Efectul întreruptiv al cursului prescripţiei în ceea ce priveşte faptul material de stăpânire a terenului de către promitentului – cumpărător.
Incidenţa dispoziţiilor art.16 alin.1 lit.A din Legea 167/1958.
Antecontractul de vânzare – cumpărare a unui imobil este o promisiune bilaterală de a contracta. În caz de neexecutare a obligaţiei asumate, răspunderea este contractuală iar executarea în natură a obligaţiei de a face se asigură prin acţiunea personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act de vânzare – cumpărare.
Conform dispoziţiilor art. 5, alin. 2, titlul X din Legea 247/2005 „ în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, una din părţi refuză ulterior să încheie contractul partea care şi-a îndeplinit obligaţia poate sesiza instanţa care va pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract „.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 1077 Cod civil, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de a face „ creditorul poate să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului „.
Acţiunea personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare – cumpărare este supusă termenului de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958.
Termenul prescripţiei curge din momentul încheierii contractului însă atunci când promitentul – cumpărător a preluat imobilul, deţinerea lui cu acordul promitentului – vânzător echivalează cu recunoaşterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 alin.1 lit. a din Decretul 167/1958.
