02.2005, concediu medical acordat până la data de 21.02.2005. La data de 22.02.2005, reclamanta a dispus o reverificare a gestiunii, dată la care s-a constatat o lipsă în gestiunea pârâtei B.M. de 47.413,10 RON, conform notei de informare nr.270/4/7111/1.03.2005 întocmită de Biroul control financiar de gestiune. Diferenţa între minusul constatat la prima inventariere, minusul constatat la a doua inventariere, provine din stabilirea eronată creditelor la cartelele telefonice „Ring” şi „Iristel”.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a presupus verificarea detaliată a gestiunii pârâtei, obiecţiunile pârâtei la raportul de expertiză vizând în fapt, lipsa răspunsului la obiectivul stabilit de instanţă – dacă pârâta a avut gestiune şi dacă în această gestiune s-a constatat un prejudiciu. Suplimentul la raportul de expertiză contabilă a răspuns la acest obiectiv şi a stabilit existenţa unui prejudiciu în gestiunea individuală a pârâtei la valoare de 474.313.450 lei ROL. Pârâta nu a formulat obiecţiuni la suplimentul raportului de expertiză.
S-a mai reţinut că expertul contabil a concluzionat că la întocmirea inventarului din 18.02.2006 referitor la gestiunea pârâtei, nu s-au respectat normele financiar-contabile pentru întocmirea inventarului prevăzut de Ordinul nr.1753/2004, în sensul că nu s-a emis decizia privind competenţa şi atribuţiile comisiei de inventariere. Însă, expertiza efectuată în cauză a presupus refacerea în totalitate a lucrărilor acestui inventar, prin verificarea formularului „operaţiuni efectuate în situaţia timbrelor şi a altor valori în perioada 1.02.2005 – 17.02.2005”, ajungându-se la concluzia existenţei unei lipse în gestiunea pârâtei de 474.313.450 ROL (fila 222 dosar).
Din probatoriul administrat în cauză prima instanţă a reţinut că sunt întrunite condiţiile de fond prevăzute de art.270 alin.1 Codul muncii pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a pârâtei. Pârâta avea calitatea de salariată a reclamantei la data producerii pagubei, iar prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului este real, cert şi efectiv, modalitatea de determinare şi cuantumul fiind corect stabilit. Fapta ilicită şi personală a pârâtei săvârşită în legătură cu munca sa, constă în aceea că nu şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu în legătură cu bunurile gestionate, lipsa în gestiune rezultând atât faptic, cât şi scriptic. Faţă de această situaţie, este evident raportul de cauzalitate între fapta pârâtei şi lipsa în gestiune.
Pârâta a ocupat postul de casier la Oficiul Poştal 1 Iaşi, cu gestiune individuală. Natura gestionară a postului ocupat atrage o prezumţie relativă de culpă pentru daunele produse în legătură cu munca de gestionare. Lipsurile reclamate în prezenta cauză sunt lipsuri strict cantitative, astfel încât există premisele pentru aplicarea acestei prezumţii.
Mai reţine instanţa că pârâta nu a formulatîn apărare nici o dovadă de natură să înlăture această prezumţie. Apărările acesteia în legătură cu operarea în gestiune de către alte persoane după data de 15.02.2005 – data intrării sale în concediu medical – au fost verificate în cadrul expertizei contabile şi înlăturate, deoarece a fost verificată atât gestiunea pârâtei, cât şi reflectarea acesteia în raport cu gestiunile individuale ale casierilor de serviciu şi ale oficianţilor, prin tabelul de credite din 22.02.2005.
Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs pârâta B.M., care a considerat-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Pârâta susţine că nu a avut niciodată calitatea de gestionar al depozitului de timbre şi alte valori al Oficiului Poştal 1 Iaşi, unde a ocupat doar postul de casier.
Astfel, recurenta arată că nu este prevăzut în fişa postului său că ar fi avut ca atribuţii de serviciu: primirea, păstrarea şi eliberarea de timbre sau orice alte valori, în afară de mijloacele băneşti.
Se mai susţine că inventarul efectuat de către reclamantă la data de 18.02.2005 este lovit de nulitate, pentru nerespectarea dispoziţiilor punctului 9 lit. a), punctul 9 alin.7 – 8, punctul 9 lit. d), punctul 33, 34, 47, 48 şi 49 din Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de active şi pasive aprobate prin Ordinul nr.1753/2004 al Ministerului Finanţelor Publice.
Recurenta arată că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestor nelegalităţi comise la efectuarea inventarului.
Se mai invocă faptul că aceste aspecte prezintă o importanţă deosebită, deoarece expertul contabil calculează prejudiciul pornind de la inventarul faptic din 18.02.2005. Astfel, se menţionează expres în suplimentul la raportul de expertiză că prejudiciul s-a calculat făcându-se diferenţa dintre soldul de la data de 14.02.2005 (inventarul scriptic) în cuantum de 619.589.850 lei şi inventarul faptic (gestiunea fizică) în cuantum de 145.276.450 lei, constatat cu ocazia inventarierii.
Prin întâmpinarea formulată, intimata solicită respingerea recursului pentru următoarele motive:
În conformitate cu anexa 1 la Instrucţiunile de aplicare a Legii nr.22/1969, funcţia de casier conferă calitatea de gestionar.
Intimata mai arată că expertiza a presupus refacerea în totalitate a inventarului efectuat de organele de control financiar din carul Direcţiei Regionale de Poştă Iaşi şi a concluzionat că în gestiunea recurentei a existat un minus de 47.414 RON.
Se mai arată că, în mod corect prima instanţă a reţinut existenţa unei prezumţii de culpă în sarcina recurentei, aceasta nereuşind, prin probele administrate în cauză, să înlăture această prezumţie.
Analizând recursul curtea a constatat următoarele:
Astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr.13609/03.09.1997 încheiat între părţi, se reţine că recurenta B.M. este salariata intimatei-reclamante, ocupând funcţia de casier la Oficiul Poştal nr.1 Iaşi.
Conform Instrucţiunilor pentru aplicarea Legii nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor, Anexa 1, în lista funcţiilor a căror ocupare conferă calitatea de gestionar figurează şi cea de „casier de orice fel”.
Din fişa postului semnată de către recurentă la data de 29.11.2004, respectiv punctele 9.7, 9.34, 9.35, 9.36, 9.37, 9.38, 9.39, 9.40, 9.41 şi punctul 9.81, care prevede obligaţia acesteia să gestioneze în bune condiţii valorile şi bunurile încredinţate de unitate sau primite în conformitate cu prevederile instrucţionale, dar şi din răspunsurile pârâtei la întrebările formulate prin nota explicativă din 10.02.2005, se reţine că aceasta a avut calitatea de gestionară a depozitului de timbre, efecte poştale şi mărfuri comercializate al Oficiului Poştal nr.1 Iaşi.
Se reţine însă, că la inventarul din data de 18.02.2005 a acestui depozit, nu
s-au respectat dispoziţiile Ordinului nr.1753/22.11.2004 al Ministerului Finanţelor pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi pasiv.
Astfel, potrivit punctului 2 din Norme, organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi pasiv din cadrul companiilor naţionale, se efectuează potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr.82/1991 republicată, ale reglementărilor contabile aplicabile, precum şi ale acestor norme.
După cum s-a reţinut şi în raportul de expertiză efectuat în cauză, pentru efectuarea inventarierii nu s-a emis decizia scrisă prin care să se menţioneze competenţa comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunea supusă inventarierii, data de începere şi de terminare a operaţiunilor.
De asemenea, conform punctului 9 din ordin, „în cazul în care gestionarul care trebuie să predea gestiunea lipseşte , comisia de inventariere, aplică sigiliul şi comunică aceasta conducerii respective.
Conducerea unităţii are obligaţia să încunoştinţeze imediat, în scris, pe gestionar despre inventarierea ce trebuie să se efectueze, indicând locul, ziua şi ora fixate pentru începerea lucrărilor”.
În speţă, se reţine că în cazul inventarierii gestiunii recurentei, nu există un proces-verbal care să ateste aplicarea sigiliului, deşi, astfel cum rezultă din adresa nr.303/17.02.2005, conducerea unităţii avea cunoştinţă de faptul că gestionara se afla în concediu medical.
Se mai reţine că în cauză nu s-a dovedit nici respectarea dispoziţiilor punctului 9 lit. d) din Ordinul nr.1753/2004, care prevăd obligaţia comisiei de inventariere de a bara şi semna, la ultima operaţiune, fişele de magazie, menţionând data la care s-au inventariat bunurile, de a viza documentele care privesc întrebări sau ieşiri de bunuri, existente în gestiune, dar neînregistrate, de a înregistra aceste date în fişa de magazie şi de a le preda lor la contabilitate, astfel încât situaţia scriptică a gestiunii să reflecte realitatea.
Astfel cum a reţinut şi expertul contabil M.M., comisia de inventariere nu a utilizat formularul „listă de inventariere”, conform normelor financiar-contabile de inventariere şi nu a întocmit procesul-verbal de inventariere prevăzut de art.47 din Ordinul nr.1753/2004. Parte din elementele pe care trebuia să le cuprindă obligatoriu acest act se regăsesc în procesul-verbal încheiat pe data de 18.02.2005 şi nota de informare nr.270/4/7111/01.03.2005, lipsind însă data începerii şi terminării operaţiunilor de inventariere.
În practica judiciară, prin interpretarea prevederilor art.24 din Legea nr.22/1969, s-a stabilit că, în cazul lipsurilor cantitative în gestiune, actul de constatare a lipsei creează în sarcina gestionarului o prezumţie de culpă.
Pentru a se opera însă această prezumţie relativă de culpă, angajatorul are sarcina de a dovedi în mod legal existenţa prejudiciului în legătură cu munca prestată de salariat.
În speţă, se reţine că angajatorul nu a respectat Normele de inventariere a elementelor de activ şi pasiv aprobate prin Ordinul nr.1753/2004, astfel încât nu a dovedit în mod legal certitudinea şi realitatea prejudiciului.
Se mai reţine că, prin raportul de expertiză efectuat de către expertul contabil M.M. s-a constatat doar pe baza procesului-verbal privind verificarea casierei şi a depozitului de timbre al Oficiului Poştal 1 Iaşi, încheiat la data de 18.02.2005, că în gestiunea recurentei-pârâte exista un prejudiciu, fără a se verifica realitatea acestui prejudiciu.
Având în vedere că inventarierea gestiunii recurentei din data de 18.02.2006 s-a efectuat, astfel cum am precizat anterior, cu încălcarea Normelor aprobate prin Ordinul nr.1753/2004 al Ministerului Finanţelor Publice, nu pot fi reţinute nici concluziile aceluiaşi expert formulate prin suplimentul la raportul de expertiză, prin care acesta stabileşte prejudiciul în raport de rezultatele inventarului faptic din acea dată.
Astfel, prin suplimentul la raportul de expertiză se menţionează că prejudiciul s-a calculat făcându-se diferenţa dintre suma de 619.589.850 lei (stabilită prin scăderea din soldul de la data de 14.02.2005 a sumei chitanţelor de credit) şi suma de 145.276.400 lei – inventarul faptic constatat cu ocazia inventarierii.
În consecinţă, constatându-se că hotărârea primei instanţe s-a dat cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art.270 şi 287 din Codul muncii, în temeiul dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă, s-a admis recursul formulat de pârâta B.M. şi s-a modificând parte sentinţa primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta Compania Naţională „Poşta Română” SA – Direcţia Regională de Poştă Iaşi, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
