PREZUMŢIILE LEGALE.
Art.1203 Cod civil
Aprecierea valorii prezumţiilor este lăsată de art. 1203
cod civil la înţelepciunea judecătorilor. Prezumţia reţinută de
instanţa de apel, că pârâtul A.M. a lipsit de la judecata cauzei şi
nu a fost preocupat de atribuirea vreunei variante de lotizare, nu
este o prezumţie ce nu poate fi răsturnată prin proba contrară,
valoarea sa fiind relativă. În consecinţă, prin aplicarea acestei
prezumţii, instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 1203
cod civil, care permit magistratului să se pronunţe decât
întemeindu-se pe prezumţii, care să aibă o greutate şi puterea de a
naşte probabilitate.
naşte probabilitate.
(Decizia civilă nr.1444/R/09 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea
de Apel Piteşti)
Constată că prin acţiunea înregistrată la data de 6.07.2004
reclamanţii G.G., B.L. şi A.I.F. au chemat în judecată pe pârâtul A.M.
solicitând ieşirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma
defuncţilor A.F. şi A.G.
S-a mai solicitat ca judecata să se facă şi în contradictoriu cu
numitul P.N.
În motivarea acţiunii se precizează că părţile sunt
descendenţii defuncţilor A.F. decedată la 10.03 .1990 şi A.G., decedat la
24.09.1991, iar bunurile ce compun masa succesorală sunt: o casă de
locuit compusă din 3 camere şi dependinţe împreună cu terenul aferent
de 220 m.p situat în Curtea de Argeş, str. Daniel Sterescu.
Aceste bunuri au fost înstrăinate de pârâtul A.M., fără
acordul celorlalţi moştenitori, numitului P.N., în anul 1991, solicitându-
se ieşirea din indiviziune, prin atribuirea bunurilor în natură, în loturile
reclamanţilor.
P.N. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin
care a solicitat obligarea tuturor moştenitorilor la plata contravalorii
îmbunătăţirilor aduse imobilelor menţionate în cuprinsul cererii şi
pentru a se institui în favoarea sa un drept de retenţie până la achitarea
despăgubirilor în sumă de circa 5.000.000 lei .
Prin sentinţa civilă nr.17/10.01.2004 a Judecătoriei Curtea de
Argeş a fost admisă acţiunea, s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor
asupra bunurilor rămase de pe urma autorilor A.F., decedată la
10.03.1990 şi A.G., decedat la 24.09.1991, conform variantei a doua din
raportul de expertiză în sensul că s-a atribuit reclamanţilor G.G. şi B.L.
sulta în sumă de 138.500.000 lei, lui A.I.F. sulta în sumă de 69.250.000
lei, iar pârâtului A.M. primeşte în natură terenul de 220 m.p situat în
Curtea de Argeş, precum şi casa aflată pe acest teren şi plăteşte sultă
celor 2 loturi. A fost respinsă cererea de intervenţie, ca rămasă fără
obiect.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că părţile sunt
descendenţi ai celor doi autori , iar masa succesorală se compune din
terenul de 220 m.p aferent casei cu 3 camere, imobile ce au fost vândute
intervenientului P.N. cu un act sub semnătură privată astfel încât
instanţa a considerat de cuviinţă să atribuie în lotul vânzătorului aceste
imobile.
Împotriva sentinţei civile nr. 17/10.01.2004 au formulat apel
reclamantele G.G. şi B.L., pentru următoarele considerente.
Pentru terenul ce face obiectul partajului ce a fost cumpărat
de intervenientul P.N. prin act sub semnătură privată nu poate opera nici
o convenţie, astfel conform dispoziţiilor Legii nr.18/1991 acesta putea fi
înstrăinat decât prin act în formă autentică.
Apelantele critică soluţia instanţei care reţine că între
moştenitori nu au existat divergenţe cu privire la vânzarea făcută către
P.N.
Atribuirea bunului în lotul lui A.M. este făcută la cererea
intervenientului P. şi nu la cererea lui A.M., care nu a fost prezent
niciodată în instanţă.
Se mai solicită completarea raportului de expertiză în sensul
efectuării unei noi variante de lotizare, iar expertul să precizeze dacă este
posibilă atribuirea şi împărţirea în natură a imobilelor în mai multe loturi.
Prin decizia civilă nr.400 din 05 aprilie 2006, pronunţată de
Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 1781/cv/2005, a fost admis apelul
declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr.17 din 10 ianuarie
2004, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, în dosarul
nr.2063/2004 şi schimbată în tot sentinţa, în sensul că s-a dispus ieşirea
din indiviziune a părţilor conform variantei I din raportul de expertiză
întocmit în dosarul de fond de inginerul-expert tehnic C.C. ( filele 4 şi 5
din dosarul de fond) după cum urmează: Lotul A G.G. şi B.L. în valoare
de 138.500.000 lei, imobil integral = 277.000.000 lei, casa de locuit =
216.000.000 lei, teren 220,00 m.p = 61.000.000 lei total val= 277.000.000
lei. S-a acordat sultă total valoare lot A = 138.500.000 lei, Lotul A da
sulta astfel: către Lotul B da suma de 69.250.000 lei, către Lotul C da
suma de 69.250.000 lei , lotul B – A.I.F. valoare 69.250.000 lei, nu
primeşte bunuri în natură. Primeşte sulta de la lotul A în valoare de
69.250.000 lei, total valoare lotul B = 69.250.000 lei., Lotul C – A.M. în
valoare de 69.250.000 lei, nu primeşte bunuri în natură, primeşte sulta de
la lotul A de 69.250.000 lei, total valoare lot C = 69.250.000 lei.
A fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu
formulată de P.N. si obligate cele două apelante să plătească acestuia
suma de 18.300.000 lei ROL, cu titlu de despăgubiri civile constând în
îmbunătăţirile aduse casei si terenului în litigiu. S-au compensat
cheltuielile de judecată.
Pronunţând această decizie instanţa de apel a reţinut în esenţă
următoarele:
In atribuirea variantelor de lotizare trebuia pornit de la faptul
că pârâtul A.M. a lipsit atât de la judecarea în fond a cauzei, cât şi în apel,
nefiind preocupat de atribuirea unei anumite variante de lotizare, astfel
încât reclamantele care au fost prezente atât în fond cât şi în apel şi care
au fost preocupate să primească în lotul lor bunurile în natură instanţa de
fond era obligată să le atribuie varianta prin care ocupau în indiviziune
casa şi terenul aferent, în acest fel asigurându-se o mai bună aplicare a
art.741 Cod civil, astfel încât mai mulţi copărtaşi să le fie atribuite bunuri
în natură conform art. 741 Cod civil, şi prin atribuirea acestei variante se
realizează o partajare efectivă, o finalitate a partajului, spre deosebire de
varianta omologată de prima instanţă care duce la primirea de către
intervenient a tuturor bunurilor supuse partajului.
De asemeni este lovită de nulitate convenţia încheiată între
pârâtul A.M. şi intervenientul P.N. în ceea ce priveşte terenul supus
partajului întrucât în temeiul dispoziţiilor Legii nr.18/1991 terenurile nu
puteau fi înstrăinate decât prin formă autentică.
Cererea de intervenţie a fost admisă întrucât s-a făcut
dovada că P.N. a efectuat la imobilul casă cu 2 camere şi dependinţe
împrejmuire cu gard de lemn pe 8.40 m.l din beton, tencuieli exterioare,
introdus apă curentă, pardoseli din beton, construit copertină auto,
executat sobă teracotă , lucrări de se ridică la valoarea de 18.300.000 lei
,valoare pentru care va fi admisă cererea de intervenţie şi obligate cele 2
apelante la plata acestora.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intervenientul
P.N., criticând-o ca fiind nelegală, motiv de recurs prevăzut de art. 304
pct. 9 Cod procedură civilă.
Arată recurentul că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile
art.1203 Cod civil în raport de care trebuia să constate interesul pârâtului
A.M. pentru atribuirea în natură a celor două imobile, care i-au fost
înstrăinate de către acest pârât cu acceptul a celorlalţi moştenitori.
Nefiind comod partajabile şi pentru a se proteja dreptul
intervenientului, instanţa de apel trebuia, potrivit dispoziţiilor art.6739
Cod procedură civilă, să atribuie bunurile pârâtului A.M., pentru a valida
vânzarea. Apelantele nu şi-au manifestat intenţia de a prelua imobilele,
ci dimpotrivă le-a interesat doar latura financiară, respectiv
contravaloarea bunurilor succesorale.
Recursul este fondat.
Aprecierea valorii prezumţiilor este lăsată de art.1203 Cod
civil la înţelepciunea judecătorilor. Prezumţia reţinută de instanţa de apel,
că pârâtul A.M. a lipsit de la judecata cauzei şi nu a fost preocupat de
atribuirea vreunei variante de lotizare, nu este o prezumţie ce nu poate fi
răsturnată prin proba contrară, valoarea sa fiind relativă. În consecinţă,
prin aplicarea acestei prezumţii, instanţa de apel a interpretat greşit
dispoziţiile art.1203 Cod civil, care permit magistratului să se pronunţe
decât întemeindu-se pe prezumţii, care să aibă o greutate şi puterea de a
Poziţia procesuală a pârâtului nu este de natură a conduce la
prezumţia că acesta nu doreşte să-i fie atribuit lotul în care au fost incluse
imobilele, instanţa având obligaţia în raport de dispoziţiile art.129 Cod
procedură civilă, să soluţioneze cauza potrivit interesului părţilor litigante
şi cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Totodată, instanţa de apel
nu a reuşit să răstoarne prezumţia stabilită de instanţa de fond, care a
reţinut, interesul pârâtului de a i se atribui în lot imobilele, cu atât mai
mult cu cât s-a dovedit că ceilalţi comoştenitori au fost de acord cu
înstrăinarea bunurilor succesorale.
În speţă, ne aflăm în situaţia vânzării de către un moştenitor
cu acordul celorlalţi a unor bunuri succesorale, pentru care s-a primit
preţul cerut şi s-a predat bunul care a fost folosit neîntrerupt de
dobânditor din anul încheierii convenţiei.
Astfel, în cazul unui bun aflat în indiviziune, vânzarea lui de
către un coindivizar unui terţ nu atrage nulitatea actului de înstrăinare, ci
supune dreptul dobândit de cumpărător unei condiţii rezolutorii, a cărei
îndeplinire are loc dacă bunul nu a fost atribuit, la ieşirea din
indiviziune, coindivizarului care l-a înstrăinat.
Pronunţând soluţia recurată, instanţa de apel a nesocotit
dispoziţiile art. 6739 Cod procedură civilă, cât şi ale art.741 Cod civil,
potrivit cărora, la formarea şi atribuirea loturilor, se va ţine seama şi de
acordul părţilor, … faptul că unii dintre coproprietari înainte de a se cere
împărţeala au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor,
sau alte asemenea, respectiv înstrăinarea imobilelor şi efectuarea de
îmbunătăţiri cum este situaţia în speţa de faţă. Instanţa va putea dispune
atribuirea bunurilor în întregime unuia dintre copărtaşi, urmând ca ceilalţi
să primească echivalentul bănesc al cotelor ce li se cuvin, în astfel de
situaţii, legiuitorul ocrotind pe de o parte buna credinţă a terţului
cumpărător, iar pe de altă parte, siguranţa circuitului civil.
Respectând prevederile legale la care am făcut referire,
instanţa de fond în mod corect a atribuit bunurile succesorale în lotul
pârâtului A.M., soluţia fiind determinată de aplicarea principiilor la cere
ne-am referit în cele ce preced.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul este privit ca
fondat şi a fost admis ca atare, în temeiul art.312 alin.2 Cod procedură
civilă, cu consecinţa modificării deciziei în sensul respingerii apelului şi
menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, au fost obligaţi
intimaţii la 400 lei cheltuieli de judecată.
