Prin Sentinţa penală nr.365/14 iulie 2008 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosar nr.370/2007 (nr.ecris 374/289/2007) în baza art. 78 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenta nr. 195/2002, devenit art. 86 alin. 1 conform renumerotării dispuse prin art. 3 din Legea 49/2006, coroborat cu art. 109 alin. 1 Cod penal si cu aplicarea art. 99alin. 3 Cod penal a condamnat pe inculpatul XX, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere fără permis.
In temeiul art. 81 Cod penal a suspendat condiţionat executarea pedepsei.
Conform art. 110 Cod penal a stabilit termenul de încercare de 3 ani, termen alcătuit din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat intervalul de timp de 2 ani.
In temeiul art. 359 Cod procedura penala a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei in cazul savarsirii unei noi infracţiuni.
In temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza, in cuantum total de 350 lei, din care suma de 20 lei provine din faza de urmărire penala.
În considerentele acesteia s-a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin din 14 februarie 2007 emis in dosarul nr. 2312/P/2006 si înregistrat la aceasta instanţa sub nr. 374/289/2007 din 22 februarie 2007, s-a dispus punerea in mişcare si trimiterea in judecata a inculpatului XX, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 devenit art. 86 alin. 1 conform renumerotării dispuse prin art. 3 din Legea 49/2006 cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.
Actul de inculpare s-a bazat pe următoarele mijloace de proba: proces-verbal de constatare (f. 5), adresa SPCRPCIV Mureş (f. 6), declaraţie învinuit (f. 10), declaraţii martori (f. 14-16).
Deliberând asupra cauzei, in conformitate cu dispoziţiile art. 343 Cod procedura penala, instanţa a reţinut următoarele:
Prin expozitivul rechizitoriului s-a reţinut ca la data de 04 octombrie 2006 in jurul orelor 20.35 lucrătorii de la Postul de Politie Brâncoveneşti împreuna cu lucrătorii din cadrul Ocolului Silvic Reghin cu ocazia unui control in trafic in localitatea Sacalu de Pădure au efectuat semnalul regulamentar de oprire unui autoturism care nu avea plăcutele de înmatriculare aplicate. Conducătorul autoturismului nu a oprit, continuând deplasarea pana in apropiere de scoală din Sacalu de Pădure, unde a fost oprit si identificat in persoana inculpatului Xx. Acesta nu a recunoscut săvârşirea faptei arătând ca tatăl sau a fost cel care a condus autovehiculul., insa a fost identificat de martorii Xx, Xxcare au declarat ca inculpatul a condus si in autovehicul nu se găseau alte persoane.
Din adresa Serviciului Permise Mureş a rezultat că inculpatul nu are permis de conducere.
Analizând ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
În data de 04 octombrie 2006, in timpul unui control, inculpatul a fost depistat conducând autoturismul IMS fără plăcute de înmatriculare, fiind oprit de organele de politie.
In cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a uzat de dreptul de a nu da declaraţii (f. 29), au fost audiaţi martorii Xx (f. 47), Xx(f. 58) si Xx(f. 83).
Deşi inculpatul nu a recunoscut faptul ca a condus autoturismul, arătând ca acesta a fost condus de tatăl sau, din declaraţiile martorilor rezulta ca maşina din care a coborât inculpatul a oprit in centrul satului, unde se mai aflau si alte persoane. Martorii acuzei au declarat atât in timpul urmăririi penale cat si in cursul judecaţii ca au văzut când din maşina a coborât inculpatul pe care l-au recunoscut după identificare, fiind întuneric, insa aceşti martori au putut confirma faptul ca din maşina nu a mai coborât nici o alta persoana, iar persoana care a coborât a fugit ştiind ca este urmărite de echipajul de politie. Instanţa urmează a respinge in parte declaraţiile martorilor aparerii întrucât depoziţiile acestora sunt evident pro causa, depoziţiile acestora fiind coroborate cu cele ale martorilor acuzei cu excepţia aspectului declarat de inculpat, respectiv ca din maşina inculpatul a coborât din partea dreapta iar anterior sosirii maşinii politiei de pe locul şoferului ar fi coborât tatăl inculpatului. Instanţa va înlătura aceasta parte din depoziţiile martorilor aparerii întrucât in cauza a fost dovedit faptul ca inculpatul nu a oprit la semnalul regulamentar al agentului de politie fiind urmărit de echipajul de politie si de martorii care se aflau in aceeaşi maşina, pana in momentul in care a oprit, a coborât din maşina fiind văzut de martori si ajuns din urma de poliţist.
In drept, fapta comisa de inculpatul la data de 04 octombrie 2006 constând in conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără să posede permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute si pedepsite de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicata.
Aşa fiind si totodată văzând si dispoziţiile art. 72 si 52 Cod penal, instanţa in baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 109 alin. 1 Cod penal si ale art. 99 alin. 3 Cod penal va condamna pe inculpatul Xx la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
La individualizarea pedepsei si a modalităţii de executare a acesteia, instanţa a avut in vedere gradul concret de pericol social al faptei, determinat de împrejurările concrete in care a fost comisa si de persoana inculpatului.
Cu privire la împrejurările concrete, instanţa a reţinut ca inculpatul a săvârşit o faptă de pericol, conducând autovehiculul fără ca în prealabil să fi fost instruit şi testat în privinţa cunoaşterii normelor de circulaţie pe drumurile publice, punând astfel în primejdie atât pe sine cât şi pe ceilalţi participanţi la trafic.
Cu privire la persoana inculpatului instanţa a reţinut ca a avut o atitudine de negare, refuzând recunoaşterea savarsirii faptei si încercând denaturarea adevărului prin solicitarea audierii celor doi martori propuşi, martori a căror declaraţie a fost influenţata, in sensul modificării realităţii, încercând astfel sa se sustragă rigorilor legii.
Văzând comportamentul manifestat de inculpat lipsa antecedentei penale, instanţa a apreciat ca inculpatul prezintă suficiente resurse morale pentru a se reeduca prin modalitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Ca urmare, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 81 alin. 1, art. 110 Cod penal, respectiv va dispune suspendarea condiţionata a executării pedepsei si se va stabili inculpatului un termen de încercare de 3 ani termen alcătuit din durata pedepsei aplicate inculpatului la care s-a adăugat un interval de 2 ani potrivit art. 110 Cod penal.
Potrivit art. 359 alin. 1 Cod procedura penala instanţa a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cazurile in care se revoca beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei si asupra consecinţelor acestei revocări.
Inculpatul aflat in culpa procesuala, in temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a obligat si la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in suma de 350 lei din care suma de 20 lei provine din cursul urmăririi penale; suma de 200 lei se va vira de fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în contul Baroului Mureş.
Împotriva sentinţei penale enunţate a declarat apel inculpatul apelant Xx invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, apel nemotivat.
Analizând apelul declarat, conform disp.art.371 Cod procedură penală şi art.378 Cod procedură penală, reţinem următoarele:
Faptic din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 4.10.2006 (f.5 dos.u.p.), rezultă că agentul de poliţie Xxaflând-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu a oprit pentru control un autoturism marca IMS de culoare verde, fără numere de înmatriculare, aflat în dreptul unei biserici în construcţie din localitatea Săcalu de Pădure. Atunci a văzut coborând din autoturism şi luând-o la fugă înspre bar aparţinând PF Stoica Rodica o persoană pe care a identificat-o ca fiind inculpatul. Acesta a arătat că nu deţine permis de conducere, însă nu a oferit detalii despre modul în care ar fi condus autovehiculul, plecând acasă.
Oprirea maşinii a avut loc la ora 20,35 întrucât s-a constatat că acesta circula fără lumini.
Inculpatul minor a arătat că autovehiculul a fost condus de tată său, Xx, care a oprit în dreptul unei alimentare pentru a-şi cumpăra ţigări. El a rămas în maşină şi stătea chiar la volan, motiv pentru care a somaţia agentului de poliţie a fugit înspre un grup de prieten din care făcea parte şi fraţi de-ai lui. Susţinerile inculpatului sunt confirmate în apel de ocrotitorul său legal, Xx, de martorul Xxaudiat tot în apel, de declaraţia martorului Xx(f.58 dos.fond), şi de declaraţia martorului Xx (f.83 dos.fond), toti confirmând că tatăl inculpatului a condus maşina. Nici martorul asistent Xx (f.47 dos.fond) nu a mai putut indica în primă instanţă dacă în mod cert inculpatul este cel care a coborât din maşină contrazicându-se în propria declaraţie sau că era inculpatul sau că fiind întuneric era o persoană mai mică de statură. De asemenea celălalt martor asistent Xx(f.18 dos.u.p.), nu a putut identifica persoana care a ieşit din maşină, cunoscând doar din spusele agentului de poliţie că ar putea fi vorba despre inculpat.
Faţă de declaraţiile martorilor audiaţi şi care în cea mai mare parte infirmă vinovăţia inculpatului, considerăm că există un dubiu că inculpatul e cel care a condus autovehiculul IMS, sau că acest autovehicul rula sau staţiona când a fost oprit de agentul de poliţie, împrejurare de asemeni incertă. Acest dubiu îi profită în mod evident şi duce la o soluţie diametral opusă faţă de cea dispusă de instanţa de fond şi anume de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, cu toate consecinţele legale ce decurg din aceasta.
Prin urmare apelul formulat de inculpat este fondat urmând în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală să admitem apelul declarat de apelantul inculpat Xx împotriva sentinţei penale nr. 365/14.07.2008 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosar nr. 374/289/2007 şi în consecinţă vom desfiinţa integral sentinţa atacata şi în rejudecare vom achita inculpatul Xx de sub acuza comiterii infracţiunii de conducere fără permis prev. de art. 78 alin. 1 (în prezent art. 86 alin. 1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.
Vom face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală.
