Invocarea de către recurent a principului prezumţiei de nevinovăţie, care implică, intre altele, ca judecătorii sa nu plece de la ideea preconceputa ca acuzatul a comis fapta ce i se impută, sarcina probei incumbând acuzării, iar dubiul profitându-i acuzatului.
.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria PN la data de 10.11. 2008, sub nr., petentul T B a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei serie CC nr. 1688912/28.10.2008, în contradictoriu cu intimatul I J P N.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancţionat contravenţional pe nedrept, deoarece a trecut pe culoarea galbenă a semaforului ?i imediat după ce a trecut, s-a făcut ro?u.
În dovedire, a anexat procesul verbal serie CC nr. 1688912/28.10.2008.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acesteia, arătând că procesul-verbal de contravenţie serie CC nr. 1688912/28.10.2008 a fost legal şi temeinic întocmit. Petentul contravenient a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare CV 04 STN pe B-dul T ?i nu a respectat culoarea ro?ie a semaforului electric în func?iune, fiind sanc?ionat cu amendă de 216 lei ?i i-a fost re?inut permisul de conducere.
În drept, s-au invocat disp. OG nr. 2/2001.
În cadrul probei cu înscrisuri, au fost anexate întâmpinării: procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei serie CC nr. 1688912/28.10.2008 ?i raportul agentului constatator.
Judecătoria P N prin sentinţa civilă nr. 2534/2009 a respins plângerea reţinând următoarele: :
Prin procesul-verbal de contravenţie serie CC nr. 1688912/28.10.2008, petentul T Ba fost sancţionat contravenţional cu sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 216 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 52 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, respectiv pentru faptul că, pe data de 28.10.2008 , a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare CV 04 STN pe b-dul T, trecând pe culoarea roşie a semaforului electric aflat în funcţiune. Pentru această faptă, petentul a fost sancţionat contravenţional şi cu măsura complementară a reţinerii permisului de conducere.
Sub aspectul legalităţii, instanţa de fond a constatat că, în cauză, nu se poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat prev. de art. 17 din OG nr. 2/ 2001, acesta fiind încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa a reţinut că, pe parcursul judecăţii, petentul nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea menţionată în procesul-verbal de contravenţie.
Astfel, în plângerea contravenţională formulată, petentul a invocat faptul că nu a săvârşit fapta contravenţională descrisă mai sus, însă nu a adus nici o dovadă în acest sens. A afirmat că martora cu care se afla în ma?ină nu poate fi audiată întrucât este minoră ?i nu dore?te să depună mărturie.
Din raportul agentului constatator rezultă însă că semaforul electric era prevăzut cu temporizator care permite participan?ilor la trafic să aprecieze în mod corespunzător, că petentul a ignorat lumina galbenă, apoi pe cea ro?ie punând în pericol participan?ii la trafic.
Atât timp cât constatarea directă a agentului de poli?ie nu a fost infirmată de nici o altă dovadă, instan?a re?ine că forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Petentul a declarat recurs, invocănd faptul că au fost încălcate disp art. 6 CEDO în sensul că trebuia ca organul constatator să probeze legalitatea şi temeinicia procesului verbal printr-o înregistrare video sau declaraţia unui martor. A mai precizat că a circulat pe culoarea galbenă a semaforului .
Analizând sentinţa atacată din prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale incidente inclusiv ale art. 304 ind. 1 c.p.civ , instanţa constată că recursul este nefondat.Recurentul invocă în sprijinul său principiul prezumţiei de nevinovatie, care implică, intre altele, ca judecătorii sa nu plece de la ideea preconceputa ca acuzatul a comis fapta ce i se imputa, sarcina probei incumbând acuzării, iar dubiul profitându-i acuzatului. În speţă, fapta reţinută în sarcina contravenientului a fost constatată propriis sensibus de către agentul constatator a cărui raport detaliat se află la dosar, făcându-se precizări relevante cu privire la natura semaforului- electric cu temporizator; pe de altă parte, contravenientului i s-a adus însă la cunoştinţă acuzaţiile, i s-a dat posibilitatea să-şi prezinte obiecţiunile, a beneficiat de dreptul de a contesta procesul verbal de contravenţie, de a-si pregăti si susţine apărarea, precum si de a indica probe astfel că s-a păstrat echilibru intre acuzare si apărare.
În ceea ce priveşte art. 6 CEDO de care se prevalează contravenientul trebuie semnalate 2 aspecte:
– atât in cazul hotărârii Anghel imp. România, cat si al deciziei Neata imp. România, ipotezele analizate de Curte nu se regăsesc in prezent întrucât contravenienţii nu mai risca închisoare contravenţionala in caz de neplata a amenzii, argument invocat de CEDO pentru a respinge excepţia Guvernului de inaplicabilitate ratione materiae a Convenţiei
– cat priveşte controversa legata de valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie, in măsura in care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusa, altfel nu se poate explica cum este recunoscut statelor parte la Convenţie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sancţionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko imp. Slovacia, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), ca fiind conform Convenţiei procedura de aplicare si executare a unei sancţiuni contravenţionale pe baza unui act necontestat in fata unei instanţe, având implicit si valoare probatorie, iar in momentul formulării unei contestaţii judiciare împotriva unui alt act de acelaşi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravină Convenţiei.
În acest context, apreciază ca nefondate criticile recurentului, urmând a respinge recursul.
