SENTINTA CIVILA NR.884/29.01.2010
S-a luat în examinare cauza civila având ca obiect plângerea contraventionala formulata de contestatorul V.M. împotriva procesului-verbal seria CC nr.3159323 încheiat la data de 02.04.2009 de intimata Brigada de Politie Rutiera a Municipiului Bucuresti.
La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta aparatorul contestatorului, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, învederându-se instantei ca intimata nu a comunicat raportul de caz.
Interpelat de presedintele completului de judecata, aparatorul contestatorului declara ca nu a formulat cererea de chemare în judecata a S.C. Supercom S.A. si ca nu poate prezenta factura si chitanta care atesta plata taxei de ridicare si depozitare a autoturismului, urmând ca petentul sa se îndrepte împotriva acestei societati dupa solutionarea plângerii contraventionale. Totodata, arata ca nu este necesara comunicarea raportului de caz întocmit de agentul constatator si declara ca nu mai are cereri de formulat ori probe de administrat, nelegalitatea procesului verbal rezultând din chiar cuprinsul acestuia.
Instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.
Av. T. solicita admiterea plângerii, anularea procesului verbal si exonerarea petentului de masurile sanctionatorii dispuse întrucât fapta contraventionala retinuta în sarcina acestuia nu exista, aspect recunoscut de agentul constatator care la rubrica „alte mentiuni” a scris ca „nu era indicator cu oprirea interzisa unde era masina parcata”, astfel ca nu sunt incidente prevederile art.142 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002.
I N S T A N T A
deliberând asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
În data de 11.06.2009, prin declinare de la Judecatoria Slatina, s-a înregistrat pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti plângerea contraventionala formulata de contestatorul V.M. împotriva procesului-verbal seria CC nr.3159323 încheiat la data de 02.04.2009 de intimata Brigada de Politie Rutiera a Municipiului Bucuresti, prin care s-a dispus aplicarea unei amenzi contraventionale în cuantum de 240 lei, retinându-se ca a încalcat dispozitiile art.143 lit.a din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 prin aceea ca a condus auto cu nr. B-62-YWP, si a stationat în zona de actiune a indicatorului „oprirea interzisa”.
Petentul solicita anularea procesului verbal, anularea procesului verbal de contraventie si exonerarea de punctele amenda si punctele de penalizare ce i-au fost aplicate, sustinând ca masura sanctionarii sale este abuziva întrucât nu se face vinovat de savârsirea contraventiei retinute în sarcina sa, aspect ce rezulta din chiar cuprinsul procesului verbal, la rubrica alte mentiuni consemnându-se ca „nu era indicator cu oprirea interzisa unde era masina parcata”.
Sustine petentul si ca i-a fost ridicat autoturismul, pentru recuperarea acestuia fiind nevoit sa achite societatii specializate suma de 523,60 lei
Plângerea nu a fost întemeiata în drept.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, la dosar fiind depus procesul verbal de contraventie a carui anulare se solicita.
Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art.15 lit.i si art.15 lit.p din Legea nr.146/1997 raportat la art.36 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 modif., si de plata timbrului judiciar, conform art.1 din O.G. nr.32/1995, aprobata prin Legea nr.106/1995.
Intimata Brigada de Politie Rutiera a Municipiului Bucuresti nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 20.11.2009, aparatorul contestatorului a aratat ca masina a fost ridicata de S.C.SUPERCOM S.A., obligându-se ca la urmatorul termen de judecata sa depuna la dosar cerere de chemare în judecata a acesteia pentru recuperarea sumei de 523,60 lei.
La acelasi termen de judecata, instanta a pus în discutie utilitatea comunicarii de catre agentul constatator a raportului de caz, proba la care aparatorul contestatorului a declarat ca renunta.
Verificând cu prioritate legalitatea procesului verbal contestat, instanta constata ca la încheierea sa au fost respectate conditiile de fond si forma impuse sub sanctiunea nulitatii absolute de art.16 si 17 din O.G. nr.2/2001, a fost încheiat în prezenta contravenientului si a fost semnat de acesta.
Într-adevar, la rubrica alte mentiuni este consemnat ca „nu era indicator cu oprirea interzisa unde era masina parcata”, aceasta fiind, în mod evident, obiectiunea contestatorului, pe care agentul constatator era obligat sa o consemneze la aceasta rubrica, astfel cum dispune art.16 pct.7 din O.G. nr.2/2001.
Interpretarea pe care petentul încearca sa o dea acestei mentiuni, respectiv aceea de recunoastere a agentului constatator ca în realitate nu a savârsit contraventia, nu poate fi primita pentru ca ar însemna ca actiunea lucratorului de politie este lipsita de logica, neavând nici un sens sa aplice o sanctiune contraventionala pentru ca apoi sa scrie ca fapta sanctionata nu exista.
Oricum, date fiind prevederile art.16 pct.7 din O.G.nr.2/2001, revenea contestatorului sarcina de a proba ca respectiva mentiune corespunde realitatii si a fost scrisa de agentul constatator din proprie initiativa, proba ce nu a fost facuta. Mai mult, aparatorul contestatorului a apreciat ca nefiind necesar raportul de caz întocmit de lucratorul de politie, solicitat de instanta tocmai pentru a lamuri aceasta împrejurare, atitudine ce dovedeste faptul ca sustinerile contestatorului sunt nefondate.
În mod analog unui proces-verbal de constatare a infractiunii flagrante, procesul-verbal de contraventie ce contine constatarile personale ale agentului constatator face dovada situatiei de fapt ce a dus la încheierea sa iar simpla negare a petentului, în sensul ca faptele nu corespund adevarului, nu este suficienta, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invoca împrejurari credibile pentru a rasturna prezumtia de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de constatare a contraventiei ca act administrativ încheiat de o persoana chemata sa vegheze la respectarea legii.
Retinând si ca la dosar nu s-a depus nici un înscris din care sa rezulte ca masina ar fi fost ridicata de S.C.Supercom S.A., societate comerciala cu privire la care, de altfel, nu s-a mai formulat cerere de chemare în judecata, instanta urmeaza sa respinga plângerea ca neîntemeiata.
