Aşa cum s-a menţionat şi în certificatul de moştenitor nr.11/1996, I.T. a avut asupra apartamentului un drept de creanţă reprezentat de jumătate din contravaloarea ratelor achitate în perioada 12.07.1985 -02.03.1994.
Aşa cum s-a menţionat şi în certificatul de moştenitor nr.11/1996, I.T. a avut asupra apartamentului un drept de creanţă reprezentat de jumătate din contravaloarea ratelor achitate în perioada 12.07.1985 -02.03.1994.
Debitori faţă de I.T., pentru suma plătită cu acest titlu au fost cei doi coproprietari ai apartamentului, I.C., cu o cotă de drept de 5/ 8 şi I.G.G., cu o cotă de drept de 3/8.
Debitori faţă de I.T., pentru suma plătită cu acest titlu au fost cei doi coproprietari ai apartamentului, I.C., cu o cotă de drept de 5/ 8 şi I.G.G., cu o cotă de drept de 3/8.
Pentru partea de creanţă faţă de pârâtul I.G.G., prescripţia a început să curgă de la data achitării fiecărei rate şi s-a împlinit cel mai târziu la data de 02.03.1997 ( la trei ani de la data achitării ultimei rate).
Pentru partea de creanţă faţă de pârâtul I.G.G., prescripţia a început să curgă de la data achitării fiecărei rate şi s-a împlinit cel mai târziu la data de 02.03.1997 ( la trei ani de la data achitării ultimei rate).
Întrucât căsătoria cu I.C. a încetat prin decesul acestuia, la data de 09.03.1996, creanţa faţă de fostul soţ s-a stins parţial prin confuziune, I.T. având calitatea de moştenitor cu o cotă de 1 din masa succesorală, pentru diferenţă prescripţia împlinindu-se faţă de celălalt comoştenitor al defunctului, pârâtul I.G.G., la data de 09.03.1999, astfel că instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea formulată de moştenitorul lui I.T. pentru suma plătită de autoarea sa cu titlu de rate pentru apartamentul în litigiu. (sentinţá civilă nr.6215/09.09.2004)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 25.11.2003, sub numărul 11631, reclamantul N.G.R. a chemat în judecată pe pârâtul I.G.G., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună ieşirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei I.T. ca modalitate concretă de partaj propunând atribuirea către pârât a unicului bun succesoral, reprezentat de apartamentul nr.69 din Bucureşti, sector 2, Şos.P. nr.86, bl.409 A, sc.B, et.6, cu sultă către reclamant.
A solicitat ca sulta la care va fi obligat pârâtul să reprezinte echivalentul valoric al cotei sale de drept de proprietate asupra apartamentului la care să fie adăugată valoarea actualizată a creanţei mamei sale, defuncta I.T., asupra imobilului.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.728 şi.urm C.civ., art.6735 C.proc.civ., reclamantul arată că este unicul moştenitor al defunctei I.T., , decedată la data de 06.06.2003, conform certificatului de moştenitor nr.60/24.09.2003 eliberat de notarul public C.N.D. în dosarul succesoral nr.71/2003, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei fiind cuprins şi dreptul de proprietate asupra unei cote indivize de 5/32 din apartamentul nr.69 din Bucureşti, sector 2, Şos.P. nr.86, bl.409 A, sc.B, et.6.
Restul cotei, de 27/32 din dreptul de proprietate asupra apartamentului aparţine pârâtului, fiind dobândită prin moştenire de la defuncţii săi părinţi, I.T., decedată la data de 02.03.1983 şi I.C., decedat la data de 09.03.1995.
Arată reclamantul că în perioada 12.07.1985 – 09.03.1994 ratele pentru apartamentul în litigiu, dobândit în timpul căsătoriei părinţilor pârâtului, au fost achitate de I.C. împreună cu I.T., aceasta având un drept de creanţă pentru jumătate din valoarea actualizată a sumelor plătite cu acest titlu.
Alăturat cererii de chemare în judecată, reclamantul a depus la dosar, în copie certificată conform art.112 C.proc.civ.: certificat de moştenitor nr.60/24.09.2003, certificat de moştenitor legal nr.311/28.03.1996, certificat de căsătorie şi certificate de deces privind pe I.T. şi I.C., contract de construire, proces-verbal de predare-preluare – recepţie a locuinţei, contract de împrumut, dovada achitării integrale a împrumutului contractat cu C.E.C. pentru apartamentul în litigiu.
Cerere legal timbrată cu suma de 171.000 lei, achitată cu chitanţa nr.59002-050506/25.11.2003 la CEC-Ag.Victoria I şi timbru judiciar de 3.000 lei.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal, pârâtul a declarat că este de acord cu ieşirea din indiviziune asupra imobilului în modalitatea propusă de reclamant şi a arătat că a oferit reclamantului suma de 8.000 Euro cu titlu de sultă.
În şedinţa publică de la 01.04.2004 instanţa, din oficiu, a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru suma reprezentând contravaloarea actualizată a ratelor achitate de autoarea reclamantului pentru apartamentul în litigiu, excepţie pe care a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv de 3 ani de zile de la data la care s-a născut dreptul la acţiune (art.3, alin.1, art.7 alin.1 ipoteza I din Decretul nr.167/1958), iar în conformitate cu dispoziţiile art.14 alin.(3) din decret, prescripţia nu curge între soţi în timpul căsătoriei.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că apartamentul în litigiu a fost dobândit de soţii I.C. şi I.T. în baza contractului de construire nr.106/3/10.02.1979, fiind predat proprietarilor la data de 21.03.1980.
Apartamentul a fost construit cu credit de la stat, conform contractului de împrumut nr.176103/23.02.1979 încheiat cu CEC, creditul fiind achitat integral la data de 02.03.1994 (fila 13 din dosar).
I.T., mama pârâtului I.G.G., a decedat la data de 02.03.1983, I.C. căsătorindu-se apoi cu mama reclamantului, I.T., la data de 12 iulie 1985.
I.C. a decedat la data de 09.03.1996, cu moştenitori I.G.G., fiu, şi I.T., soţie supravieţuitoare, aceasta din urmă decedând la data de 7 iunie 2003, cu unic moştenitor N.G.R., fiu.
Potrivit susţinerilor reclamantului, necontestate de pârât, începând cu data de 12 iulie 1985 şi până la achitarea integrală a apartamentului, ratele au fost plătite de I.C. şi I.T., fără nici o contribuţie a celuilalt coproprietar, I.G.G..
Întrucât căsătoria cu I.C. a încetat prin decesul acestuia, la data de 09.03.1996, creanţa faţă de fostul soţ s-a stins parţial prin confuziune, I.T. având calitatea de moştenitor cu o cotă de 1 din masa succesorală, pentru diferenţă prescripţia împlinindu-se faţă de celălalt comoştenitor al defunctului, pârâtul I.G.G., la data de 09.03.1999, astfel că instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea formulată de moştenitorul lui I.T. pentru suma plătită de autoarea sa cu titlu de rate pentru apartamentul în litigiu.
În dovedirea pretenţiilor reciproce părţile au solicitat, instanţa încuviinţând, administrarea probelor cu înscrisuri şi expertiză imobiliară având ca obiectiv stabilirea valorii de circulaţie a apartamentului.
Pentru reclamant a fost încuviinţată şi proba cu interogatoriu, probă administrată la termenul din 22.04.2004.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit valoarea apartamentului la suma de 26.949 USD, expertul având în vedere atât valoarea tehnică a acestuia cât şi valoarea de circulaţie.
Obiecţiunile formulate de reclamant cu privire la modalitatea de stabilire a valorii imobilului au fost încuviinţate de instanţă numai în ceea ce priveşte aplicarea nejustificată a coeficientului de corecţie de -10% pentru „proprietate în litigiu”, după înlăturarea acestuia valoarea apartamentului fiind de 4 29.273 USD, respectiv de 981.332.750 lei la o paritate de 1 USD – 33.524 lei, aceasta fiind valoarea ce urmează a fi avută în vedere la stabilirea sultei.
În consecinţă şi având în vedere acordul părţilor cu privire la atribuirea imobilului către pârâtul care deţine o cotă de 27/32 din dreptul de proprietate asupra apartamentului, în conformitate cu dispoziţiile art.728 C.civ. şi 67310 alin.(4) C.proc.civ., va admite acţiunea şi, dispunând sistarea indiviziunii asupra apartamentului nr.69 situat în Bucureşti, Şos.P. nr.86, bl.409 A, sc.B, et.6, sector 2, în valoare de 981.332.750 lei (29.273 USD) îl va atribui pârâtului, cuantumul sultei cuvenite reclamantului fiind de 153.333.242 lei (4.754 USD) sumă pe care pârâtul urmează să o plătească în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de partaj.
În conformitate cu dispoziţiile art.276 C.proc.civ., va compensa în totalitate cheltuielile de judecată.
