Prescripţie extinctivă. Procedura concilierii directe şi cerere de chemare în judecată respinsă ca prematur formulată. Lipsa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei extinctive
(Decizia nr 10/30.01.2007 – Tribunalul Mehedinti – Sectia Comercială şi de Contencios Administrativ )
Prin cererea adresată Judecătoriei Turnu Severin şi înregistrată la numărul 55421/2006 , reclamanta SC S. T SRL Turnu Severin a chemat în judecată pârâta SC M SRL Simian , pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 645 lei RON din care 476 lei c/v prestări servicii transport şi 169 lei inflaţie aferentă perioadei noiembrie 2002 – august 2005 şi cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 4 nov.2002 conform înţelegerii între părţi s-a efectuat un transport marfă pe distanţa Tr Severin – Sibiu şi retur, factura fiscală emisă , deşi primită şi fiind de acord cu plata pârâta nu a achitat c/v acesteia.
Prin sentinţa 753/C/29.09.2006 a Judecătoriei Turnu Severin a fost respinsă acţiunea ca prescrisă.
În motivarea sentinţei se arată că , dreptul la acţiune pentru plata c/v serviciilor de transport s-a născut la data de 4 nov. 2002 când a fost efectuat transportul şi tot atunci a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, termen care s-a împlinit la data de 4.11.2005. Acest termen de prescripţie nu a fost întrerupt prin introducerea cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr. 8274/2005, la data de 8 august 2005, deoarece aceasta a fost respinsă prin sentinţa nr. 475/C/22.09.2005 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, reţinându-se că nu s-au respectat dis part 720 ind.1 C.p.civ..
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta criticând sentinţa ca fiind nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că s-a dat o interpretare greşită dispoziţiilor legale referitoare la prescripţie, în speţă termenul de prescripţie expirând la data de 4. nov.2005, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 8.08.2005, respingerea acestei cereri pentru neîndeplinirea procedurii de conciliere prin sentinţa 475/C/2005 întrerupând termenul de prescripţie întrucât prin decizia nr.12/R/C/9.02.2006 a Tribunalului Mehedinţi , prin care s-a respins recursul împotriva acestei sentinţe s-a arătat în motivare că reclamantul nu este decăzut din dreptul de a introduce o nouă acţiune după îndeplinirea procedurii prealabile.
Se mai arată, că la depunerea cererii de chemare în judecata la data de 8.08.2005 judecătorul de serviciu trebuia să sesizeze că nu este îndeplinită procedura concilierii şi să respingă cererea la momentul potrivit cu indicarea regulilor de procedura corespunzătoare.
Recursul nu este întemeiat în drept.
La data de 8.08.2005 prin cererea înregistrată sub nr. 8274/2005 pe rolul judecătoriei Turnu Severin reclamanta SC S T SRL a chemat in judecata pârâta SC M SRL Simian, pentru plata c/v serviciilor de transport, cererea fiind respinsă prin sentinţa 475/C/22.09.2005 , sentinţă rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia 12/R/C/9.02.2006 a Tribunalului Mehedinţi, reţinându-se că nu s-au respectat disp. Art 720 ind.1 C.p.civ..
Recurenta reclamanta a formulat la data de 22 mai 2006 o noua cerere de chemare în judecată a intimatei pârâte pentru plata sumei de 645 lei reprezentând c/v servicii transport actualizate.
Dreptul la acţiune pentru plata serviciilor de transport s-a născut la data efectuării acestuia, respectiv la data emiterii facturii nr.3754022/4 nov.2002 şi tot atunci a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, termen care s-a împlinit la data de 4 nov. 2005. Potrivit dispoziţiilor art. 16 lit. b din Decretul 167/1958 , cursul prescripţiei extinctive se întrerupte prin introducerea unei cereri de chemare în judecată care a fost admisă de instanţa de judecată. Nu produce întreruperea prescripţiei cererea care a fost respinsă, anulată sau perimată ori la care s-a renunţat, o astfel de cerere atestă că intenţia titularului de drept de a părăsi starea de pasivitate nu a fost reală.
Conform dispoziţiilor art. 109 alin.2 din Codul de procedură civilă, coroborate cu art. 720 ind.1 din Codul de procedură civilă, în litigiile comerciale al căror obiect este evaluabil în bani, reclamantul are obligaţia ca anterior sesizării instanţei cu cererea de chemare în judecată să efectueze procedura consilierii prealabile, procedură care nu are valoarea juridică a cererii de chemare în judecată cu care de altfel nu se poate confunda.
Efectuarea procedurii prevăzută de art. 720 ind. 1 din Codul de procedură civilă nu echivalează cu formularea şi sesizarea instanţei judecătoreşti cu o cerere de chemare în judecată.
Ea reprezintă un act procedural care trebuie îndeplinit de către reclamant anterior momentului sesizării instanţei competente ce se concretizează într-un document ce trebuie anexat la cererea de chemare în judecată.
Faţă de aceste considerente se apreciază că îndeplinirea procedurii concilierii prealabile nu întrerupe cursul prescripţiei cum de altfel nu întrerupe cursul prescripţiei nici o cerere de chemare în judecată respinsă ca prematur formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 16 lit. b din Decretul nr. 167/1958, interpretarea dată de recurentă în acest sens fiind total greşită .
Nu poate fi reţinută de asemenea susţinerea recurentei în sensul că cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 august 2005 nu trebuia primită de judecătorul de serviciu întrucât nu era ataşată dovada îndeplinirii procedurii concilierii indicând articolul 114 din Codul de procedură civilă, întrucât această dispoziţie legală se referă la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 112 şi art. 113 din Codul de procedură civilă, lipsurile constatate de instanţă cu ocazia soluţionării respectivei cereri au fost discutate c u respectarea principiului contradictorialităţii şi soluţionate prin sentinţa nr.475/C/22.09.2005 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin , sentinţă irevocabilă prin respingerea recursului.
In concluzie instanţa urmează ca în baza dis part 312 C.p.civ. să respingă recursul ca neîntemeiat menţinând dispoziţiile instanţei de fond ca fiind legale şi temeinice.
