SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. OPOZIŢIE LA CESIONAREA PĂRŢILOR SOCIALE. LIPSĂ PREJUDICIU.
-art.202 alin23 din Legea nr.31/1990.
Decizia nr.558/C/24.09.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 1308/2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de opoziţie formulată de creditoarea opozantă D. G. A F. P. A J. S. M., faţă de actul de modificare a actului constitutiv al SC C. C. SRL S. M.
Instanţa a constatat că cererea de opoziţie a fost înregistrată direct la tribunal, opozanta omiţând să procedeze în conformitate cu dispoziţiile art. 62 alin. 1 teza finală din Legea nr. 31/1990.
Instanţa a analizat cu precădere condiţiile de exercitare de către opozantă a cererii de opoziţie constatând că în condiţiile în care această cerere nu a fost promovată în conformitate cu legea, nu poate fi primită.
Astfel potrivit art. 202 alin. 2 indice 3 din Legea nr. 31/1990 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 54/2010, creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoarea la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale. Legea stabileşte că dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 31/1990 se aplică în mod corespunzător.
În toate aceste circumstanţe s-a constatat că opozanta creditoare a ignorat condiţiile fixate de lege pentru înregistrarea opoziţiei omiţând să depună astfel cum stabileşte art. 62 din Legea nr. 31/1990 cererea la Oficiul Registrului Comerţului.
Aşa fiind, tribunalul a reţinut în conformitate cu prevederile art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă că sesizarea instanţei nu poate fi realizată decât în modalitatea stabilită de lege, iar în prezenta cauză cum opozanta a omis să îndeplinească formalităţile legale, judecata asupra fondului pretenţiei nu poate fi realizată.
Având în vedere această argumentare tribunalul a respins opoziţia ca inadmisibilă conform dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs creditoarea D. G. A F. P. S. M. , solicitând casarea acesteia în sensul admiterii opoziţiei formulate la cesiunea de părţi sociale, prin obligarea asociatului unic P. C. A. la plata prejudiciului cauzat recurentei, în cuantum total de 4.639 RON.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât, la data încheierii actului adiţional, intimata debitoare, avea un debit restant de 4.639 lei.
De asemenea, recurenta a arătat că, faţă de starea de insolvabilitate a intimatei, raportat la faptul că asociatul şi-a înstrăinat părţile sociale, retrăgându-se din firmă, apreciază că, acesta intenţionează să se sustragă de la răspunderea sa pentru modul defectuos de administrare al societăţii, îngreunând orice acţiuni prezente sau viitoare, întreprinse de organele fiscale în vederea realizării creanţelor avute faţă de societate, inclusiv asupra patrimoniului personal, în eventualitatea unei angajări a răspunderii solidare.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.304 pct.9 şi 304 ind.1 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimata debitoare a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea în tot a sentinţei atacate.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, conform art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:
Conform art.202 alin.2 ind.3 din Legea nr. 31/1990, creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor, privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale.
Potrivit acestor prevederi, creditorii sau persoanele prejudiciate au posibilitatea de a obţine repararea prejudiciului ce li se creează ca urmare a cesionării părţilor sociale, prejudiciu ce decurge din operaţiunea respectivă şi care trebuie dovedit în faţa instanţei de judecată investită cu opoziţia formulată.
În speţă, opoziţia a fost formulată de recurenta creditoare a societăţii intimate, care a invocat existenţa unei creanţe în cuantum de 4.639 lei faţă de aceasta.
Recurenta nu a precizat însă, nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de recurs, în ce constă prejudiciul ce i s-ar produce prin actul adiţional nr.1 din 7.09.2011 – fila 11 fond, prin care asociatul unic P. C. A. şi-a cedat 10 părţi sociale din cele 20 de părţi sociale în favoarea numitului P. G. , cei doi devenind asociaţi ai intimatei debitoare.
Simpla existenţă a unei creanţe împotriva societăţii intimate la care a avut loc cesiunea părţilor sociale, indiferent de caracterul ei, nu reprezintă „ un prejudiciu” produs ca urmare a cesiunii părţilor sociale, pentru a se putea invoca incidenţa prevederilor legale mai sus evocate.
Creditorii societăţii ori alte persoane prejudiciate trebuie să facă dovada în mod concret şi direct că, drept urmare a cesiunii respective, suferă un prejudiciu ce se impune a fi reparat, arătându-se în concret din ce se compune aceasta şi cum anume se produce ca urmare a modificării titularilor părţilor sociale, ceea ce nu se poate reţine în speţă.
Aşa fiind, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul de faţă, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
