Lamurirea cauzei prin probe
Probele si aprecierea lor. Mijloacele de proba
Faptul ca înregistrarea imaginilor stocate pe CD nu a fost vizionata în sedinta publica nu încalca si nici nu limiteaza dreptul la aparare al inculpatului, cât timp acesta din urma, dar si ceilalti participanti în proces, au cunoscut continutul înregistrarii si au avut posibilitati similare de a-si expune punctul de vedere asupra acestei probe în aceeasi sedinta publica.
Pe de alta parte, nimic nu împiedica instanta sa vizioneze ea însasi, cu ocazia deliberarii, înregistrarea în discutie, în conditiile în care aceasta nu face parte din categoria înregistrarilor efectuate de catre organele de urmarire penala în conditiile prevazute de art. 911 si urm. din Codul de procedura penala, supuse unor exigente restrictive de autorizare si, ulterior, de pastrare, în plic sigilat, conform art. 913 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, art. 6 paragraful 3 lit. d
Art.62,63,64 Cod procedura penala
Din perspectiva exigentelor art. 6 paragraful 3 lit. d din Conventie, principiul contradictorialitatii presupune ca orice acuzat sa aiba oportunitatea nu numai de a-si face cunoscute elementele necesare în aparare, ci trebuie, de asemenea, sa aiba posibilitatea de a lua cunostinta si de a face observatii pe marginea tuturor dovezilor aduse sau a sustinerilor partii adverse, facute în vederea influentarii deciziei instantei. În considerarea aceluiasi principiu, hotarârea instantei trebuie sa fie fundamentata pe mijloace de proba administrate, în principiu, în cursul judecatii si care au facut obiectul unei dezbateri contradictorii.
Din perspectiva exigentelor art. 6 paragraful 3 lit. d din Conventie, principiul contradictorialitatii presupune ca orice acuzat sa aiba oportunitatea nu numai de a-si face cunoscute elementele necesare în aparare, ci trebuie, de asemenea, sa aiba posibilitatea de a lua cunostinta si de a face observatii pe marginea tuturor dovezilor aduse sau a sustinerilor partii adverse, facute în vederea influentarii deciziei instantei. În considerarea aceluiasi principiu, hotarârea instantei trebuie sa fie fundamentata pe mijloace de proba administrate, în principiu, în cursul judecatii si care au facut obiectul unei dezbateri contradictorii.
Esentiala pentru asigurarea egalitatii armelor este crearea unei posibilitati rezonabile inculpatului de a cunoaste continutul probelor pe care se sprijina acuzatia formulata împotriva sa, de a testa fiabilitatea marturiilor în acuzare si de a obtine interogarea, în aceleasi conditii, a martorilor în aparare, în conditii care sa nu îl plaseze într-o situatie de net dezavantaj în raport cu adversarul sau.
Esentiala pentru asigurarea egalitatii armelor este crearea unei posibilitati rezonabile inculpatului de a cunoaste continutul probelor pe care se sprijina acuzatia formulata împotriva sa, de a testa fiabilitatea marturiilor în acuzare si de a obtine interogarea, în aceleasi conditii, a martorilor în aparare, în conditii care sa nu îl plaseze într-o situatie de net dezavantaj în raport cu adversarul sau.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut în situatii exceptionale, limitari ale principiului contradictorialitatii, admitând, cu referire la dreptul de interogare al martorilor, ca acest drept nu are un caracter absolut. Instanta de contencios european a considerat ca admiterea de catre instanta a unei marturii administrate în faza de urmarire penala nu încalca dreptul acuzatului la un proces echitabil, în situatia în care apararea a avut o oportunitate adecvata de a testa fiabilitatea marturiei, cu ocazia administrarii acesteia sau într-o faza ulterioara a procesului (a se vedea mutatis mutandis cauza Kostovski v. Olanda, 20.11.1989).
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A AII-A PENALA
DECIZIA PENALA NR. 17 din 20.01.2012)
Prin sentinta penala nr. 815/F din 17.10.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I penala, în baza art. 174-175 lit. i C.p. a fost condamnat inculpatul I.A.F. la o pedeapsa de 20 de ani închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, lit. b C.p. pe o perioada de 10 ani dupa executarea pedepsei principale, pentru savârsirea infractiunii de omor calificat.
În baza art. 71 C.p. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, lit. b C.p.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicata durata arestarii preventive de la 18.02.2011 la zi.
În baza art. 350 C.p.p. s-a mentinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14, 346 C.p.p. rap. la art. 998, 999 din fostul C.civ. si art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, a fost admisa în parte actiunea civila si obligat inculpatul la plata sumei de 396 cu titlu de despagubiri materiale catre partile civile C.M. si C.C., la plata sumei de 14.000 lei cu titlu de despagubiri morale catre partea civila C.C. si la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despagubiri morale catre partea civila C.M.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca, la data de 17.02.2011, dupa terminarea programului de lucru la societatea unde îsi desfasura activitatea fara forme legale, ca instalator, inculpatul I.A. s-a deplasat la o adresa situata în sectorul 3, pentru a ajuta un coleg de serviciu la efectuarea unei lucrari de reparatii. Pâna la momentul terminarii lucrarii si plecarii spre domiciliu, inculpatul si alti 3 prieteni au consumat 4 litri de bere, martora E.A.R. (prietena inculpatului) precizând ca, din aceasta cantitate, I.A. a consumat 1 sau 2 pahare de bere.
Dupa miezul noptii, inculpatul a plecat cu prietena sa, în autoturismul condus de cea din urma, catre domiciliul lor comun, situat pe str. L.R. Ajungând în zona unde locuiau, martora E.A.R a patruns pe o strada laterala strazii L.R., cu scopul de a parca masina. În timp ce martora efectua manevrele de parcare, în spate s-a oprit un alt autoturism, condus de o persoana ramasa neidentificata, care a început sa adreseze injurii si sa-si manifeste nemultumirea legat de faptul ca martora blocase strada, împrejurari ce au fost retinute din coroborarea declaratiilor inculpatului cu cele ale martorei E.A.R.
În aceste context faptic, inculpatul I.A.F. a coborât din autoturism si a avut o discutie cu soferul autoturismului, care îl înjura de mama, inculpatul spunându-i acestuia ca “nu este frumos sa înjure”.
În acest timp, victima C.O. a iesit din sala de jocuri “A”, s-a îndreptat catre inculpat, l-a înjurat (potrivit declaratiei martorei E.A.R. si a inculpatului) si l-a întrebat de ce tipa noaptea pe strada.
Desfasurarea evenimentelor dupa acest moment reiese din înregistrarea video efectuata de una dintre camerele de supraveghere instalate pe sala de jocuri, înregistrare depusa la dosar de aparatorul inculpatului (întrucât cea depusa la dosarul de urmarire penala este extrem de neclara).
În urma vizionarii acestei înregistrari, Tribunalul a retinut ca victima (îmbracata într-o geaca de culoare deschisa), dupa ce a iesit din sala de jocuri, s-a îndreptat catre strada L.R., iar inculpatul a venit dintre masinile parcate pe o straduta perpendiculara, ajungând în spatele victimei. Tribunalul a constatat ca victima s-a întors si a împins inculpatul care, la rândul sau, a împins victima, cei doi cazând la pamânt; din înregistrare a rezultat ca, imediat, inculpatul s-a ridicat si a început sa loveasca victima de nenumarate ori, cu picioarele, desi aceasta era cazuta la pamânt. La un moment dat, victima a încercat sa se ridice, fiind însa din nou lovita de catre inculpat, care a determinat astfel caderea sa pe asfalt si i-a aplicat alte lovituri cu picioarele.
Din declaratia martorului D.E. a reiesit ca acesta a observat cum victima, cazuta la pamânt, era lovita cu picioarele de catre inculpat, martorul intervenind si spunându-i inculpatului sa înceteze.
Desi inculpatul a sustinut ca victima l-a lovit în zona fetei cu pumnul, declaratia sa este infirmata chiar de martora E.A.R. prietena inculpatului, care a afirmat ca “victima îl împingea cu bratele” pe inculpat.
Din cuprinsul constatarii medico-legale necroptice nr. A3/251/2011 asupra cadavrului victimei C.O si a raportului medical de necropsie nr. A3/251/2011 a reiesit ca moartea acestuia a fost violenta si s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii, consecinta unui traumatism cranio-facial soldat cu fractura cominutiva de oase proprii piramida nazala, fractura oase maxilar bilateral, os etmoid, disjunctie cranio-faciala, fractura liniara craniana occipital si aspirat sanguin traheo-bronsic. Leziunile traumatice care au dus la deces s-au produs prin lovire cu si de plan dur si loviri repetate pentru leziuni faciale cu legatura directa de cauzalitate în tanatogeneza. În urma analizei sângelui recoltat de la victima s-a concluzionat ca victima avea o alcoolemie de 1,20g ‰.
Tribunalul nu a retinut incidenta legitimei aparari, conform art. 44 C.p., întrucât a constatat ca actiunea victimei (atacul) a constat în insultarea si împingerea inculpatului. Or, atacul verbal din partea victimei nu poate fi considerat un atac material, iar împingerea inculpatului de catre victima nu a fost de natura a pune în pericol grav persoana sau drepturile inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta din urma avea oricând posibilitatea de a parasi locul incidentului. În schimb, reactia inculpatului la actiunea victimei a fost aceea de a sari asupra sa si de a-i aplica numeroase lovituri cu picioarele în zona capului, desi victima era cazuta la pamânt.
De asemenea, tribunalul a apreciat ca nu pot fi retinute nici disp. art. 44 alin. 3 C.p., referitoare la excesul justificat, deoarece, pentru incidenta acestora, este necesar a fi îndeplinite toate conditiile atacului si apararii, cu deosebirea ca fapta în aparare depaseste limitele unei aparari proportionale cu intensitatea si gravitatea atacului, depasire întemeiata pe tulburarea sau temerea în care se gasea faptuitorul. Or, actiunile victimei nu îndeplinesc conditiile cerute pentru atac, pentru a justifica o aparare din partea inculpatului în stare de exces justificat.
În ceea ce priveste circumstanta atenuanta prev. de art. 73 lit. a C.p., referitoare la excesul scuzabil, s-a retinut ca ea presupune, de asemenea, îndeplinirea tuturor conditiile atacului si apararii, cu deosebirea ca fapta în aparare a depasit limitele unei aparari proportionale cu intensitatea si gravitatea atacului, depasire care nu se întemeiaza însa pe tulburarea sau temerea în care se gasea faptuitorul. Or, cum actiunile victimei nu îndeplinesc conditiile cerute pentru atac, nu se justifica o aparare din partea inculpatului în stare de exces scuzabil.
Referitor la incidenta disp. art. 73 lit. b C.p., privind circumstanta atenuanta legala a provocarii, s-a retinut ca este necesar ca actele de violenta din partea victimei sa fie de natura a determina faptuitorului o stare de puternica tulburare ori emotie, iar agresiunea din partea inculpatului sa constituie o riposta la fapta victimei, astfel încât faptele celor doi sa aiba o apropiata semnificatie. Or, Tribunalul a constatat ca injuriile adresate de victima si actiunea acesteia de a împinge inculpatul nu erau de natura a crea acestuia o stare de puternica tulburare ori emotie, cel mai probabil, tulburarea invocata de inculpat datorându-se consumului de bauturi alcoolice din acea seara si altercatiilor avute în trafic cu alti conducatori auto. Nu se poate însa explica reactia extrem de violenta a inculpatului, care, dupa ce a fost împins de catre victima, a sarit peste acesta, l-a lovit încât sa determine caderea acestuia la pamânt, dupa care l-a lovit cu putere cu picioarele, provocându-i decesul ca urmare a unui traumatism cranio-facial extrem de grav, a fracturii oaselor piramidei nazale si a fracturii bilaterale a oaselor maxilarului.
În drept, s-a apreciat ca fapta inculpatului I.A.F. întruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i C.p., iar la individualizarea pedepsei, au fost avut în vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.p.
În acest sens, tribunalul a retinut ca fapta savârsita a avut un grad extrem de ridicat de pericol social abstract si concret, provocând decesul unei persoane; inculpatul a încercat sa-si minimalizeze fapta, invocând în continuu o stare de tulburare datorata atât injuriilor aduse de soferul implicat în conflictul initial, cât si injuriilor aduse de catre victima si lovitura în fata (astfel cum a sustinut). Pe de alta parte, s-au avut în vedere lipsa antecedentelor penale si caracterizarile favorabile aduse inculpatului de persoanele cunoscute.
Pe latura civila, s-a retinut ca partile vatamate C.C. si C.M. (mostenitorii victimei, conform certificatului de calitate de mostenitor nr. 242/09.09.2011 emis de BNP Mariana Dumitru) s-au constituit parti civile cu suma de 20.000 lei daune materiale si suma de 100.000 lei daune morale (C.M), respectiv cu suma de 10.000 lei daune materiale si suma de 14.000 lei daune morale (C.C.).
În ceea ce priveste daunele materiale, evaluate în mod global de catre partea civila C.M. la suma de 20.000 lei si de partea civila C.C. la suma de 10.000 lei, Tribunalul a retinut ca partile civile au efectuat urmatoarele cheltuieli, conform înscrisurilor depuse la dosar: 146 lei, conform chitantei emise de INML Mina Minovici, 220 lei, conform chitantei nr.1637/21.02.2011 si facturii fiscale aferente si 30 lei reprezentând taxa cimitir, conform chitantei nr. 0092172/18.02.2011, în total 396 lei. Astfel, constatând îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, în ceea ce priveste actiunea ilicita a inculpatului, legatura de cauzalitate între actiunea acestuia si prejudiciul produs, în baza art. 14, 346 C.p.p. rap. la art. 998, 999 din fostul C.civ. si art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, s-a dispus obligarea inculpatului doar la plata acestei sume cu titlu de despagubiri materiale.
În ceea ce priveste suma solicitata cu titlu de daune morale, instanta de fond a retinut ca acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezida mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a pierderii suferite de partile civile. La stabilirea cuantumului acestor daune, s-au avut în vedere consecintele negative suferite de cei în cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate si masura în care au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele, masura în care le-au fost afectate situatia profesionala, sociala si familiala.
Împotriva acestei hotarâri a formulat apel inculpatul I.A.F. care a criticat solutia instantei pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a invocat, sub un prim aspect, încalcarea dreptului sau la aparare ca urmare a neadministrarii de catre instanta de fond a unei probe esentiale pentru aflarea adevarului. În acest sens, inculpatul a aratat ca tribunalul a respins cererea sa de vizionare, în sedinta publica, a imaginilor video surprinse în noaptea incidentului de camerele de supraveghere ale “Casino A”, desi acele imagini relevau în mod clar împrejurarile concrete în care a savârsit fapta si erau apte sa lamureasca toate aspectele cauzei. Prin urmare, apelantul a apreciat ca solutia instantei de fond nu s-a sprijinit pe întregul probatoriu, limitându-i-se dreptul la aparare într-o maniera apreciata incompatibila cu dispozitiile art. 6 paragraful 3 lit. d din Conventie.
O a doua critica formulata de inculpatul I.A.F a vizat netemeinicia solutiei de condamnare, în conditiile în care a apreciat ca erau incidente prevederile art. 44 alin. 1, 2, 3 C.p. Astfel, invocând imaginile video surprinse de camerele de supraveghere ale salii de jocuri “Casino A” si depozitia martorei E.A.R., inculpatul a sustinut ca a fost, practic, fortat de împrejurari si de actiunile victimei C.O. sa savârseasca fapta de omor.
În acest sens, a aratat ca starea de iritare generata de intensitatea claxonului actionat de celalalt conducator auto, dar si injuriile adresate de acesta (ce o vizau pe bunica sa decedata) au fost de natura sa-l enerveze foarte tare si sa-l determine ca, la rândul sau, sa îl insulte. În acest context, injuriile adresate de victima, sosita între timp la fata locului, si reactia acesteia la solicitarea inculpatului de “a nu se baga”, reactie concretizata în aplicarea unei lovituri cu pumnul în zona fetei, au fost de natura sa îl tulbure profund si sa îi creeze o stare de temere pentru viata sa. Pe fondul acestei stari, inculpatul a lovit victima pentru a-si proteja integritatea corporala, având în vedere si diferenta de statura, vârsta si constitutie între apelant si victima.
Inculpatul a invocat, sub aspect probator, imaginile surprinse de camerele de supraveghere, din vizionarea carora a apreciat ca se poate observa momentul în care victima C.O. îl loveste, momentul în care, urmare a loviturii, I.A. cade la pamânt, dar si cele doua încercari ale inculpatului de a se ridica de la sol.
În concluzie, apelantul-inculpat a apreciat ca a savârsit fapta pentru a înlatura un atac material, direct, imediat si injust îndreptat împotriva sa de catre victima, atac ce i-a pus în pericol grav viata si integritatea corporala, iar din cauza tulburarii si a temerii, a depasit, spre finalul conflictului, limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului pe care îl prezenta victima. Totodata, inculpatul a apreciat neîntemeiata retinerea aflarii sale sub influenta alcoolului la momentul incidentului, cu ignorarea alcoolemiei victimei, probata de raportul medico-legal de necropsie.
În subsidiar, inculpatul I.A.F. a criticat modalitatea de individualizare a pedepsei, solicitând sa se constate ca fapta a fost savârsita sub imperiul unei puternice tulburari si emotii determinate de provocarea victimei, produsa prin violenta si printr-o atingere grava a demnitatii sale. Totodata, apelantul-inculpat a aratat ca se justifica retinerea în beneficiul sau a circumstantelor atenuante prevazute de art. 74 lit. a, c C.p., având în vedere lipsa antecedentelor penale si conduita buna avuta înainte de savârsirea faptei.
Curtea a respins ca neutila solicitarea apelantului-inculpat de vizionare în sedinta publica a înregistrarii video efectuata de camera de supraveghere, înregistrare aflata la dosarul de fond, precum si de reascultare a martorei E.A.R., considerentele avute în vedere fiind expuse în cuprinsul încheierii din data de 16.01.2012.
Examinând actele dosarului si sentinta apelata atât prin prisma criticilor formulate, cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, în conformitate cu disp. art. 371 C.p.p., Curtea apreciaza nefondat apelul declarat, pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a realizat o evaluare judicioasa si completa a tuturor probelor existente în cauza si a retinut o situatie de fapt concordanta sub toate aspectele împrejurarilor ce rezulta din probatoriul existent.
Reevaluând probatoriul în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, Curtea constata, la rândul sau, ca exercitarea de catre inculpatul I.A.F. a unor acte repetate de lovire a victimei C.O. în zona fetei, cu picioarele, în mod repetat, sunt dovedite dincolo de orice îndoiala rezonabila.
Din examinarea declaratiilor martorului ocular D.E.M. ale martorului indirect E.A.R si ale apelantului I.A.F, coroborate cu împrejurarile ce rezulta din imaginile surprinse de camerele de supraveghere amplasate în apropierea locului incidentului, rezulta ca modalitatea în care s-a derulat agresiunea asupra victimei este cea retinuta prin sentinta apelata.
Astfel, în noaptea de 18.02.2011, în jurul orelor 00.50, la intersectia A.B.S. cu str. L.R., între inculpatul I.A.F. si o persoana de sex barbatesc, ramasa neidentificata, a avut loc o disputa verbala generata de o presupusa dificultate a martorei E.A.R. (prietena inculpatului) de a efectua manevra de parcare a autoturismului pe care îl conducea. Cuvintele injurioase adresate de persoana necunoscuta si actionarea insistenta a claxonului l-au determinat pe inculpatul I.A.F. sa coboare din autoturism si sa se îndrepte catre acea persoana, adresându-i, la rândul sau, injurii.
Desi barbatul necunoscut a plecat de la fata locului în autoturismul pe care-l conducea, injuriile adresate de catre apelantul-inculpat au fost auzite de victima C.O., care se deplasa pe trotuarul opus, aflându-se sub influenta bauturilor alcoolice. În acest context, victima l-a întrebat pe inculpat “de ce înjura”, adresându-i la rândul sau injurii si si-a continuat deplasarea spre str. Liviu Rebreanu.
Pe fondul starii de tensiune nervoasa acumulate, inculpatul I.A.F. a adresat si el numitului C.O. cuvinte injurioase, a urmat victima cu o intentie neprecizata, acesta din urma s-a întors si l-a împins pe inculpat cu bratul, moment în care I.A.F. a împins, la rândul sau, victima, ambii cazând la pamânt. Apelantul-inculpat s-a ridicat, însa, imediat si a început sa-l loveasca pe C.O. cu picioarele, exclusiv în zona fetei si a capului, în mod repetat si cu o intensitate foarte ridicata. Desi victima a încercat, la un moment dat, sa se ridice de la pamânt, inculpatul a continuat sa o loveasca cu picioarele în zona fetei, de nenumarate ori, doar interventia martorului D.E.M. determinând încetarea agresiunii.
Loviturile aplicate au avut ca rezultat decesul imediat al victimei, acesta datorându-se insuficientei cardio-respiratorii, consecinta unui traumatism cranio-facial soldat cu fractura cominutiva de oase proprii piramida nazala, fractura oase maxilar bilateral, os etmoid, disjunctie cranio-faciala, fractura liniara craniana occipital si aspirat sanguin traheo-bronsic.
Declaratiile succesive ale martorei E.A.R. au fost relativ concordante în privinta modalitatii de derulare a incidentului verbal dintre inculpat si barbatul necunoscut, dar si în privinta conduitei manifestate de catre victima imediat anterior agresarii sale. Martora a aratat ca injuriile adresate de barbatul necunoscut si care evocau imaginea unei rude apropiate au fost de natura a-i crea inculpatului o stare de enervare si l-au determinat sa coboare din masina si sa se îndrepte spre autoturismul acestuia.
Martora a mai aratat ca victima, aflata pe trotuar în apropiere, l-a întrebat pe inculpat “de ce tipa noaptea pe strada”, l-a înjurat în aceeasi maniera si “l-a împins cu bratele”, moment ulterior caruia martora s-a deplasat la domiciliu, fara a observa desfasurarea ulterioara a incidentului dintre parti.
Descrierea gestului victimei de a împinge cu bratele inculpatul se regaseste în mod concordant în toate declaratiile succesive ale martorei, date atât în faza de urmarire penala, cât si în cursul judecatii. Aceste depozitii infirma sustinerile contradictorii ale inculpatului I.A.F. care a încercat sa acrediteze ideea exercitarii unor acte de agresiune mai grave de catre victima, constând fie în lovirea sa cu piciorul în zona genunchiului drept (asa cum a precizat în faza de urmarire penala – filele 113, 118), fie în lovirea cu pumnul în zona fetei (asa cum a declarat în cursul judecatii).
Declaratia data de inculpat în cursul judecatii reflecta, de altfel, încercarea de a exagera intensitatea actelor de agresiune desfasurate de catre victima, I.A. declarând ca victima i-a taiat calea, l-a lovit cu pumnul în zona fetei, provocând caderea sa la pamânt, dupa care l-a lovit în continuare. Aceasta versiune a factorului declansator al incidentului, desi explicabila într-o anumita masura prin prisma calitatii inculpatului, este însa total si neechivoc infirmata de depozitiile martorei E.A.R., coroborate cu imaginile surprinse de una dintre camerele de supraveghere amplasate la “Casino A”.
Aceste imagini au fost transpuse în fotografii judiciare ce surprind momentele esentiale ale incidentului si redate în cuprinsul procesului verbal aflat în dosarul de urmarire penala (filele 75 si urm.). Totodata, ele au fost copiate pe CD de pe un site de stiri si depuse la dosar de catre aparatorul inculpatului, asa cum rezulta din încheierea de dezbateri din data de 10.10.2011.
Din vizionarea acestor imagini, Curtea constata ca gesturile victimei C.O., imediat anterior declansarii agresiunii, au fost întocmai cele retinute de catre prima instanta, respectiv: dupa disputa verbala cu inculpatul, victima s-a deplasat normal spre strada L.R., fiind însa urmata de catre inculpatul I.A. În momentul în care inculpatul a ajuns în spatele sau, C.O. s-a întors si a împins inculpatul cu bratele, iar acesta din urma a facut tot un gest de împingere, dupa care ambele parti au cazut la pamânt.
Inculpatul-apelant s-a ridicat însa si a început sa loveasca victima cu picioarele, în mod repetat si insistent, chiar în conditiile în care, la un moment dat, înca în stare de constiinta, victima a încercat sa se ridice de la sol. Desi durata în timp a actelor de agresiune nu a fost una îndelungata, intensitatea loviturilor a fost însa extrema, din declaratiile martorului ocular D.E.M. rezultând ca inculpatul “sarea efectiv cu ambele picioare pe capul” victimei (file 86 verso d.u.p.).
Aceasta intensitate a actelor de agresiune explica traumatismele extrem de severe cauzate victimei exclusiv în zona fetei si a capului, sângerarea masiva produsa si decesul survenit aproape imediat dupa interventia martorului ocular sus-mentionat, asa cum rezulta din aceeasi declaratie data de acesta în faza de urmarire penala.
Sustinerea apelantului-inculpat referitoare la încalcarea dreptului sau la aparare ca urmare a respingerii cererii de vizionare, în sedinta publica, a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere este lipsita de suport si tinde la o abordare pur formala a principiului contradictorialitatii, consacrat în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Toate aceste exigente au fost pe deplin respectate în speta, continutul imaginilor surprinse de camerele de supraveghere în noaptea de 18.02.2011 fiind cunoscute de catre inculpatul I.A.F., înca din faza de urmarire penala. Fotografiile ce surprind, în stop-cadru, momentele cheie ale incidentului, se afla depuse la dosarul de urmarire penala, la fel ca si CD-ul pe care imaginile au fost copiate, fiind cunoscute de catre inculpat cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala. În plus, aceeasi înregistrare a incidentului, de o calitate superioara, a fost pusa la dispozitia instantei chiar de catre aparatorul inculpatului, care a realizat transpunerea pe CD de pe un site de stiri.
Or, în acest context, este dincolo de orice îndoiala ca apelantul-inculpat a cunoscut continutul exact al imaginilor stocate pe CD si a avut o oportunitate adecvata de a face o analiza critica a acestora, în contradictoriu cu acuzarea ori cu succesorii victimei. Faptul ca înregistrarea imaginilor nu a fost vizionata în sedinta publica nu încalca si nici nu limiteaza dreptul la aparare al inculpatului, cât timp acesta din urma, dar si ceilalti participanti în proces, au cunoscut continutul înregistrarii si au avut posibilitati similare de a-si expune punctul de vedere asupra acestei probe în aceeasi sedinta publica.
Pe de alta parte, nimic nu împiedica instanta sa vizioneze ea însasi, cu ocazia deliberarii, înregistrarea în discutie, în conditiile în care ea nu face parte din categoria înregistrarilor efectuate de catre organele de urmarire penala în conditiile prevazute de art. 911 si urm. C.p.p., supuse unor exigente restrictive de autorizare si, ulterior, de pastrare, în plic sigilat, conform art. 913 alin. 3 C.p.p. Aceste exigente de pastrare sunt cele care justifica vizionarea, tot în conditii restrictive, a înregistrarilor efectuate de catre organele de urmarire penala, exigente ce nu se aplica însa în cazul de fata, în care imaginile au fost surprinse de o camera de supraveghere amplasata în loc public, înregistrarea a fost postata pe un site de stiri si, ulterior, transpusa pe CD chiar de catre aparatorul inculpatului.
Or, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut în situatii exceptionale, limitari ale principiului contradictorialitatii, admitând, cu referire la dreptul de interogare al martorilor, ca acest drept nu are un caracter absolut. Instanta de contencios european a considerat ca admiterea de catre instanta a unei marturii administrate în faza de urmarire penala nu încalca dreptul acuzatului la un proces echitabil, în situatia în care apararea a avut o oportunitate adecvata de a testa fiabilitatea marturiei, cu ocazia administrarii acesteia sau într-o faza ulterioara a procesului (a se vedea mutatis mutandis cauza Kostovski v. Olanda, 20.11.1989).
Particularizând aceste exigente la speta de fata, Curtea concluzioneaza ca era vadit neutila vizionarea în sedinta publica a imaginilor deja cunoscute de catre inculpat si celelalte parti anterior datei la care au avut loc dezbaterile, si care puteau fi cunoscute de catre instanta în procesul deliberarii, imagini ce nu erau supuse exigentelor de pastrare prevazute de art. 911 C.p.p. Prin urmare, critica adusa sub acest aspect sentintei apelata este lipsita de suport, urmând a fi examinate sustinerile de fond privitoare la modalitate de apreciere a tuturor mijloacelor de proba, prin raportare la conditiile prevazute de art. 44 C.p. ori art. 73 lit. a, b C.p.
Instanta de fond a apreciat în mod judicios ca actiunea victimei C.O: anterior agresarii sale nu s-a obiectivat într-un atac material, susceptibil de a pune în pericol grav persoana inculpatului.
În acest sens, este neîndoielnic faptul ca injuriile adresate inculpatului reprezinta o forma de agresiune esentialmente verbala, ce nu legitimeaza o riposta fizica si nu justifica retinerea incidentei dispozitiilor art. 44 alin. 2 C.p. referitoare la legitima aparare. Totodata, gestul victimei de a împinge cu bratul inculpatul nu are, în circumstantele particulare în care s-a produs incidentul, valentele unui atac material de natura a pune în pericol grav persoana inculpatului, acest gest nefiind susceptibil de a produce, în cazul concret, vatamari ale integritatii corporale a inculpatului.
Sub acest aspect, imaginile surprinse de camerele de supraveghere evidentiaza faptul ca inculpatul a fost cel care, imediat dupa disputa verbala, a urmat victima C.O. care se deplasa normal spre strada. Este, de asemenea, evident ca victima l-a auzit pe inculpat facând afirmatii ce l-au determinat sa se întoarca si sa îl împinga cu bratul, gest la care inculpatul a reactionat împingându-l si el, ambii cazând la sol, dupa care, imediat, inculpatul s-a ridicat si a început sa îi aplice numeroase lovituri cu picioarele.
Prin urmare, este neîndoielnic ca reactia victimei era lipsita de aptitudinea de a pune în pericol grav persoana inculpatului, în cazul caruia vârsta si agilitatea fizica i-au permis, de altfel, sa se ridice imediat si sa poata opta pentru alternativa parasirii locului incidentului.
Sustinerea apelantului I.A.F în sensul ca victima i-ar fi aplicat o lovitura în zona fetei are un evident caracter pro causa, fiind în totalitate infirmata de celelalte probe administrate în cauza, respectiv declaratiile martorei E.A.R. (care a descris constant doar un gest de “împingere” facut de victima), imaginile surprinse de camerele de supraveghere (care releva acest unic gest facut de victima în contextul descris), dar si declaratiile initiale ale inculpatului (care a invocat doar o presupusa lovitura în zona genunchiului, nicidecum în zona fetei). De altfel, fotografiile judiciare efectuate inculpatului imediat dupa comiterea faptei si prinderea sa infirma prezenta unor eventuale leziuni la nivelul fetei sau într-o alta zona a corpului, leziuni firesti în ipoteza în care apelantului i-ar fi fost aplicate lovituri cu putin timp înainte, asa cum a sustinut.
Invocarea de catre apelant a mentiunilor existente în cuprinsul procesului verbal aflat la fila 76 d.u.p (în care, descriind imaginile surprinse de camerele de supraveghere, organul de politie retine ca victima s-ar fi apropiat de inculpat “în mod provocator”, “lovindu-l”) tinde la valorificarea probatorie a unei aprecieri subiective a organului de politie, în detrimentul celorlalte probe certe existente în cauza. Natura gestului facut de victima a fost retinuta de catre Curte, similar instantei de fond, prin vizionarea imaginilor si coroborarea lor cu celelalte probe existente în cauza, dupa cum constatarea aptitudinii “provocatorii” a acestui gest implica un proces de apreciere globala a particularitatilor cauzei, neputându-se retine doar pe baza imaginii invocate.
În acest context, tribunalul a apreciat corect ca nu sunt incidente nici disp. art. 44 alin. 3 C.p., referitoare la excesul justificat, întrucât actiunea victimei nu îndeplineste conditiile atacului pentru a justifica o riposta legitima din partea inculpatului, riposta disproportionata în raport cu gravitatea atacului, dar grefata pe tulburarea sau temerea în care s-ar fi gasit autorul sau. Curtea retine, totodata, ca, pentru a justifica excesul în aparare, tulburarea sau temerea pe fondul careia survine reactia de aparare trebuie sa se datoreze tot atacului victimei, conditie neîndeplinita în speta. Aceasta deoarece starea de tulburare în care s-a aflat Ilie Alexandru la data incidentului era preexistenta conflictului verbal cu victima, fiind generata de incidentul avut anterior cu persoana ramasa neidentificata.
Neîndeplinirea conditiilor referitoare la atac legitimeaza si aprecierea primei instante referitoare la neîndeplinirea exigentelor circumstantei atenuante prevazute de art. 73 lit. a C.p., Curtea însusindu-si consideratiile expuse în cuprinsul sentintei si apreciind neutila reiterarea lor.
În plus, retinerea circumstantei atenuante a provocarii, prevazute de art. 73 lit. b C.p., implica întrunirea cumulativa a mai multor conditii, printre care stapânirea inculpatului de o puternica tulburare sau emotie la momentul savârsirii faptei si stabilirea drept cauza a acestei tulburari a conduitei victimei, concretizata în violenta, o atingere grava a demnitatii sau o alta actiune ilicita grava.
În evaluarea acestor conditii, instanta trebuie sa aiba în vedere toate împrejurarile exterioare ce ar fi putut influenta starea psihica a faptuitorului, dar si semnificatia acestora asupra comportamentului autorului faptei, în procesul de evaluare neputând face abstractie de criterii obiective, cum ar fi: compararea reactiei faptuitorului cu reactia “omului mediu” supus unei provocari similare, cerinta unei anumite proportii între actul provocator si reactia faptuitorului, inclusiv prin observarea consecintelor faptei savârsite ca urmare a actului provocator.
În speta, din probatoriul administrat rezulta ca rolul determinat în declansarea conflictului i-a apartinut inculpatului I.A.F., iar nu victimei. Conflictul verbal anterior avut cu barbatul ramas neidentificat i-a provocat inculpatului o stare de nervozitate accentuata, pe fondul careia s-a derulat si disputa verbala cu victima. Este incontestabil ca aceasta din urma a abordat inculpatul, tocmai pentru ca l-a auzit folosind expresii injurioase si i-a reprosat ca “înjura noaptea pe strada”, aspect confirmat de catre inculpat si prietena sa.
Prin urmare, cauza starii de tulburare si nervozitate în care se afla apelantul-inculpat s-a datorat nu conduitei victimei, ci unei actiuni exterioare si preexistente acesteia, interventia victimei având doar rolul de a favoriza descatusarea tensiunii nervoase sub imperiul careia se afla, deja, inculpatul.
În plus, conduita de ansamblu a victimei în noaptea incidentului nu a avut valentele unei actiuni ilicite grave, susceptibile de a produce apelantului starea de tulburare necesara pentru aplicarea art. 73 lit. b C.p. Imaginile surprinse de camerele de supraveghere releva împrejurarea ca dialogul dintre parti a durat foarte putin, fiind evident ca victima nu s-a oprit pentru a-i adresa injurii inculpatului ori pentru a-l aborda într-o maniera care sa sugereze intentia de a-l agresa. Dimpotriva, dincolo de cuvintele adresate, este cert ca victima s-a deplasat pe strada normal, inculpatul fiind cel care a urmat-o si care, prin afirmatii ce nu au putut fi reconstituie ideologic, a determinat-o sa se întoarca si sa îl împinga cu bratul.
Gestul de împingere trebuie, asadar, evaluat în acest context faptic, fiind justificat a se conchide ca, pe fondul preexistentei unei încarcari nervoase, acest gest nu a avut rolul de a accentua starea de tulburare a inculpatului într-o maniera semnificativa, ci, mai degraba, a favorizat eliberarea starii de tensiune deja acumulate de inculpat în incidentul anterior. La aceasta concluzie conduc toate circumstantele în care apelantul a reactionat, riposta sa de o violenta extrema, vadit disproportionata fata de gestul victimei si insistenta în a aplica lovituri cu picioarele în zona fetei, în pofida leziunilor cauzate victimei si imposibilitatii acesteia de a mai opune eficient rezistenta.
Or, în raport de criteriul reactiei “omului mediu”, supus unei provocari similare, rezulta ca reactia inculpatului a fost vadit exagerata, depasind cu mult limitele unei riposte firesti în contextul disputei verbale avute initial cu victima. Chiar în conditiile particulare ale spetei, admitând efectul negativ pe care injuriile adresate de soferul necunoscut l-au produs în psihicul sau, Curtea retine ca inculpatul avea posibilitatea concreta de a stopa conflictul, daca nu ar fi urmarit victima ori daca, cel putin, ar fi încetat actele de agresiune în momentele în care aceasta se afla înca în stare de constiinta.
Pentru toate aceste considerente, concluzioneaza ca, în cauza, nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 73 lit. b C.p., iar fapta inculpatului I.A.F. de a aplica victimei C.O. numeroase lovituri cu picioarele, cu o intensitate mare, exclusiv în zona fetei si a capului, provocându-i fracturi multiple si severe ce i-au cauzat decesul, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor calificat, prevazuta de art. 174 – 175 lit. i C.p.
Evaluarea actelor de agresiune, în materialitatea lor, si dinamica întregului incident releva faptul ca atitudinea subiectiva a inculpatului I.A.F.s-a caracterizat prin intentie directa, acesta prevazând posibilitatea de a suprima viata victimei si urmarind producerea acestui rezultat. Pozitia subiectiva a inculpatului este pusa în evidenta, cu precadere, de declaratia martorului ocular D.E.M, care a aratat ca, agresând victima, inculpatul “sarea efectiv cu ambele picioare pe capul” victimei (fila 86 d.u.p).
În considerarea acestei pozitii subiective si a violentei extreme, iesite din comun, prin care inculpatul a suprimat viata victimei, Curtea apreciaza ca pedeapsa de 20 de ani închisoare reflecta just periculozitatea faptei savârsite, dar si potentialul extrem de agresivitate al autorului sau.
Este cert ca savârsirea faptei s-a realizat sub imperiul unei stari de nervozitate accentuata, însa aceasta împrejurare nu are semnificatia unei circumstante care sa atenueze gravitatea faptei, ci dimpotriva, în contextul particular în care s-a produs, îi amplifica gradul de pericol social. Curtea nu poate face abstractie de cauza primara a acestei acumulari nervoase, respectiv o disputa esentialmente verbala, pornita de la efectuarea unei manevre de parcare si de disproportia dintre aceasta disputa si reactia violenta a inculpatului.
Totodata, trebuie avut în vedere ca incidentul verbal cu victima nu a avut un rol semnificativ în nasterea sau amplificarea acestei stari de nervozitate, oferindu-i inculpatului doar pretextul de a se elibera de tensiunea nervoasa acumulata, prin savârsirea unei fapte de o violenta extrema, în loc public, ce a avut ca rezultat moartea aproape imediata a unei persoane.
Toate circumstantele favorabile inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale ori prestarea unor activitati profesionale licite anterior arestarii, trebuie analizate în raport de fapta savârsita, a carei gravitate extrema le lipseste de orice semnificatie atenuanta. Aceasta deoarece lipsa antecedentelor penale nu are nicio relevanta asupra periculozitatii infractorului în situatia în care, asa cum s-a întâmplat în speta, primul conflict cu legea se concretizeaza în uciderea violenta a unei persoane, în loc public, în circumstante de natura celor retinute în speta.
Totodata, Curtea are în vedere ca întreaga conduita a inculpatului pe parcursul procesului reflecta recunoasterea doar formala a faptei comise si incapacitatea sa de a-si asuma, în mod real, responsabilitatea comiterii acesteia. Încercarea permanenta de a transfera întreaga raspundere a declansarii incidentului în sarcina victimei, cu ignorarea propriului rol major în degenerarea conflictului, formeaza Curtii convingerea ca o pedeapsa mai redusa ar fi insuficienta pentru a asigura în mod efectiv, nu doar iluzoriu, initierea unui proces de constientizare a gravitatii si a consecintelor faptei comise.
Pentru aceste considerente, apreciaza neîntemeiate criticile apelantului-inculpat, constatând ca tratamentul sanctionator aplicat, atât sub aspectul pedepsei principale, cât si al celor complementare sau accesorii, corespunde tuturor particularitatilor cauzei si datelor referitoare la persoana sa.
În final, Curtea retine ca apelantul-inculpat nu a criticat solutia dispusa pe latura civila, iar din examinarea actelor dosarului nu rezulta elemente de nelegalitate sau netemeinicie care sa justifice reformarea sentintei sub acest aspect. Sumele acordate cu titlu de daune materiale au fost justificate de catre partile civile prin probele administrate, iar acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral se impune ca urmare a afectarii profunde si iremediabile a echilibrului emotional al membrilor familiei ca urmare a mortii violente a sotului, respectiv tatalui.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.A.F. împotriva sentintei penale nr.815 din 17.10.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I penala.
Constatând ca temeiurile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive se mentin, justificându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului fata de care s-a aplicat o pedeapsa privativa de libertate, chiar nedefinitiva, va mentine arestarea preventiva si, în baza art. 381 C.p.p., va deduce preventia de la 18.02.2011 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpatul la 300 lei, cheltuieli judiciare catre stat, din care, 100 lei, onorariu partial avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.
