Dosar nr. 4202/4/2012
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI
SECŢIA A-VI-A CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 1251/2012
Şedinţa publică de la 28 Mai 2012
Completul compus din:
PREŞEDINTE Mihaela Mîneran
Judecător Mădălina Afrăsinie
Judecător Elena Liviana Vrabie
Grefier Venera Lili Epure
Pe rol soluţionarea cerrii de repunere pe rol formulată de recurentul P.R în contradictoriu cu intimata SC S.B. SRL, având ca obiect asigurare dovezi.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care;
Constatând că recurentul s-a conformat şi a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa prin încheierea din datat de 11.04.2012, prin depunerea motivelor de recurs, observând faptul că a fosta achitată 1/2din taxa judiciară de timbru şi termenul de perimare nu a fost îndeplinit, tribunalul încuviinţează cererea de repunere pe rol. Constatând că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct 2 Cod procedură civilă, reţine cauza în pronunţare.
TRIBUNALUL
Prin încheierea de şedinţa din data de 05.03.2012 pronunţată în dosarul nr.4202/4/2012, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea de asigurare de dovezi formulată de reclamantul P. R. în contradictoriu cu pârâta SC S. B. SRL.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, instanţa de fond a reţinut ca art. 235 alin. 2 C.p.c. prevede dreptul oricărei persoane interesate să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri, mobile sau imobile, sau să dobândească recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, de a solicita administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. Pe de altă parte, art. 235 alin. 2 C.p.c. prevede că cererea poate fi făcută chiar dacă nu există primejdie în întârziere în cazul în care pârâtul îşi dă învoirea.
Conform art. 236 alin. 1 C.p.c, înainte de judecată, cererea se va îndrepta la judecătoria în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul cercetării iar în timpul judecăţii la instanţa care judecă pricina.
În cauza de faţă Judecătoria Sector 4 Bucureşti este competentă să soluţioneze pricina deoarece proba a cărei administrare se solicită se referă la un imobil situat în Bucureşti sector 4 iar din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunui litigiu cu privire la acest imobil, litigiu care să se afle pe rolul altei instanţe de judecată.
Pe fond, instanţa reţine că admiterea unei cereri de asigurare dovezi presupune, îndeplinirea a patru condiţii în mod cumulativ: interesul, urgenţa, să fie vorba despre o probă (audierea unui martor, efectuarea unei expertize, mărturisire) şi să existe riscul ca acea probă să fie imposibil sau greu de administrat în viitor.
În cauza de faţă interesul reclamantului în a solicita efectuarea unei expertize de către un expert specializat în construcţii civile şi instalaţii în construcţii care să constate starea imobilului corp B din Bucureşti, sector 4 şi să evalueze eventualul prejudiciu în măsura în care s-ar constata o uzură mai mare decât uzura normală, a fost justificat de acesta prin aceea că intenţionează să închirieze spaţiul unei alte persoane, invocându-se faptul că imobilul trebuie predat proprietarului în starea în care se afla la data încheierii contractului de management.
Deşi sarcina probei tuturor afirmaţiilor îi revenea reclamantului în conformitate cu art. 1169 C. Civil, din actele dosarului nu reiese dacă imobilul s-a aflat în posesia pârâtei şi nici care era starea acestuia la momentul predării imobilului către pârâtă pentru a se putea evalua eventualul prejudiciu cauzat de o uzură mai mare decât cea normală.
Conform contractului de management nr. 1 încheiat de reclamantul P. R., în calitate de beneficiar, cu pârâta SC S. B. SRL, în calitate de prestator, aceasta din urmă avea dreptul de a închiria imobilul în numele şi pentru beneficiar precum şi obligaţia de a înapoia imobilul, la încetarea contractelor, în starea iniţială, mai puţin uzura normală a perioadei în care a fost folosită de chiriaşi (art. 2.2), dar în cazul în care din contractele de închiriere va rezulta o relaţie directă între proprietar şi chiriaşi, în funcţie de termenii contractuali pentru fiecare contract de închiriere, obligaţiile prestatorului prevăzute în contract vor trece în sarcina chiriaşului (art. 2.3). Durata contractului este de 10 ani conform art. 3 iar încetarea contractului poate interveni fie prin acordul părţilor fie la expirarea termenului dacă părţile nu hotărăsc prelungirea contractului, conform art. 7.
Instanţa a reţinut că în cauza de faţă nu s-a dovedit rezilierea contractului de management. Mai mult, conform înscrisurilor depuse de U. B. P. Italia S.C.p.A – S. R. în susţinerea cererii sale de intervenţie, rezultă 4că spaţiul în discuţie a făcut obiect al contractului de închiriere nr.10/01.02.2005 (fila37), încheiat pentru perioada 01.02.2005 – 31.01.2012, iar potrivit clauzelor cuprinse la art.8.12 din contractul de închiriere, părţile au agreat procedura de predare a spaţiului închiriat, la expirarea duratei închirierii, în sensul că la expirarea termenului contractual, sau în cazul rezilierii contractului, locatarul va returna spaţiul închiriat locatorului în starea în care se afla la încheierea contractului de închiriere, în conformitate cu uzura şi degradarea normală. S-a mai prevăzut că părţile vor inspecta spaţiul închiriat, urmând să decidă împreună cu privire la starea fizică a acestuia printr-un proces – verbal de predare – primire, iar dacă prin acest proces – verbal vor fi reţinute deteriorări ce nu corespund unei stări de uzură normală, părţile vor proceda, de comun acord şi prin intermediul unei firme specializate agreată de către ambele părţi contractante, la întocmirea unui deviz de lucrări cu reparaţiile necesare readucerii spaţiului la starea iniţială. S-a mai prevăzut că locatarul se obligă să execute toate lucrările necesare în termen de 30 zile de la data semnării procesului verbal de predare – primire, iar în caz contrar, reparaţiile vor fi efectuate de către locator, iar locatarul se obligă să achite contravaloarea acestora.
În aceste condiţii, instanţa a apreciat că este neîntemeiată cererea de asigurare de dovezi formulată de reclamant, câtă vreme spaţiul în discuţie a făcut obiectul contractului de închiriere menţionat, motiv pentru care va respinge ca atare cererea de asigurare de dovezi.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul Pomponiu Romeo solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii criticând-o pe aspectul interpretării în mod greşit a actului juridic dedus judecăţii, in acest fel pronunţând o încheiere nelegala şi netemeinica.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că cererea dedusa judecaţii îndeplineşte intru totul condiţiile disp. Art. 235 C.p.civ.
Recurentul-reclamant a arătat că este proprietarul acestui imobil construcţie, imobil ce face obiectul unui contract de management nr. 1/02.08.2007, încheiat cu intimata parata SC S. B. SRL, ca imobilul a fost predat acesteia spre administrare in baza acestui contract, cu obligaţia ca la finele contractului sau Ia momentul când părţile de comun acord solicita revenirea la situaţia anterioara prin înapoierea imobilului , acesta trebuie înapoiat in aceleaşi condiţii si in aceeaşi stare ca la data predării iniţiale, mai puţin uzura normala unei funcţionari corespunzătoare.
Ori, faţă de aceasta situaţie si fata de faptul ca recurentul a constatat o administrare defectuoasa a acestui imobil, a solicitat intimatei parate restituirea clădirii in conformitate cu dispoziţiile contractuale.
Recurentul a ataşat la dosarul cauzei actul de proprietate, contractul de management , iar intimata parata , in baza art. 235 al.2 a depus la dosarul cauzei o cerere de invoire cu privire la cererea principala, lucru care nu mai impunea necesitatea demonstrării faptului ca probele s-ar afla in primejdie.
Recurentul susţine că deşi s-a făcut dovada urgentei si a faptului ca aceasta clădire este una de birouri, pentru care exista o cerere certa de închiriere , noii viitori chiriaşi dorind a intra in posesia acesteia in timp cat mai scurt, astfel încât administrarea acestei probe cu expertiza construcţii este de un real interes, întrucât interiorul imobilul necesita de urgenta o noua reconfigurare, astfel încât probele existente s-ar pierde, fiind in imposibilitate de a încheia procesul verbal de predare primire conform clauzelor contractuale si totodată de a pune la dispoziţie in timpul cel mai scurt imobilul noilor chiriaşi.
Instanţa de fond, având la dispoziţie si cererea de învoire a pârâtei, bazată pe dispoziţiile art.235 al.2, trebuia să dispună admiterea cererii si încuviinţarea expertizei.
În drept invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, tribunalul apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.235 alin.1 din Codul de procedură civilă „oricine are interes să constate de urgenţă (…) părerea unui expert (…) va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor”.
Din interpretarea acestui text de lege tribunalul reţine că legea impune patru condiţii pentru formularea cererii de asigurare de dovezi, dintre care primele sunt cumulative, iar ultimele două sunt alternative: interesul, urgenţa, pericolul de dispariţie a probei sau primejdia ca proba să fie greu de administrat în viitor.
Motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă nu este incident în cauză întrucât acesta vizează încălcarea principiului înscris de art.969 alin.1 Cod civil, potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
În cauză, instanţa nu a fost sesizată cu un diferend în legătură cu un act juridic ci cu o cerere de asigurare de dovezi fiind chemată să se pronunţe asupra pericolului dispariţiei unei probe sau administrării acesteia cu dificultate în viitor, ceea ce reprezintă o chestiune de fapt.
Motivul de recurs prevăzut la art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat, tribunalul apreciind că prima instanţă a stabilit în mod corect că nu sunt întrunite cerinţele impuse de art.235 Cod procedură civilă.
În cauză, recurentul-reclamant a făcut dovada calităţii de proprietar a imobilului care face obiectul contractului de management nr.1/2.08.2007 încheiat cu intimata-pârâtă, însă intenţia recurentului de a rezilia contractul, administrarea defectuoasă a imobilului precum şi faptul că ar fi solicitat intimatei restituirea imobilului reprezintă simple susţineri neconfirmate de probele administrate în cauză.
Tribunalul apreciază că în mod corect instanţa de fond a apreciat că în conformitate cu dispoziţiile art.1169 Cod civil sarcina probei îi revenea reclamantului, din actele dosarului nu reiese dacă imobilul s-a aflat în posesia pârâtei, care era starea acestuia la momentul predării către pârâtă pentru a se putea evalua un eventual prejudiciu cauzat de o uzură mai mare decât cea normală.
Tribunalul mai reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că este neîntemeiată cererea potrivit dispoziţiilor art.235 Cod procedură civilă întrucât spaţiul în discuţie a făcut obiectul unui contract de închiriere.
De asemenea, destinaţia imobilului nu constituie un argument de natură să justifice administrarea probei în procedura asigurării dovezilor.
Totodată, apreciem că nu ne regăsim în ipoteza reglementată de art.235 alin.2 Cod procedură civilă atâta timp cât adresa care cuprinde pretinsa învoire exprimată de intimata-pârâtă în vederea administrării probei, nu menţionează numele reprezentantului legal al societăţii care semnează înscrisul respectiv şi nu are anexată dovada calităţii semnatarului.
Faţă de cele arătate în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant P. R., domiciliat în Bucureşti, sector 2, împotriva încheierii de şedinţă din data de 05.03.2012, pronunţată în dosarul nr.4202/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC S. B. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 4, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28.05.2012.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Judecător – Mihaela Mîneran Mădălina Afrăsinie Elena Liviana Vrabie
GREFIER,
Venera Lili Epure
Red. jud. E.L.V.
Dactilo.E.A./2 ex/21.06.2012
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – dosar nr.4202/4/2012
Judecător fond – Daniela Pantazi
