Inculpatul a circulat pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice însă nu s-a putut stabili dacă acesta avea o alcoolemie peste limita legală, de 0,80 mg/l alcool pur în sânge, întrucât mijloacele de probă care atestau alcoolemia acestuia au fost obţinute ilegal, acestea neputând fi folosite în procesul penal, conform prevederilor art.64 al.2 C.pr.pen..
În consecinţă nu este incident cazul de achitare prevăzut de art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. în referire la art.10 lit.a C.pr.pen., fapta nu există, ci cel prevăzut de art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. în referire la art.10 lit.b C.pr.pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.
Decizia penală nr.556/05.04.2013 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa penală nr. 544/20.12.2012 a Judecătoriei Tecuci, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 al.1 lit.a C.pr.pen., a fost achitat inculpatul I.V.A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul nr.1389/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci a fost trimis în judecată inculpatul I.V.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 , reţinându-se, în esenţă, că la data de 14.02.2012, în jurul orelor 20,00 acesta a fost depistat în timp ce efectua activitatea de patrulare ca agent al Poliţiei Locale T., conducând autoturismul Dacia, înmatriculat cu nr. … , fiind sub influenţa băuturilor alcoolice. Pentru acest motiv a fost testat cu aparatul etilotest din dotarea Poliţiei Locale Tecuci, stabilindu-se că avea o concentraţie de 0,02 mg/l de alcool pur în aerul expirat, astfel că a fost condus la Spitalul Tecuci, unde i s-au recoltat probe biologice la interval de o oră, în vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr.526/16.02.2012 rezultă că inculpatul avea o concentraţie de 1,00 mg/l alcool pur în sânge la ora 20,50, concentraţie care a scăzut la 0,85 mg/l alcool pur în sânge la interval de o oră.
In faza urmăririi penale au fost audiaţi inculpatul şi martorii C.L., P.C.D. şi P.L.
In faza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul şi martorii C.L., P.C.D. şi C.G., declaraţiile acestora fiind ataşate la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul I.V.A. a lucrat ca agent în cadrul Poliţiei Locale T., iar la data de 14.02.2012, în jurul orelor 20,00 în timp ce efectua activitatea de patrulare, conducând autoturismul cu număr de înmatriculare …, a fost efectuat un control inopinat de către directorul instituţiei, martorul P.C.D.
Acesta l-a condus pe inculpat la sediul instituţiei, unde a fost testat cu un aparat alcooltest, iar ulterior acesta a fost condus la Spitalul mun. T., în vederea recoltării probelor biologice.
Inculpatului i s-au recoltat probele de sânge, iar fiolele sigilate au fost preluate de directorul instituţiei şi păstrate în biroul său până a doua zi, 15.02.2012, când au fost preluate de lucrători ai Poliţiei Rutiere T.
Probele biologice au fost predate Serviciului de Medicină Legală G de organele poliţiei rutiere.
La data de 03.05.2012, organele de poliţie rutieră s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către inculpat, a infracţiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 şi, ulterior, trimis în judecată.
S-a arătat că această situaţie de fapt rezultă din declaraţiile martorilor P.C.D. şi C.L., care se coroborează cu adresa nr.105384/29.10.2012 a Poliţiei mun. T. – Biroul Rutier.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, din ambele faze ale procesului penal, instanţa a constatat că se impune achitarea inculpatului pentru următoarele motive:
Martorul P.C.D. directorul Poliţiei Locale T la data constatării faptei, a declarat că l-a testat pe inculpat şi pe colegul său cu un aparat alcooltest neomologat şi că l-a dus pe inculpat la spital, în vederea recoltării probelor biologice, pentru a avea o dovadă pentru comisia de disciplină din cadrul instituţiei. A păstrat fiolele sigilate la sediul Poliţiei Locale până a doua zi, când au fost preluate de organele poliţiei rutiere.
Martorul a mai declarat că nu avea atribuţii de a constata infracţiuni prev. de OUG nr.195/2002, în asemenea situaţii fiind obligaţi să anunţe organele de poliţie competente. Flaconul de sânge au fost ţinute într-un sertar din biroul său.
S-a precizat că din economia dispoziţiilor legale ale Ordinului nr.376/10.04.2006, pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice, se poate observa că întreaga procedură de prelevare a probelor biologice se desfăşoară în prezenţa unui poliţist (din cadrul poliţiei rutiere).
Astfel, art.5 alin.2 prevede că, dacă persoana adusă pentru prelevare nu deţine niciun act de identitate, poliţistul va prezenta medicului fişa dactiloscopică.
Art.8 alin.2 prevede că medicul şi poliţistul vor încunoştinţa persoana despre consecinţele refuzului prelevării celei de-a doua probe.
Art. 9 prevede că supravegherea persoanei examinate este asigurată de către organele de poliţie.
Potrivit art.14, probele prelevate şi sigilate vor fi puse după încheierea procedurii de prelevare şi examinare, la dispoziţia poliţistului.
S-a reţinut că directorul Poliţiei Locale Tecuci, martorul P.C.D., nu avea nicio atribuţie în acest sens, după cum a şi recunoscut prin declaraţia sa.
S-a precizat că în acest sens sunt şi dispoziţiile Legii poliţiei locale nr.155/2010, care prevăd foarte clar atribuţiile agenţilor locali în toate domeniile, inclusiv în domeniul circulaţiei pe drumurile publice.
S-a menţionat că într-o asemenea situaţie erau incidente disp. art.227 C.p.p. care prevăd că, orice persoană cu funcţie de conducere într-o unitate la care se referă art.145 C.p. sau cu atribuţii de control, care a luat la cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în acea unitate, este obligată să sesizeze de îndată pe procuror sau organul de cercetare penală.
S-a mai precizat că, disp.art.14 alin.3 din acelaşi act normativ de mai sus prevede că în situaţia în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităţilor de poliţie şi nu într-un sertar într-un birou, aşa cum s-a procedat în speţa de faţă.
S-a reţinut că procedura de prelevare a probelor biologice s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare, procedură care a avut ca finalitate stabilirea alcoolemiei, pe baza căreia a fost trimis în judecată inculpatul.
Instanţa a reţinut că există o îndoială asupra vinovăţiei inculpatului şi, ca urmare, prezumţia de nevinovăţie a acestuia subzistă întrucât orice îndoială profită inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci arătând că în mod greşit a fost achitat inculpatul, solicitând condamnarea acestuia, iar în subsidiar schimbarea temeiului achitării în art.10 lit.d C.pr.pen..
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci este fondat în parte, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 al.3 C.pr.pen., Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect stabilită de către prima instanţă, prin coroborarea probelor administrate în cauză.
De asemenea, în mod corect prima instanţă a ajuns la concluzia de achitare a inculpatului însă, temeiul în baza căruia s-a dispus această soluţie este greşit, în cauză nefiind incident cazul prev. de art.10 lit.a C.pr.pen., fapta nu există, ci cel prev. de art.10 lit.b C.pr.pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, în speţă s-a stabilit că inculpatul a circulat pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice însă nu s-a putut stabili dacă acesta avea o alcoolemie peste limita legală, de 0,80 mg/l alcool pur în sânge, întrucât mijloacele de probă care atestau alcoolemia acestuia au fost obţinute ilegal, acestea neputând fi folosite în procesul penal, conform prevederilor art.64 al.2 C.pr.pen..
Susţinerile procurorului cum că probele biologice au fost legal prelevate de la inculpat nu pot fi primite întrucât persoana care a condus inculpatul la spital, martorul P.C.D., directorul Poliţiei Locale Tecuci, nu avea atribuţii de cercetare a infracţiunilor la regimul circulaţiei, ci doar de a sesiza organele de cercetare penală.
În acest sens, art.7 din Legea nr.155/2010 privind poliţia locală prevede expres atribuţiile pe care le pot exercita poliţiştii locali în domeniul circulaţiei pe drumurile publice (asigură fluenţa circulaţiei, verifică integritatea mijloacelor de semnalizare rutieră, asigură în cazul accidentelor soldate cu victime, paza locului acestor accidente, constată unele contravenţii etc.), între care nu se regăsesc şi atribuţii pe linia constatării de infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere ori de cercetare a acestora.
Potrivit art.207 C.pr.pen., cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliţiei judiciare, pentru orice infracţiune care nu este dată în mod obligatoriu, în competenţa altor organe de cercetare penală.
Ori în cauză, martorul P.C.D., directorul Poliţiei Locale T., nu avea calitatea de organ de cercetare ale poliţiei judiciare ori de organ special de cercetare penală, potrivit art.208 C.pr.pen., astfel că nu putea efectua nici un act de cercetare penală.
Totodată, au fost încălcate şi dispoziţiile privind recoltarea, păstrarea şi transportul probelor biologice, respectiv art.14 al.1, 3 din Ordinul nr.376/2006 al Ministerului Sănătăţii, care prevăd că probele prelevate şi sigilate împreună cu exemplarul original al procesului-verbal de prelevare a probelor biologice şi al buletinului de examinare clinică vor fi puse, după încheierea procedurii de prelevare şi examinare la dispoziţia poliţistului, care le va transporta şi le va depune în cel mai scurt timp la instituţiile medico-legale teritoriale, iar în situaţia în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităţilor de poliţie, timp de maximum 3 zile, ori martorul P.C.D., directorul Poliţiei Locale T. a păstrat probele în biroul său, cameră ce era încălzită, fiind dotată cu calorifer (filele 23, 27 dosar de fond).
În consecinţă, cererea parchetului de condamnare a inculpatului este nefondată.
Însă, aşa cum am arătat, este fondat motivul parchetului cu privire la temeiul achitării, cu precizările arătate mai sus.
Faţă de considerentele arătate, în baza disp. art. 38515 al.1 pct.2 lit.d C.pr.pen., a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci şi a fost casată în parte sentinţa penală recurată.
În rejudecare, a fost schimbat temeiul achitării inculpatului I.V.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. din art.10 lit.a Cod procedură penală în art.10 lit.b Cod procedură penală.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.
