-Codul de procedură civilă din 1865 – art. 312 alin. (6)
Neadministrarea probelor concludente soluţionării acţiunii conduce la casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare conform art. 312 alin. (6) C. pr. civ.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal,
Decizia civilă nr. 137 din 15 ianuarie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 1288/10.IV.2012 pronunţată în dosarul nr. 6422/108/2011, Tribunalul Arad a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D.T., şi precizată împotriva pârâtului Municipiul Arad.
În cauză a declarat recurs reclamantul şi prin decizia civilă nr. 137 din 15 ianuarie 2013, pronunţată în dosarul nr. 6422/108/2012, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea şi a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se că potrivit acţiunii precizate reclamantul a solicitat în esenţă, a se constata refuzul pârâtului Municipiul Arad, de a-i atribui prin vânzare un spaţiu comercial de 100 mp. conform art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004, modificată, şi în proprietate un teren extravilan de 10.000 mp., conform art. 5 alin. (1) lit. g) din aceeaşi lege, iar în caz de refuz să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1.000 lei, prejudiciu pentru timpul pierdut în faţa instituţiilor statului pentru soluţionarea cererii sale şi a cheltuielilor suportate astfel.
Prin sentinţă, Tribunalul Arad a respins acţiunea ca nefondată, în esenţă, pentru că refuzul pârâtului nu este nejustificat, pentru că cererile ar fi în constatare şi nu în anularea unui refuz sau act administrativ, că refuzul este justificat motivat de lipsa totală a unor spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, că, Comisia de fond funciar Arad a comunicat reclamantului că, în şedinţa următoare de fond funciar va analiza şi cererea acestuia sau că atribuirea terenului extravilan se face doar în limita posibilităţilor, potrivit legii speciale.
Aşa cum rezultă din dosar, reclamantul s-a adresat pârâtului cu mai multe cereri, anterior sesizării instanţei, la care i s-a răspuns în mod nefavorabil potrivit înscrisurilor depuse la filele 6, 7 şi 10 din dosarul primei instanţe, situaţie în care acţiunea a vizat acte administrative care pot fi vătămătoare, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel, că în baza rolului activ al instanţei, se impunea discutarea posibilităţii de a se preciza aceasta, şi cu privire la anularea respectivelor acte.
De asemenea, cu privire la răspunsul pârâtului legat de inexistenţa unor spaţii comerciale se impunea administrarea de probe de la pârât privitor la modul de soluţionare a altor cereri formulate în condiţiile Legii nr. 341/2004 modificată, avându-se în vedere că art. 5 alin. (1) lit. c) din lege prevede dreptul de a se cumpăra cu prioritate spaţii comerciale, din fondul de stat, aflate în domeniul public, or, pârâtul nu a produs nicio dovadă privind existenţa sau nu a unor asemenea spaţii pe raza municipiului Arad, pentru a se putea verifica dacă refuzul este sau nu vătămător pentru reclamant.
De asemenea, faţă de răspunsurile pârâtului depuse la filele 7 şi 10 din dosarul primei instanţe, trebuia solicitată soluţia dată cererii reclamantului pentru terenul extravilan, din şedinţa următoare a Comisiei de fond funciar, şi de asemenea, de a se depune la dosar, de către pârât toate cererile întemeiate pe Legea nr. 341/2004, şi modul lor de soluţionare, în cursul anului 2011 şi până la data sesizării instanţei.
Curtea mai reţine că formularea art. 5 alin. 1 lit. g) din legea specială, privind acordarea terenurilor în limita posibilităţilor nu înlătură acordarea acestui drept, decât dacă se face dovada reală a inexistenţei terenurilor, cu documente justificative, sens în care pârâtul urmează să probeze.
Raportat la considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu s-a soluţionat fondul acţiunii reclamantului, prin neadministrarea probelor concludente necesare, sens în care s-a admis recursul reclamantului conform art. 312 alin. (6) C. pr. civ., pentru rejudecare conform considerentelor din prezenta decizie.
