Simplele afirmatii ale partii vatamate – persoana in vârsta, cum ca inculpatul l-ar fi lovit cu pumnii si picioarele, nu sunt suficiente pentru a se realiza condamnarea inculpatului.
Nerecunoasterea faptei de catre inculpat nu poate fi imputata acestuia, din moment ce legea procesual româna consacra dreptul inculpatului la tacere, fiind in sarcina organelor judiciare dovedirea acuzatiilor si administrarea probelor de vinovatie; pe de alta parte, disp. art. 66 Cod pr. penala prevad ca: « Învinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.
În cazul când exista probe de vinovatie, învinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie. », astfel ca nu se poate imputa cuiva modul cum întelege sa-si faca apararea.
In doctrina s-a subliniat ca existenta îndoielii este incompatibila cu convingerea care presupune o certitudine deplina cu privire la existenta unei fapte, având la baza un rationament logic, si fiind rezultatul unui proces psihic, prin care probele administrate, ca element obiectiv, se reflecta complet si exact in constiinta magistratilor.
In doctrina s-a subliniat ca existenta îndoielii este incompatibila cu convingerea care presupune o certitudine deplina cu privire la existenta unei fapte, având la baza un rationament logic, si fiind rezultatul unui proces psihic, prin care probele administrate, ca element obiectiv, se reflecta complet si exact in constiinta magistratilor.
In acest scop se verifica fiecare proba în continutul ei printr-o analiza minutioasa, în ansamblul tuturor probelor administrate si prin cercetarea izvorului de unde provine proba, prin confruntarea ei cu alte probe, prin administrarea de probe noi, ajungându-se fie la înlaturarea îndoielilor, formându-se convingerea cu privire la fapta pe care o indica obiectul probatiunii, fie la mentinerea îndoielilor – ceea ce echivaleaza cu inexistenta unei probe valabile care sa poata sta la baza unei hotarâri judecatoresti de condamnare.
Art.66 alin. 2 Cod procedura penala
Prin sentinta penala nr. 1167/11.11.2011, Judecatoria Constanta a dispus urmatoarele:
„În baza art. 182 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 2 si art. 76 alin. 1 lit. d C.pen., condamna inculpatul S.T.I., nascut la data de 17.05.1978, în Roman, jud. Neamt, cetatean român, nescolarizat, stagiul militar nesatisfacut, fara ocupatie si fara loc de munca, necasatorit, fara copii minori, fara antecedente penale, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala grava.
În baza art. 81 C.pen., suspenda conditionat executarea pedepsei închisorii aplicata prin prezenta inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani, care se socoteste de la ramânerea definitiva a prezentei hotarâri, conf. art. 82 alin. 3 C.pen.
Conf. art. 359 C.proc.pen., atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83, art. 84 C.pen., a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate.
În baza art. 71 C.pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a – II a si lit. b C.pen., cu titlu de pedeapsa accesorie.
Conf. art. 71 alin. 5 C.pen., suspenda executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Admite pretentiile civile formulate de partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta.
În baza art. 14, art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 si urm. C.civ. obliga inculpatul S.T.I. la plata sumei de 2.700 lei catre partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta, reprezentând daune materiale – cheltuieli de spitalizare.
Admite pretentiile civile formulate de partea civila B.M.
În baza art. 14, art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 si urm. C.civ. obliga inculpatul S.T.I. la plata sumei de 2.000 lei catre partea civila B.M., reprezentând daune materiale.
În baza art. 113 rap. la art. 112 C.pen. si cu ref. la art. 162 C.proc.pen. dispune luarea fata de inculpatul S.T.I. a masurii de siguranta a obligarii la tratament medical (pâna la însanatosire).
Conf. art. 429 alin. 1 C.proc.pen., dispune comunicarea unei copii de pe dispozitiv si de pe raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 284/A 1 persoane/2011 din data de 29.08.2011 al S.M.L. Constanta, Directiei de Sanatate Publica a jud. Constanta, care va comunica numitului S.T.I. unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratamentul.
Conf. art. 429 alin. 2 C.proc.pen., pune in vedere numitului S.T.I. ca, dupa primirea comunicarii din partea Directiei de Sanatate Publica a jud. Constanta, sa se prezinte de îndata la unitatea sanitara desemnata cu efectuarea tratamentului. Atrage atentia numitului S.T.I. ca, în caz de nerespectare a masurii luate, se va dispune internarea medicala.
În baza art. 430 alin. 1, 2 C.proc.pen. pune în vedere unitatii sanitare desemnate sa comunice instantei datele prev. la lit. a – d din alin. 1.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obliga inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarele:
„La data de 06.08.2010, s-a înregistrat pe rolul Judecatoriei Constanta, sub nr. 30900/212/2010, rechizitoriul nr. 419/P/2009 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta, prin care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului S.T.I., sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 182 alin. 1 C.pen. Totodata, s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de neîncepere a urmaririi penale fata de numita A.I., cercetata sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 192 alin. 1 C.pen.
S-a retinut în sarcina inculpatului S.T.I. ca, la data de 22.05.2003, a exercitat acte de violenta fizica asupra partii vatamate B.M. care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat aprox. 3 luni de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În cursul urmaririi penale, au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: plângerea si declaratiile partii vatamate B.M.; raportului de constatare medico-legala nr. 253/LR/28.07.2004 si raportul de expertiza medico – legala nr. 455/A 1 agresiuni/2009/31.03.2010 eliberate de S.M.L. Constanta; declaratiile martorilor P.G., C.V., C.C., T.I., B.I., A.I., C.F., N.L.P.; procesele verbale de confruntare între partea vatamata si martorii A.I. si C.F.; înscrisuri; precum si declaratiile inculpatului.
În cadrul cercetarii judecatoresti au fost audiati, în mod nemijlocit, inculpatul, precum si martorii; totodata, a fost întocmit raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 284/A 1 persoane/2011/29.08.2011 eliberat de S.M.L. Constanta, au fost depuse înscrisuri si a fost obtinut cazierul judiciar al inculpatului.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 04.05.2004, partea vatamata B.M. a formulat o plângere penala cu privire la faptul ca, la data de 22.05.2003, a fost lovita si deposedata de o serie de bunuri personale de catre numitii S.T.I., A.I., C.F., C.C.C., si ca, la data de 21.11.2003, numitii C.F., C.D. si M.I., în prezenta si a altor vecini, i-au taiat cablul de la contorul de energie electrica, punându-l în imposibilitatea de a mai folosi energia electrica.
Prin ordonanta nr. 1000/P/2004 din data de 28.08.2006 a Parchetului de pe lânga Tribunalului Constanta, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitilor S.T.I., A.I., C.F., C.C.C., cercetati sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2¹ lit. a C.pen. Totodata, s-a dispus declinarea competentei materiale de solutionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, sub aspectul comiterii infractiunii prev. de art. 182 alin. 1 C.pen., de catre numitii S.T.I. si A.I., si prev. de art. 217 alin. 1 C.pen., de catre învinuitii C.F., C.D. si M.I.
Prin ordonanta nr. 8699/P/2006 din data de 22.05.2008 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, s-a dispus scoaterea de sub urmarire a învinuitilor C.F., C.D. si M.I. cercetati sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 217 alin. 1 C.pen., si disjungerea cauzei în vederea efectuarii de cercetari fata de învinuitul S.T.I. si numita A.I., sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 182 alin. 1 C.pen.
Cu privire la situatia de fapt, instanta retine ca inculpatul S.T.I. si partea vatamata B.M. locuiesc în acelasi imobil, între cele 2 familii existând relatii conflictuale vechi legate de cheltuielile comune ale imobilului si de folosirea spatiilor comune.
În acest context, în plângerea si declaratiile formulate, partea vatamata B.M. a aratat ca, în dupa-amiaza zilei de 22.05.2003, în jurul orelor 18.00, în timp ce urca înspre mansarda scarile imobilului, a fost urmata de inculpat. Ajungând la et. 5, în mod spontan, inculpatul S.T.I. a aplicat partii vatamate o lovitura în spate, cu un corp contondent, provocând caderea acesteia la sol, urmata de aplicarea si a altor lovituri cu pumnii si picioarele.
Cu privire la agresiunea suferita de partea vatamata, a fost audiata martora C.F. Aceasta a aratat ca, la data respectiva, a observat o altercatie între inculpat si partea vatamata, în care victima se afla cazuta la sol, fiind trântita de catre inculpat, iar inculpatul continua sa îi aplice lovituri pe suprafata corpului, urcat fiind cu ambele picioare pe victima.
De asemenea, martorii T.I. si P.G. au aratat ca au vizitat partea vatamata la data de 22.05.2003, ocazie cu care au gasit-o în stare deplorabila, acuzând dureri la picior si pe suprafata corpului. Martorii au apelat S.N.U.A.U. 112, victima fiind preluata pentru îngrijiri medicale. Cu aceeasi ocazie, martorii au aflat de la partea vatamata ca agresorul sau este un vecin de palier, la care s-a referit cu apelativul „I”.
Potrivit raportului de constatare medico-legala nr. 253/LR/28.07.2004 si raportului de expertiza medico-legala nr. 455/A 1 agresiuni/2009/31.03.2010 eliberate de S.M.L. Constanta, rezulta ca partea vatamata B.M. a suferit un traumatism toracici si de membru inferior cu fractura femur stâng operat, leziunile de violenta au putut fi produse prin comprimare si prin lovire cu si de corpuri dure, necesitând aprox. 3 luni de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Audiat în cauza, inculpatul S.T.I. nu a recunoscut savârsirea faptei imputate, afirmând ca el a fost în fapt agresat de partea vatamata, admitând, însa, ca este posibil ca din cauza conditiei sale medicale sa nu îsi mai aminteasca anumite aspecte.
Instanta constata ca pozitia procesuala adoptata de inculpat este formala si infirmata de toate celelalte mijloace de proba administrate în cauza, asa încât nu serveste la aflarea adevarului în cauza si nu o va avea în vedere la solutionarea cauzei, în sensul art. 69 C.proc.pen. În cauza, prezumtia de nevinovatie a fost rasturnata, iar inculpatul nu a reusit sa probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, conf. art. 66 C.proc.pen.
Fata de ansamblul cauzei, este aprecierea instantei ca inculpatul a savârsit fapta expusa anterior, prevazuta de legea penala, cu forma de vinovatie ceruta de legiuitor, intentia directa din perspectiva actiunii de lovire, în conditiile în care a prevazut si a urmarit rezultatul produs în urma agresarii fizice a partii vatamate (vatamarea integritatii corporale si a sanatatii acesteia), în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen.
În ceea ce priveste latura obiectiva a infractiunii de vatamare corporala grava, aceasta a constat în actiunea de lovire a partii vatamate, cu obiecte contondente, cu pumnii si cu picioarele.
Infractiunea care formeaza obiectul prezentei cauze s-a consumat în momentul producerii vatamarii corporale grave, ca rezultat ultim, moment în care s-a produs si încalcarea relatiilor sociale ce vizeaza integritatea corporala si sanatatea persoanei fizice.
În consecinta, în drept, fapta inculpatului S.T.I. care, la data de 22.05.2003, a exercitat acte de violenta fizica asupra partii vatamate B.M. care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat aprox. 3 luni de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 182 alin. 1 C.pen.
Fiind dovedita existenta faptei, elementele constitutive ale infractiunii, precum si savârsirea acesteia de catre inculpat, în temeiul art. 345 alin. 2 C.proc.pen., instanta va dispune condamnarea acestuia.
La stabilirea si aplicarea pedepsei, va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen.: dispozitiile partii generale a Codului penal, referitoare la infractiunea în forma consumata, limitele de pedeapsa – închisoare de la 2 ani la 7 ani, de gradul relativ ridicat de pericol social al faptei savârsite, rezultând din modul de savârsire, între vecini, pe fondul unor neîntelegeri anterioare, prin acte de violenta fizica soldate cu consecinte deosebit de grave, precum si persoana infractorului, care este nescolarizat, sufera de un retard psihic usor – tulburare de personalitate de tip polimorf, discernamântul fiindu-i diminuat la data savârsirii faptei si în raport cu acesta (potrivit raportului de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 313/P/19.12.2005 eliberat de S.M.L. Constanta).
În consecinta, raportat la toate aceste circumstante reale si personale, instanta apreciaza ca scopul preventiv – educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate sub valori minime prevazute de lege, cu retinerea circumstantelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 2 C.pen.
De asemenea, fiind îndeplinite conditiile prev. de art. 81 C.pen., instanta apreciaza ca reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc si fara privare de libertate, dând posibilitatea inculpatului sa reflecteze asupra propriului comportament, raportat la relatiile sociale pe care a înteles sa le încalce prin savârsirea infractiunii.
În baza art. 182 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 2 si art. 76 alin. 1 lit. d C.pen. va condamna inculpatul S.T.I., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala grava.
În baza art. 81 C.pen. va suspenda conditionat executarea pedepsei închisorii aplicata prin prezenta inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani, care se socoteste de la ramânerea definitiva a prezentei hotarâri, conf. art. 82 alin. 3 C.pen.
Conf. art. 359 C.proc.pen. va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83, art. 84 C.pen., a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate.
În baza art. 71 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a – II a si lit. b C.pen., cu titlu de pedeapsa accesorie.
Conf. art. 71 alin. 5 C.pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Pe latura civila, au formulat pretentii Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta, în cuantum de 2.700 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, si B.M., în cuantum de 2.000 lei, reprezentând daune materiale.
Analizând elementele prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 si urm. C.civ., instanta constata ca acestea sunt îndeplinite, respectiv fapta ilicita (dovedita pe latura penala a cauzei), prejudiciul suferit de partile civile, legatura de cauzalitate între fapta si prejudiciu, respectiv vinovatia inculpatului, care este tinut sa raspunda pentru culpa cea mai usoara.
Mai constata ca, desi partea civila B.M. nu a fost în masura sa faca în totalitate dovada cuantumului prejudiciului produs de catre inculpat, ar fi inechitabil sa se pretinda acesteia sa fi preconstituit sau pastrat probe, pentru mai bine de 8 ani, cu privire la cheltuielile ocazionate de spitalizare si refacerea sanatatii sale, partii civile neputându-i-se imputa ca n au prevazut eventualitatea participarii în procesul penal.
Având în vedere cele expuse, raportat la natura leziunilor suferite, la interventiile chirurgicale suferite, la perioada de 8 ani în care partii civile B.M. nu i s-a oferit nici o compensatie, apreciind ca rezonabila suma solicitata, instanta urmeaza a obliga inculpatul la acoperirea prejudiciului cauzat potrivit celor ce urmeaza.
Va admite pretentiile civile formulate de partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta.
În baza art. 14, art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 si urm. C.civ. va obliga inculpatul S.T.I. la plata sumei de 2.700 lei catre partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta, reprezentând daune materiale – cheltuieli de spitalizare.
Va admite pretentiile civile formulate de partea civila B.M.
În baza art. 14, art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 si urm. C.civ., va obliga inculpatul S.T.I. la plata sumei de 2.000 lei catre partea civila B.M., reprezentând daune materiale.
Având ca premisa concluziile raportului de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 313/P/19.12.2005 eliberat de S.M.L. Constanta, instanta a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice nr. 284/A 1 persoane/2011/29.08.2011 eliberat de S.M.L. Constanta.
Potrivit concluziilor acesteia, inculpatul S.T.I. a fost diagnosticat cu retard psihic usor cu tulburari de comportament, comitialitate, fiind recomandat tratament psihiatric si neurologic în ambulatoriu.
Vazând concluziile expertizei medico-legale psihiatrice, raportându-le la scopul masurilor de siguranta, de înlaturare a unei stari de pericol si de preîntâmpinare a savârsirii de noi fapte penale, precum si la jurisprudenta constanta a C.E.D.O. (cauzele Filip c. România din 2006 si C.B. c. România din 2010), conform careia privarea de libertate a unei persoane considerata drept alienata mintal nu poate fi conforma cu Conventia daca a fost decisa fara a se solicita opinia prealabila a unui medic, conf. art. 111 C.pen., instanta, în baza art. 113 rap. la art. 112 C.pen. si cu ref. la art. 162 C.proc.pen., va dispune luarea fata de inculpatul S.T.I. a masurii de siguranta a obligarii la tratament medical (pâna la însanatosire).
Conf. art. 429 alin. 1 C.proc.pen. va dispune comunicarea unei copii de pe dispozitiv si de pe raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 284/A 1 persoane/2011 din data de 29.08.2011 al S.M.L. Constanta, Directiei de Sanatate Publica a jud. Constanta, care va comunica numitului S.T.I. unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratamentul.
Conf. art. 429 alin. 2 C.proc.pen., va pune in vedere numitului S.T.I. ca, dupa primirea comunicarii din partea Directiei de Sanatate Publica a jud. Constanta, sa se prezinte de îndata la unitatea sanitara desemnata cu efectuarea tratamentului. Va atrage atentia numitului S.T.I. ca, în caz de nerespectare a masurii luate, se va dispune internarea medicala.
În baza art. 430 alin. 1, 2 C.proc.pen. va pune în vedere unitatii sanitare desemnate sa comunice instantei datele prev. la lit. a – d din alin. 1.”
În termen legal, împotriva acestei hotarâri a declarat recurs inculpatul S.T.I., prin care solicita casarea hotarârii primei instante, întrucât este nelegala si netemeinica.
S-a solicitat în principal achitarea inculpatului in temeiul art. 10 lit. a cod pr. penala, în sensul ca fapta nu exista, sau lit. e fata de starea de iresponsabilitate a inculpatului.
In subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în raport de circumstantele reale ale savârsirii faptei si personale ale inculpatului, dar si fata de contradictiile din declaratiile partii vatamate.
Examinând legalitatea si temeinicia recursului în raport de criticile formulate, cât si din oficiu, curtea constata ca recursul declarat in cauza este întemeiat.
Astfel, prima instanta a dispus condamnarea recurentului inculpat la pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala grava prev. de art. 182 al. 1 cod penal, apreciind ca inculpatul a savârsit fapta cu intentie directa, din perspectiva actiunii de lovire, în conditiile în care a prevazut si urmarit rezultatul produs în urma agresarii fizice a partii vatamate.
Pentru a dispune condamnarea inculpatului, instanta de fond face referire la declaratia martorei C.F., a martorilor T.I. si P.G., la raportul de constatare medico legala din care rezulta leziunile suferite de partea vatamata, leziuni ce au putut fi produse prin comprimare si prin lovire cu si de corpuri dure.
In legatura cu pozitia inculpatului in procesul penal instanta de fond a retinut ca acesta „a adoptat o pozitie procesuala formala si infirmata de toate celelalte mijloace de proba administrate in cauza, asa încâtt nu serveste la aflarea adevarului, prezumtia de nevinovatie fiind rasturnata”.
Analizând probele in acuzare care au constituit temei al condamnarii inculpatului, curtea retine urmatoarele: martora C.F. a fost audiata în cursul urmaririi penale în calitate de învinuita, in care arata „ca nu doresc sa fac nici o declaratie”.
La dosarul de urmarire penala se afla declaratia martorei din 22.10.2008, pentru fapta comisa asupra partii vatamate din 22.05.2003, in care arata: « l-am vazut pe inculpat când l-a trântit jos si l-a lovit pe B.M., dupa care, s-a urcat cu ambele picioare pe partea vatamata. » La aceasta data, martora C.F. nu mai avea calitatea de învinuit in cauza asa cum a demarat urmarirea penala, întrucât martora a fost scoasa de sub urmarire penala prin ordonanta procurorului.
Din declaratiile martorilor T.I. si P.G. audiati numai la urmarire penala, retinem: martorul T.I. a fost audiat la data de 22.07.2005, din care retinem: m-am deplasat împreuna cu P.A. la locuinta partii vatamate B.M., ocazie cu care” ne-a povestit ca in ziua precedenta a fost batut pe casa scarii de catre vecini, fara a preciza cine anume, dar a specificat doar I.”.
La dosarul de urmarire penala se afla declaratia martorului P.G. din care rezulta ca: „ împreuna cu T.I. am mers la locuinta partii vatamate B.M. care ne-a povestit ca a fost batut pe palier de catre vecini, dar fara a preciza vreun nume”. Acelasi martor a fost audiat si pe data de 21.04.2006, din care retinem: partea vatamata B.M. le-a comunicat ca a fost batut de vecini cu picioarele pentru ca doresc sa-l scoata din imobil si sa i se ocupe spatiul in care locuieste. Martorul declara ca partea vatamata „mai consuma bauturi alcoolice, ca avea probleme cu vecinii, ca acestia i-au spart usa de la intrare si i-au sustras suma de 70 – 100.000 lei”; cu privire la partea vatamata, martorul sustine ca „am constat personal ca acesta consuma alcool si este recalcitrant”.
La dosarul de urmarire penala se afla declaratia martorei U.N. din 18.07.2005, din care retinem ca: „nu cunosc daca si cine l-a tâlharit pe B.M. in luna mai 2003 in scara blocului; partea vatamata este o persoana care consuma alcool, vine la domiciliu in stare de ebrietate, provoaca scandal, jigneste si se cearta cu vecinii fara motiv, depune plângeri penale împotriva vecinilor”.
La dosarul de urmarire penala se mai afla si raportul de expertiza medico-legala, din care retinem urmatoarele: numitul B.M. a prezentat la data de 22.05.2003 un traumatism toracic, (fractura arc costal C7-8-9-10 drept si C8-9-10 sting) pe linia axilara, ce a putut fi produs prin comprimare cu corpuri dure si un traumatism de membru pelvis sting ce a putut fi produs prin lovire cu sau de corpuri dure. Pentru vindecare au fost necesare 3 luni de zile îngrijiri medicale. Facem precizarea ca acest raport s-a facut in lipsa partii vatamate B.M., întrucât nu mai locuieste la adresa de domiciliu; efectuarea raportului de expertiza s-a efectuat prin examinarea foii de observatie clinica generala a partii vatamate.
La fila 112 dosar fond a fost depusa o declaratie dactilografiata de martora C.F., dar semnata de martora, ce este datata din 21.10.2011, din care retinem: „in anul 2003 am depus o declaratie fictiva, neadevarata, împotriva vecinului Sandu Tiberiu Ionut, fiind avertizata de B.M. ca daca nu sunt de acord cu el, am sa am mari neplaceri si necazuri din partea lui; stiind ca este un individ foarte periculos m-am conformat sa fiu de acord cu el, ceea ce nu este adevarat, iar eu îmi retrag aceasta declaratie fictiva. Martora arata in continuare ca partea civila B.M. „este un personaj dubios, reclamagiu, un alcoolic notoriu, procesoman, si se tine numai de scandaluri”.
La fila 104 dosar fond, a fost depusa o declaratie olografa de catre C.M., fiica partii vatamate, in care aduce grave acuzatii „echipei de soc formate din A.I., S.I.,, U.N. si C.F.”; martora declara ca este in relatii de dusmanie cu inculpatul întrucât a fost lovita de acesta cu piciorul.
Audiat in cursul urmaririi penale, la data de 28.11.2007, fila 196, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei. Audiat in instanta la data de 3.06.2011 fila 89 dosar, inculpatul declara ca datorita starii sale de sanatate precare, nu-si mai aduce aminte ce s-a întâmplat in ziua de 22.05.2003.
Analizând probele expuse mai sus, curtea constata ca in cauza, cu exceptia declaratiei partii vatamate si a actului medico legal, nu exista probe care sa demonstreze, fara dubiu, ca inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat. Astfel, martorii audiati in cauza, initial „au avut calitatea de învinuiti în raport de plângerea partii vatamate, ca a fost tâlharit, batut si deposedat de sume mari de bani”, martorii au depus declaratii la instanta de fond, si din analiza declaratiilor acestora nu rezulta ca inculpatul ar fi aplicat lovituri partii vatamate in ziua respectiva.
In atare situatie, simplele afirmatii ale partii vatamate – persoana in vârsta, cum ca inculpatul l-ar fi lovit cu pumnii si picioarele, nu sunt suficiente pentru a se realiza condamnarea inculpatului.
Sub un alt aspect, trebuie precizat ca nerecunoasterea faptei de catre inculpat nu poate fi imputata acestuia, din moment ce legea procesual româna, consacra dreptul inculpatului la tacere, fiind in sarcina organelor judiciare dovedirea acuzatiilor si administrarea probelor de vinovatie; pe de alta parte, disp. art. 66 al. 2 cod pr. penala, consacra dreptul inculpatului, lipsa de temeinicie a probelor, astfel ca nu se poate imputa cuiva modul cum întelege sa-si faca apararea.
In acest scop se verifica fiecare proba în continutul ei printr-o analiza minutioasa, în ansamblul tuturor probelor administrate si prin cercetarea izvorului de unde provine proba, prin confruntarea ei cu alte probe, prin administrarea de probe noi, ajungându-se fie la înlaturarea îndoielilor, formându-se convingerea cu privire la fapta pe care o indica obiectul probatiunii, fie la mentinerea îndoielilor ceea ce echivaleaza cu inexistenta unei probe valabile care sa poate sta la baza unei hotarâri judecatoresti de condamnare.
In speta, balanta probelor este incerta si curtea nu-si poate forma intima convingere cu privire la vinovatia inculpatului in comiterea acestei infractiuni, astfel ca va dispune achitarea acestuia in temeiul art. 10 lit. a cod pr. penala, întrucât fapta nu a fost comisa de acesta.
Ca atare, Curtea, în temeiul art. 38515 pct.2 lit. d Cod procedura penala, art.3859 pct.18, 172 si alin.2 cod procedura penala, va admite recursul declarat de inculpatul S.T.I., împotriva sentintei penale nr.1167 din data de 11.11.2011, pronuntata de Judecatoria Constanta, caseaza sentinta penala recurata si, rejudecând, în temeiul art.11 pct.2 lit.a cod procedura penala, art.10 lit.c cod procedura penala, va achita pe inculpatul S.T.I. privind savârsirea infractiunii prevazuta de art.182 alin.1 Cod Penal.
Va respinge ca nefondata actiunea civila exercitata de partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta si partea civila B.M., va înlatura aplicarea art. 113 raportat la art. 112 Cod Penal, în referire la art.162 cod procedura penala si a masurilor de punere în executare a masurii de siguranta.
Va înlatura din sentinta dispozitiile contrare, vizând aplicarea art.191 Cod Penal.
