Caile ordinare de atac. Apelul. Judecarea apelului
-art. 378 alin.13 Cod procedura penala;
-art. 378 alin. 3 Cod procedura penala
Instanta de apel verifica hotarârea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe noi, administrate în fata instantei de apel.
Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate.
În speta, decizia penala este nemotivata, întrucât se retine ca, în raport de probele administrate rezulta, fara tagada, vinovatia inculpatului, fara a proceda la o analiza a sustinerilor apelantului referitoare la probatoriu.
Prin sentinta penala nr.793/9.12.2008 Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a condamnat pe inculpatul V.P. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infractiunea prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e C.p. cu aplic. art. 37 lit.a C.p.
În temeiul art. 61 C.p. a revocat beneficiul liberarii conditionate din executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni închisoare aplicata prin S.p. 161/20.01.2006 a Judecatoriei Sector 3 Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr. 178/22.02.2006 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, prin retragerea apelului, si a contopit restul neexecutat de pedeapsa cu pedeapsa aplicata pentru fapta dedusa judecatii, urmând ca inculpatul sa execute o pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p. a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a si b C.p.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus arestarea preventiva de la 7.07.2008 la zi si în baza art. 350 al.1 C.p.p. a mentinut arestarea preventiva a inculpatului.
S-a luat act ca partea vatamata U.A. nu s-a constituit parte civila în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca în data de 7.07.2008, inculpatul V. P. a sustras din autoturismul marca Ford, parcat pe soseaua Pantelimon nr. 287 sector 2, o mapa care continea suma de 700 lei si acte, inculpatul fiind prins în flagrant de catre partea vatamata si organele de politie.
Împotriva acestei sentinte a formulat apel inculpatul V.P., solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c C.p.p., întrucât desi se sustine ca a fost prins în flagrant, asupra sa nu s-au gasit bunurile sustrase.
Tribunalul, prin decizia penala nr. 103/A/11.02.2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Tribunalul a constatat ca prima instanta a retinut corect faptele si a procedat la o justa individualizare a pedepsei.
S-a retinut ca prima instanta a stabilit în mod corect situatia de fapt, care rezulta din procesul verbal de prindere în flagrant, procesul verbal de cercetare la fata locului, care se coroboreaza cu declaratiile martorilor.
Tribunalul a constatat ca, la individualizarea pedepsei instanta de fond a avut în vedere atât criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. cât si faptul ca inculpatul a demonstrat perseverenta infractionala, atitudinea procesuala a acestuia, pericolul social concret al faptei, modalitatea comiterii faptei si urmarea produsa, considerând întemeiat ca scopul pedepsei se realizeaza prin condamnarea inculpatului la o pedeapsa cu executare în regim de detentie.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul V. P., invocând cazul de casare prevazut de art.3859 pct.18 Cod procedura penala. Inculpatul arata ca instantele au facut o grava eroare de fapt, întrucât au dat eficienta numai probelor incriminatoare, ignorând declaratiile partii vatamate si ale martorilor, care contin contradictii evidente, si solicita admiterea recursului, casarea hotarârilor penale si, pe fond, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedura penala, achitarea sa sub aspectul comiterii infractiunii de furt calificat.
Reprezentantul Ministerului Public a sustinut incidenta cazului de casare prevazut de art.3859 pct.10 Cod procedura penala, aratând ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra unor cereri esentiale ale inculpatului, care a solicitat achitarea, invocând împrejurari ce nu au fost analizate, iar decizia penala este nemotivata, întrucât retine, generic, faptul ca, în raport cu probele administrate, rezulta, fara tagada, vinovatia inculpatului.
Examinând recursul în raport de prevederile art. 3859 C.p.p., Curtea constata ca recursul declarat de inculpat este fondat.
În cauza este incident cazul de casare învederat de Ministerul Public, caz de casare prev. de art. 3859 pct.10 C.p.p. si care poate fi luat în considerare si din oficiu.
Atât din practicaua încheierii de sedinta din data de 15.12.2008 cât si din practicaua deciziei penale recurate rezulta ca inculpatul a solicitat în apel achitarea, întrucât nu exista probe din care sa rezulte vinovatia sa.
În ultimul cuvânt în fata instantei de apel inculpatul a aratat ca partea vatamata s-a contrazis în declaratii, ca au existat contradictii si în declaratiile martorilor, neexistând probe certe în dovedirea vinovatiei sale, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului si achitarea sa.
Instanta de apel nu s-a pronuntat asupra acestor sustineri ale inculpatului, care constituie chiar motivele de apel, astfel încât este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct.10 C.p.p.,
Potrivit art. 3859 pt.10 C.p.p., hotarârea este supusa casarii atunci când instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului.
Inculpatul a solicitat achitarea sa, contestând probele administrate si invocând împrejurari ce nu au fost analizate, în nici un fel, de instanta de apel.
Asa cum corect a precizat reprezentantul Ministerului Public, decizia penala este nemotivata, întrucât retine, generic, faptul ca, în raport cu probele administrate, rezulta, fara tagada, vinovatia inculpatului, fara a proceda la o analiza a sustinerilor apelantului referitoare la probatoriu.
Instanta de apel avea obligatia de a proceda la verificarea motivelor de apel si de a raspunde sustinerilor inculpatului, în situatia în care ar fi apreciat ca nu sunt întemeiate si nu pot fi avute în vedere la solutionarea cauzei.
În aceste conditii, decizia penala nefiind motivata, iar motivele de apel ale inculpatului neanalizate de prima instanta, Curtea nu se poate pronunta asupra cazului de casare invocat de recurent, prev. de art.3859 pct.18 Cod procedura penala.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct.2 lit.d Cod procedura penala, va admite recursul formulat de recurentul-inculpat V. P., va casa decizia penala si va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeasi instanta de judecata, respectiv la Tribunalul Bucuresti, urmând a fi analizate sustinerile apelantului inculpat.
În temeiul art. 3002 alin.3 C.p.p., raportat la art. 160b alin.1 si alin.3 C.p.p., va mentine starea de arest preventiv a recurentului – inculpat, apreciind ca sunt întrunite conditiile pentru a se mentine starea de arest a inculpatului, având în vedere modalitatea în care se retine ca a fost comisa fapta si în raport de circumstantele personale ale acestuia, respectiv antecedentele sale penale.
În temeiul art. 38517 alin.4 C.p.p., raportat la art. 383, alin.2 Cp.p. va deduce retinerea si arestul preventiv începând cu data de 7.VII.2008 la zi.
(Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I-a Penala – Decizia penala nr.442/27 martie 2009).
