Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 03.04.2013. Cesiuni de creanţă succesive. Opozabilitate.
Prin contractul de lucrări nr. 509/13.11.2008, încheiat în temeiul OUG nr.34/2006, Primăria Z, reprezentată prin primar, în calitate de achizitor, a convenit cu SC MM SRL, în calitate de executant, ca executantul să realizeze lucrările de „reabilitare imobil şi construire campus – Grup Şcolar, pentru preţul de 12.733.630,40 lei, la care se adaugă TVA – 2.419.389,78 lei.
În urma efectuării de lucrări în temeiul contractului precizat anterior, executantul SC MM SRL a emis facturi în cuantum total de 5.740.782,23 lei, respectiv: factura nr.105/23.03.2009 în valoare de 2.197.819,53 lei; factura nr.140/17.07.2009, în valoare de 1.250.175,22 lei; factura nr.127/14.10.2009, în valoare de 1.449.732,37 lei; factura nr.131/14.10.2009, în valoare de 395.346,81 lei; factura nr.179/11.01.2010, în valoare de 447.708,30 lei, astfel cum rezultă din anexa nr.2 la raportul de expertiză tehnică judiciară (fila nr.83 dosar) şi care au fost confirmate prin adresa nr.2179/04.02.2010 (fila 51 dosar).
Iniţial, prin contractul de cesiune de creanţă din 03.11.2010 (a cărui copie se află la filele 52-53 dosar), SC MM SRL, în calitate de cedent, a cesionat către SC GG SA, în calitate de cesionar, creanţa în sumă de 409.585,55 lei din totalul creanţei în sumă de 5.184.304,31 lei datorate de debitorul cedat Primăria Z în temeiul contractului de lucrări nr.509/13.11.2008.
Verificând contractul de cesiune de creanţă precizat anterior, instanţa reţine că în art.1 din contract, cedenta consemnează aspectul că deţine creanţe faţă de Primăria Z până la concurenţa sumei de 5.184.304,31 lei, potrivit facturilor: nr.105/23.03.2009 în valoare de 2.197.819,53 lei; nr.140/17.07.2009, în valoare de 1.250.175,22 lei; nr.127/14.10.2009, în valoare de 1.449.732,37 lei; nr.131/14.10.2009, în valoare de 395.346,81 lei; nr.179/11.01.2010, în valoare de 447.708,30 lei, care au fost confirmate de debitoare cu adresa nr.2179/04.02.2010 (fila 51 dosar).
Contractul de cesiune încheiat la 03.11.2010 a fost notificat debitorului cedat prin adresa înregistrată la Primăria Z sub nr.27377/09.10.2010.
Ulterior, prin contractul de cesiune creanţă nr.39/10.10.2011, SC GG SA, în calitate de cedent, a cesionat către CC SRL, în calitate de cesionar, creanţa în sumă de 409.585,55 lei, pe care o dobândise faţă de debitorul cedat Primăria Z în urma contractului de cesiune creanţă încheiat la 03.11.2010 cu SC MM SRL, ce fusese notificat debitoarei Primăria Z cu adresa nr.27377/09.10.2010. Contractul de cesiune creanţă nr.39/10.10.2011 a fost notificat debitorului cedat Primăria Z prin BEJ CG, conform notificării nr.8/N/11.10.2011.
Cesiunea de creanţă este o convenţie, în care un creditor (cedent) transmite o creanţă a sa, pe care o are faţă de un debitor (debitor cedat), unei alte persoane (cesionar), sediul materiei regăsindu-se în art.1391-1398 şi 1402-1404 Cod civil.
Este de principiu cunoscut că cesiunea de creanţă este un contract consensual, ceea ce presupune că pentru încheierea sa valabilă între părţi este necesară realizarea acordului de voinţă al acestora.
Pentru validitatea cesiunii de creanţă nu este necesar consimţământul debitorului cedat, el fiind un terţ faţă de convenţie, situaţie care însă obligă pe cedent sau cesionar să-l notifice pentru opozabilitatea contractului faţă de acesta.
Verificând contractele de cesiune de creanţă, din 03.11.2010, prin care SC MM SRL, în calitate de cedent, a cesionat creanţa în cuantum de 409.585,55 lei către cesionara SC GG SA şi respectiv din data de 10.10.2011, prin care la rândul său, SC GG SA, în calitate de cedent, a cesionat către reclamantă, în calitate de cesionară, creanţa de 409.585,55 lei, pe care o dobândise de la SC MM SRL, debitor cedat fiind Primăria Z, instanţa constată că acestea întrunesc toate condiţiile de validitate impuse de dispoziţiile legale precizate anterior.
Efectul principal al cesiunii de creanţă îl constituie transferarea creanţei în patrimoniul cesionarului, cu toate drepturile pe care i le conferă cedentul. Cesionarul devine creditor în locul cedentului, preluându-i toate drepturile, creanţa rămânând neschimbată, cu privire la natura sa şi la garanţiile care o însoţesc.
Astfel, în temeiul celor două cesiuni de creanţă succesive, prezentate anterior, reclamanta a devenit creditoarea pârâtei pentru suma de 409.585,55 lei, ce a făcut obiectul celor două contracte de cesiune de creanţe.
Pentru aceste considerente, instanţa apreciază întemeiată acţiunea reclamantei, urmând ca în temeiul art.286 şi urm. din OUG nr.34/2006, raportat la art.1391-1398 şi 1402-1404 Cod civil, să o admită şi să oblige pârâta să plătească reclamantei suma 409.585,55 lei, reprezentând parte din contravaloare lucrări conform contractului de lucrări nr.509/13.11.2008, încheiat în temeiul OUG nr.34/2006, încheiat între pârâtă şi SC MM SRL, creanţă ce a fost cesionată de cedentul SC MM SRL către cesionarul SC GG SA şi care ulterior a fost cesionată de către cedentul SC GG SA către cesionarul SC CC SRL (reclamant în cauza de faţă.)
Văzând şi dispoziţiile art.274 C.Proc.civ. va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.766 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în 1.766 lei taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert şi 2.000 lei onorariu avocat.
Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinţei.
