Cuprins pe materii : Drept penal. Partea generala. Cauze care înlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii. Drept procesual penal. Procedura prevazuta în legi speciale. Mandatul european de arestare.
Indici alfabetici : Drept penal.
Prescriptia executarii pedepsei.
Drept procesual penal.
Mandatul european de arestare.
Codul penal – art. 125, 126
Legea nr. 302/2004 – art. 33 alin. 2, art. 88 alin. 3 lit. a, art. 89 alin. 1
Transmiterea directa a mandatului european de arestare emis de autoritatile române catre autoritatile judiciare ale altui stat membru pe teritoriul careia a fost localizata persoana indiferent daca aceasta este sau nu arestata provizoriu, în vederea predarii, are efect de întrerupere a prescriptiei executarii pedepsei.
Nu produce efect întreruptiv de prescriptie a transmiterii mandatului european de arestare prin difuzare.
Tribunalul Ialomita – sectia penala – sentinta penala nr. 68/F/2.03.2012.
Prin sentinta penala nr. 68/F din 02.03.2012, pronuntata de Tribunalul Ialomita a fost respinsa ca nefondata sesizarea Biroului Executari Penale din cadrul Tribunalului Ialomita privind prescriptia executarii pedepsei închisorii de 3 ani la care a fost condamnata Z. I. (fosta S.) prin sentinta penala nr. 75/F/08.04.1999 a Tribunalului Ialomita, definitiva prin decizia penala nr. 1699/29.03.2001 a Curtii Supreme de Justitie.
Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca susnumita are de executat pedeapsa de 3 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b si c Cod penal pentru savârsirea infractiunii de înselaciune prevazuta de art. 215 alin. 1, 3 si 4 Cod penal, în baza sentintei penale nr. 75/1999 a Tribunalului Ialomita, definitiva prin decizia penala nr. 1699/29.03.2001 a Curtii Supreme de Justitie.
În sedinta din camera de consiliu din data de 19.08.2003, s-a dispus înaintarea propunerii privind extradarea activa a condamnatei.
Prin adresa nr. 23846/AN/BEL din 30.03.2009 – Biroul National Interpol a comunicat instantei faptul ca la data de 23.07.2003, susnumita condamnata a fost arestata provizoriu în Italia, în vederea extradarii catre România, iar la data de 03.12.2003, Curtea de Apel Milano a respins cererea de extradare catre România a numitei Z.I., ordonând totodata eliberarea acesteia.
La data de 17.10.2008, a fost emis mandatul european de arestare pe numele condamnatei. Prin adresa nr. 313596/S3/CFC/22.12.2009, I.G.P.R. – Directia de Investigatii Criminale a comunicat instantei ca sunt date ca aceasta ar fi fost arestata în Italia si pusa în libertate la data de 3.12.2003 de catre Curtea de Apel Milano.
Fata de aceasta situatie, se solicita constatarea prescriptiei executarii pedepsei, motivat de faptul ca de la data punerii în libertate, 3.12.2003, a început sa curga un nou termen de prescriptie, care s-a împlinit la 3.12.2011.
Instanta de fond a constatat ca la data de 17.10.2008 a fost emis pe numele condamnatei mandat european de arestare, deci anterior împlinirii termenului de prescriptie din 29.03.2009, astfel ca termenul de prescriptie a fost întrerupt. De la emiterea mandatului european (17.10.2008) a început sa curga un alt termen de prescriptie de 8 ani, timpul scurs pâna la aparitia cauzei de întrerupere neputând sa mai fie luat în calcul.
În opinia Tribunalului, emiterea mandatului european de arestare a constituit o cauza de întrerupere a cursului prescriptiei.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs, condamnata Z. (fosta S.) I. solicitând admiterea recursului, casarea sentintei recurate, admiterea sesizarii Biroului executari penale, urmând sa se constate ca s-a prescris executarea pedepsei închisorii de 3 ani, aplicata prin sentinta pronuntata de Tribunalul Ialomita si anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 95/25.04.2001.
Curtea de Apel Bucuresti – sectia I penala prin decizia penala nr. 827 din 25.04.2012 a admis recursul, a casat sentinta recurata si, rejudecând în fond, în temeiul art. 461 alin. 1 lit. d Cod procedura penala, raportat la art. 126 alin. 1 lit. b Cod penal, a admis contestatia împotriva executarii sentintei penale nr. 75/F/08.04.1999 pronuntata de Tribunalul Ialomita, modificata prin decizia penala nr. 1699/29.03.2001 a Curtii Supreme de Justitie, constatând intervenita prescriptia executarii pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatei Z.I. (fosta S.).
A dispus anularea formelor de executare.
Pentru a pronunta astfel s-a retinut ca, prin Decizia nr. 2/2012 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în solutionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit ca are efect de întrerupere a prescriptiei executarii pedepsei doar transmiterea directa a mandatului european de arestare, emis de autoritatile române catre autoritatile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul caruia a fost localizata persoana, indiferent daca aceasta este sau nu arestata provizoriu în vederea predarii.
Prin aceeasi decizie s-a stabilit ca nu produce efect întreruptiv de prescriptie, transmiterea mandatului european de arestare prin difuzare.
Ori, în speta, asa cum rezulta din referatul întocmit de judecatorul delegat, pe numele condamnatei Z.I. a fost emis în data de 17.10.2008 un mandat european de arestare care a fost difuzat în toate tarile membre ale UE, însa condamnata nu a fost localizata sau arestata pe teritoriul vreunui stat.
Drept urmare, emiterea acestui mandat european în acest caz nu a determinat întreruperea cursului prescriptiei, iar data de la care trebuie calculat acest termen este data de 3.12.2003 când numita Z.I. a fost pusa în libertate de catre Curtea de Apel Milano, astfel ca în conformitate cu dispozitiile art. 154 Cod penal, termenul de prescriptie s-a împlinit la data de 02.12.2011.
