Acţiune în stabilirea paternităţii. Proba cu expertiză ADN efectuată în străinătate prin comisie rogatorie. Refuzul pârâtului în privinţa administrării probei.
Autoritatea solicitată cu administrarea probei cu expertiza ADN, Tribunalul de primă Instanţă din Katerini, a comunicat tribunalului, prin intermediul formularului H, rezultatul solicitării, în sensul că proba cu expertiza ADN nu s-a putut efectua întrucât intimatul nu s-a prezentat la Laboratorul de Medicină Legală şi Toxicologie în data de 28 noiembrie 2011, ora 10:00, după cum fusese stabilit pentru a se supune prelevări de probe.
Această atitudine a intimatului de a refuza orice colaborare în vederea soluţionării cauzei nu poate fi interpretată decât că acesta este tatăl minorului, în acest sens fiind şi dispoziţiile din Codul civil elen (art. 615.1 – filele 57- 59 dosar 1092/299/2005), care creează o prezumţie de recunoaştere („partea care fără să aibă motive speciale de sănătate refuză să se prezinte la analizele medicale, care i-au fost impuse de către tribunal, ca o dovadă necesară pentru dovedirea paternităţii sau maternităţii copilului, în mod repetat se presupune că partea respectivă l-a acceptat”), dispoziţii care sunt pe deplin aplicabile în raport de art. 13 din Regulamentul nr.1206/2001.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 18 ianuarie 2005, sub nr. 1065/2005 (nr. unic 1092/299/2005), reclamanta Bolozan Emilia Ştefania ,în numele şi ca reprezentantă legală a minorului Bolozan Ştefan a chemat în judecată pe pârâtul Papastergiou Stefanos, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se stabilească paternitatea copilului minor Bolozan Ştefan, în sensul că pârâtul este tatăl acestuia, să se încuviinţeze ca minorul să poarte numele pârâtului, să fie obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorului corespunzătoare veniturilor pe care le obţine pârâtul.
Prin sentinţa civilă nr. 6703 din 25 aprilie 2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, a respins acţiunea principală a reclamantei şi a respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.
Cu privire la excepţia tardivităţii promovării acţiunii de faţă, prima instanţă a reţinut că pricina a fost formulată la data de 18 mai 2005, fiind transmisă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 17 ianuarie 2005, conform ştampilei poştei, minorul fiind născut la data de 17 ianuarie 2004, sub acest aspect, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite prevederile art. 60 alin. 3 Cod familie.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei relaţii intime între părţi în perioada 17 martie -17 iulie 2003, perioadă stabilită de lege ca fiind timpul legal de concepţie al copilului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamanta Bolozan Emilia Ştefania, la data de 10 iulie 2006, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV a Civilă, la data de 19 iulie 2006, sub nr. 1092/299/2006.
În susţinerea apelului, apelanta – reclamantă a arătat, în esenţă, că începând din anul 2003 a avut o relaţie afectivă cu pârâtul – intimat, iar acesta, în faţa primei instanţe a refuzat să răspundă la interogatoriul încuviinţat, mai mult, pârâtul a refuzat să se prezinte la mai multe termene consecutive la Institutul Naţional de Medicină Legală pentru efectuarea expertizei medico legale ADN.
Ca atare, faţă de refuzul pârâtului de a răspunde la interogatoriu, din proba testimonială administrată, precum şi din refuzul intimatului – pârât de a Şe prezenta la efectuarea expertizei medico legale ADN, se poate trage concluzia că pârâtul este tatăl minorului.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 282 – 298 Cod de procedură civilă.
Intimatul – pârât, legal citat, a depus la data de 11 octombrie 2006, întâmpinare la cererea de apel, prin care solicita respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei civile apelate, ca temeinică şi legală, arătând că reclamanta nu a reuşit să facă dovada că, începând cu anul 2003 a avut o relaţie afectivă cu intimatul – pârât, afirmând că a stat într-o noapte ia un hotel împreună cu acesta, în scopul de a-l îngriji.
În ceea ce priveşte expertiza ADN solicitată de către reclamantă, pârâtul a susţinut că neprezentarea la efectuarea acestei expertize nu poate duce la concluzia unei recunoaşteri a paternităţii copilului, în realitate intimatul neavând timpul fizic pentru a se prezenta la expertizare, datorită faptului că ocupă o funcţie în firma de turism cu care apelanta a încheiat contract de colaborare.
Prin decizia civilă nr.1153 din 08.09.2008 Curtea de Apel Bucureşti –Secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis recursul formulat de reclamanta Bolozan Emilia Ştefania, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului.
Pentru a hotărî astfel Curtea de apel Bucureşti a considerat că în cauză este necesar administrarea probei cu expertiza ADN, efectuată în Grecia date fiind cetăţenia şi domiciliul elene ale intimatului – pârât.
Cum în recurs, este posibilă doar încuviinţarea probei cu înscrisuri, conform art. 305 Cod de procedură civilă, Curtea a dispus aşadar, casarea deciziei şi trimiterea cauzei la tribunal, pentru efectuarea acestei probe menţionate.
Tribunalul va uza în rejudecare, de prevederile Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanţele statelor /membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială, pentru efectuarea expertizei ADN, punând totodată în vedere instanţei elene competente, posibilitatea recurgerii la măsurile legale greceşti de (constrângere, prevăzute de art. 615 din Codul elen de procedură civilă, potrivit art. 13 din regulamentul comunitar menţionat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a civilă sub nr.1092./299/2005 la data de 28.10.2008.
Analizând apelul declarat în raport de motivele invocate de apelanta-reclamantă Bolozan Emilia Ştefania ,reprezentantă legală a minorului Bolozan Ştefan , şi de probele administrate în cauză, tribunalul reţine următoarele:
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta Bolozan Ştefania, în numele şi ca reprezentantă legală a minorului Bolozan Ştefan, născut la data de 17.01.2004 a solicitat stabilirea paternităţii minorului ,în sensul că pârâtul Papastergiou Stefanos este tatăl acestuia, încuviinţarea ca minorul să poarte numele pârâtului şi obligarea acestuia la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului.
Minorul Boşlozan Ştefan este născut din afara căsătoriei, astfel că în situaţia în care paternitatea acestuia nu a fost stabilită prin recunoaştere , determinarea legăturii de filiaţie dintre copil şi tatăl său se poate determina pe calea justiţiei, prin promovarea prezentei acţiuni care este o acţiune în reclamaţie de stare civilă.
Pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei este necesar să se dovedească, prin orice probe admise de lege, naşterea copilului ( şi nu numai concepţiunea lui), legăturile intime dintre pretinsul tată şi mama copilului în perioada concepţiei şi stabilirea în mod cert că bărbatul care a avut asemenea legături este tatăl copilului.
În prezenta cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimonială, şi în raport de dispoziţiile art.315 alin.1 C.proc.civ. s-a dispus şi administrarea probei cu expertiza ADN , care să fie efectuată în Grecia , ca urmare a cetăţeniei şi domiciliului intimatului-pârât.
Deşi tribunalul, în rejudecarea apelului a încuviinţat proba cu expertiza ADN care să fie efectuată prin comisie rogatorie, în condiţiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr.1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială, această probă nu a putut fi administrată ca urmare a refuzului sistematic al intimatului de a se prezenta la Laboratorul de Medicină Legală şi Toxicologie din cadrul Universităţii Aristotel din Salonic în vederea prelevării de sânge.
Astfel, la termenul din data de 13.04.2009 s-a încuviinţat pentru apelantă proba cu expertiza ADN , care să fie efectuată prin comisie rogatorie în Grecia. În acest sens, între instanţa solicitantă (Tribunalul Bucureşti) şi instanţa solicitată ( Tribunalul din Katerini, Grecia ) a existat o comunicare prin intermediul formularelor prevăzute în Regulamentul nr.1206/2001, răspunsurile instanţei solicitate fiind comunicate prin intermediul Ministerului Justiţiei, autoritate centrală prin intermediul căreia autorităţile judiciare române efectuează comunicarea de acte în străinătate, potrivit art.5 din Legea nr.189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială şi a H.G. nr.652/2009.
Prin intermediul formularului C din Regulament , în data de 30.09.2010 (filele 123,124) autorităţile elene au solicitat date suplimentare pentru efectuarea expertizei ADN , date ce au fost comunicate de tribunal , după repunerea cauzei pe rol, prin intermediul formularului A (filele 241-243) . Totodată au fost înaintate instanţei elene şi cele 4 recipiente cu anticoagulant solicitate prin intermediul adresei din 29.08.2011 ( filele 235-238) . Apelanta a făcut toate demersurile necesare pentru efectuarea probei cu expertiza ADN,obţinând recipientele solicitate ( filele 246-248 şi 264-266), instanţa solicitată comunicând tribunalului prin intermediul formularului F din Regulament (filele 301-314 şi 373 ) că părţile au fost invitate să se prezinte la Departamentul de Medicină Legală şi Toxicologie din cadrul Universităţii Aristotel din Salonic , la data de 28.11.2011 , ora 10:00 pentru a se supune prelevării de sânge.
La termenul de judecată din data de 21.11.2011 apărătorul intimatului-pârât a învederat tribunalului că partea pe care o reprezintă i-a comunicat faptul că are cunoştinţă despre data şi locul unde să se prezinte pentru prelevarea de sânge în vederea efectuării probei cu expertiza ADN. Cu toate acestea , intimatul nu s-a prezentat la Laboratorul de Medicină Legală şi Toxicologie din cadrul Universităţii Aristotel din Salonic , la data de 28.11.2011 , fiind prezentă numai apelanta împreună cu minorul Bolozan Ştefan, astfel cum rezultă din răspunsul comunicat de Universitatea Aristotel Salonic ( filele 368 -369 şi 374-375).
În consecinţă, autoritatea solicitată cu administrarea probei cu expertiza ADN , Tribunalul de primă Instanţă din Katerini a comunicat tribunalului prin intermediul formularului H rezultatul solicitării (filele 365-367 şi 370-373), în sensul că proba cu expertiza ADN nu s-a putut efectua întrucât intimatul Stefanos Papastergiou nu s-a prezentat la Laboratorul de Medicină Legală şi Toxicologie în data de 28 noiembrie 2011 ,ora 10:00 după cum fusese stabilit pentru a se supune prelevări de probe.
Această atitudine a intimatului-pârât de a refuza orice colaborare în vederea soluţionării cauzei nu poate fi interpretată decât că acesta este tatăl minorului Bolozan Ştefan, în acest sens fiind şi dispoziţiile din Codul civil elen (art.615.1 –filele 57- 59 dosar 1092/299/2005) care creează o prezumţie de recunoaştere ( „ partea care fără să aibă motive speciale de sănătate refuză să se prezinte la analizele medicale, care i-au fost impuse de către tribunal, ca o dovadă necesară pentru dovedirea paternităţii sau maternităţii copilului, în mod repetat se presupune că partea respectivă l-a acceptat ”), dispoziţii care sunt pe deplin aplicabile în raport de art.13 din Regulamentul nr.1206/2001 la care a făcut trimitere şi instanţa de casare.
Tribunalul va avea în vedere faptul că intimatul în combaterea acţiunii în stabilirea paternităţii avea posibilitatea de a folosi orice mijloc de probă pentru a demonstra că nu este tatăl copilului.
Or, singura probă invocată de intimat a fost cea cu interogatoriu ,probă administrată atât la prima instanţă, cât şi la judecarea iniţială a apelului ( filele 49-51 şi 80-81 dosar prima instanţă, şi filele 18-21 şi 24-25 dosar apel). Toate răspunsurile intimatului-pârât la interogatoriul administrat au fost negative în ceea ce priveşte existenţa unor discuţii personale sau a unor relaţii intime cu apelanta, dar prin răspunsul la întrebările nr.7 şi nr.8 din interogatoriul administrat în apel, intimatul a recunoscut faptul că în luna aprilie 2003 a fost în România, vizitând târgul de turism din Bucureşti , locuind la un hotel, al cărui nume nu şi-l aminteşte. Prezenţa intimatului în Bucureşti şi cazarea sa la hotelul Caro rezultă din înscrisul existent la fila 19 din dosarul de recurs, înscris ce este comunicat de hotelul Caro şi din care rezultă că intimatul Stefanos Papastergiu a fost cazat în acest hotel în perioada 11.04.2003-14.04.2003. Totodată, faptul că apelanta l-a vizitat pe intimat în perioada când acesta a fost cazat la hotelul Caro rezultă şi din depoziţiile martorului audiat la prima instanţă( Ungureanu Mihaela care a declarat că „ am văzut că pârâtul i-a cerut reclamantei să rămână cu el peste noapte ”) , cât şi a celui audiat în apel ( Ghiţă Floarea , care a declarat că a văzut părţile şi în aprilie 2003 la târgul de turism din România , iar apelanta îl prezenta pe intimat ca fiind prietenul său). Totodată, din depoziţia martorei Ghiţă Floarea rezultă că aceasta , fiind colegă de serviciu cu apelanta , a însoţit un grup de turişti în Grecia în cursul lunii septembrie 2002 , şi s-a întâlnit cu apelanta care lucra la un birou de turism situat în Caterini, aceasta fiind însoţită de pârât ,pe care l-a prezentat ca fiind prietenul ei.
Din probele administrate rezultă astfel că relaţiile dintre părţi nu au fost simple relaţii profesionale cum susţine intimatul, ci între aceştia a existat o relaţie de prietenie , relaţie din care a rezultat minorul Bolozan Ştefan. Tribunalul apreciază astfel că în mod eronat prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada unei relaţii intime între părţi în perioada stabilită de lege ca fiind timpul legal de concepţie a copilului (17.03.-17.07.2003).
Se va avea în vedere că perioada în care intimatul s-a întâlnit cu apelanta la hotelul Caro din Bucureşti este situată în perioada probabilă de concepţie a copilului, astfel cum aceasta este reglementată de art.61 C.fam.( „ timpul cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului est timpul legal al concepţiunii”), minorul fiind născut la data de 17.01.2004.
Mai mult, apelanta a efectuat teste de sarcină şi analize specifice în Katerini , Grecia , în data de 03.06.2003 (filele 128-132 dosar prima instanţă), rezultând că în acea perioadă apelanta se afla în Grecia, aspecte ce se coroborează şi cu depoziţia martorei Ghiţă Florea care a relatat că la începutul lunii iulie 2003 a mers din nou în Grecia , vizitând-o pe apelantă în apartamentul unde acesta locuia şi unde a văzut haine ale intimatului, văzându-l şi pe acesta. Din depoziţia aceleiaşi martore mai rezultă şi faptul că apelanta i-a spus că este însărcinată, fapt confirmat de intimat , fiindu-i arătată şi o ecografie, astfel că această relaţie de prietenie a părţilor a fost constată în mod direct şi nemijlocit de această martoră.
În consecinţă, tribunalul apreciază că intimatul nu a făcut dovada că între părţi au existat strict numai relaţii profesionale, declaraţiile martorilor audiaţi , coroborate şi cu înscrisurile depuse la dosar dovedind existenţa unor legături intime între pretinsul tată şi mama copilului în perioada concepţiei. Mai mult, şi atitudinea intimatului-pârât în tot cursul judecării cauzei tinde să confirme acest lucru, cât timp acesta refuză orice comunicare pentru lămurirea situaţiei minorului , deşi invocă prin răspunsul la interogatoriul administrat că „ din cauza comportamentului rău-voitor şi suspect al reclamantei i-a tulburat liniştea familiară, iar acum îl oboseşte psihic şi îl sustrage de la activităţile sale profesionale ”. Or, pentru a evita orice neînţelegere privind paternitate minorului Bolozan Ştefan şi pentru a se putea ocupa în linişte de problemele familiale şi profesionale, intimatul ar fi putut răsturna prezumţia de paternitate care este dată tocmai de refuzul său de a se prezenta în vederea efectuării proba cu expertiza ADN, prezumţie ce este reglementată de legislaţia elenă şi despre care intimatul are cunoştinţă, având în vedere că a avut avocat şi la instanţa din Katerini ( fila 189 ). Faptul invocat de intimat că este căsătorit din decembrie 2004 (cu actuala sa soţie) nu îl împiedică să-şi asume responsabilitatea efectelor relaţiei pe care a avut-o cu apelanta anterior căsătoriei, în vederea lămuririi paternităţii minorului Bolozan Ştefan. Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât intimatul creează aparenţa unui tată responsabil faţă de copiii rezultaţi din căsătorie, fără a încerca măcar să aloce puţin timp pentru a lămuri situaţia unui copil conceput înainte de căsătorie.
Or, scopul unei acţiuni în stabilirea paternităţii constă în stabilirea statutului civil al copilului, vizând un interes major al acestuia (ce este reglementat şi de dispoziţiile art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului). Conduita intimatului contravine tocmai interesului superior al copilului care, dincolo de faptul că nu are clarificat statutul civil, a fost lipsit şi de întreţinerea la care este îndreptăţit din partea tatălui.
Lipsa timpului pentru prezentarea în România în vederea efectuării expertizei ADN invocată de intimat la judecarea iniţială a apelului nu se mai justifică în condiţiile în care administrarea acestei probe s-a dispus ( în rejudecarea apelului) să fie efectuată prin comisie rogatorie în Grecia , în localitatea de domiciliu a intimatului (fila 67).
Nu pot fi reţinute susţinerile intimatului prin care acesta arată că între părţi nu a existat o adevărată viaţă de cuplu întrucât nu s-a demonstrat că acestea convieţuiau, că locuiau împreună. Se va avea în vedere că pentru admiterea acţiunii în stabilirea paternităţii trebuie dovedită naşterea copilului,legăturile intime dintre pretinsul tată şi mama copilului în perioada concepţiei şi stabilirea că bărbatul care a avut asemenea legături este tatăl copilului, împrejurări ce au fost dovedite de către apelanta-reclamantă.
În consecinţă, din ansamblul probelor administrate în cauză, prin raportare şi la dispoziţiile art.615.1 din Codul civil elen şi la jurisprudenţa C.E.D.O.( cauza Mikulic contra Croaţiei ) , tribunalul în baza art.56 ,art.60 şi art.63 C.fam . va constata că pârâtul Papastergiou Stefanos, fiul lui Nikolaos şi al lui Martha, născut la 11.11.1967 în Katerini, de naţionalitate greacă, cu domiciliul în Grecia, în Paralia Pierias, str. Pavlou Mela nr.16, posesor al B.I.seria M,nr.688213/20.01.1983 eliberat de prefectura Katerini şi Cod Fiscal nr.032049926 ( potrivit procurii speciale nr.10.905 din 01.11.2005 emisă de Notar Public Popi Asteri-Halkidou , Katerini şi a certificatului din data de 27.09.2007 emis de Biroul Registrului de Evidenţa Populaţiei , Republica Elenă, Districtului Macedoniei Centrale, Judeţul Pieria, Municipiul Paralia – filele 83 şi 105,106 dosar apel iniţial , a declaraţiei autentificate din 04.09.2009 – fila 67) este tatăl copilului Bolozan Ştefan, născut la data de 17.01.2004 în Bucureşti Sector 1, CNP 5040117410049, având ca mamă pe reclamanta Bolozan Emilia-Ştefania ( astfel cum rezultă din certificatul de naştere al minorului , înregistrat sub nr.729 la data de 27.01.2004 de Primăria Sectorului 1 Bucureşti –fila 74 dosar prima instanţă).
Potrivit art.63 C.fam. copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită prin (…) hotărâre judecătorească are, faţă de părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie.
Admiterea acţiunii pentru stabilirea paternităţii minorului Bolozan Ştefan produce efecte cu privire la pensia de întreţinere la care acesta este îndreptăţit din partea tatălui.
La termenul din data de 20.06.2011 apelanta a arătat că solicită ca stabilirea pensiei de întreţinere în favoarea minorului să se stabilească în raport de venitul minim pe economie din Grecia. Din cuprinsul certificatului din data de 27.09.2007 emis de Biroul Registrului de Evidenţa Populaţiei , Republica Elenă (filele 105,106 dosar apel iniţial) rezultă că intimatul mai are doi copii minori în întreţinere ( Papastergiou Martha, născută la data de 02.05.2005 şi Papastergiou Nikolaos, născut la data de 05.09.2006).
În consecinţă, devin incidente dispoziţiile art.94 alin.3 C.fam., potrivit cărora , când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la jumătate pentru trei sau mai mulţi copii .
Cum prezenta hotărâre judecătorească de stabilire a paternităţii minorului are efect declarativ, potrivit art.59 coroborat cu art.63 C.fam., pârâtul va fi obligat la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorului Bolozan Ştefan în cuantum de 1/6 din salariul minim pe economie în Grecia , începând cu data formulării acţiunii ( 18.01.2005) şi până la majoratul copilului.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la încuviinţarea ca pe viitor minorul să poarte numele de familie al pârâtului, tribunalul îl va respinge ca neîntemeiat.
Se vor avea în vedere dispoziţiile art.64 alin.2 C.fam., potrivit cărora : „ În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţare copilului să poarte numele acestuia din urmă ”.
Stabilirea filiaţiei faţă de tată nu antrenează în mod obligatoriu modificarea numelui de familie al copilului,deoarece din modul în care este formulat textul de lege, rezultă clar că instanţa nu este obligată, ci are numai facultatea de a încuviinţa copilului purtarea numelui de familie al părintelui faţă de care şi-a stabilit filiaţia mai târziu. Deci, textul de lege menţionat creează pentru instanţă o facultate, şi nu o obligaţie de a încuviinţa purtarea numelui de către copil, în considerarea interesului superior al copilului.
Argumentele invocate de apelantă cu privire la încuviinţarea purtării de către minor a numelui tatălui ( în sensul că intenţionează să înscrie minorul la o şcoală în Grecia ) nu pot fi reţinute de tribunal având în vedere că minorul are 8 ani, este înscris la şcoală în România, şi prin urmare este integrat într-o colectivitate unde este cunoscut sub numele de Bolozan , nume pe care l-a luat la naştere .
Potrivit art.12 din Decretul nr.31 /1954 şi art. 1 din O.G.nr.41/2003 numele cuprinde numele de familie şi prenumele.
Numele de familie determină legătura unei persoane cu o anumită familie, şi reprezintă un atribut de identificare a persoanei, individualizând persoana fizică atât în societate, cât şi în familie. Având în vedere intervalul mare de timp şi modalitatea în care s-a stabilit paternitatea minorului, precum şi faptul că acesta deja este cunoscut sub numele de Bolozan , tribunalul va respinge ca neîntemeiat capătul de cererea privind încuviinţarea ca pe viitor minorul să poarte numele de familie al pârâtului.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.296 C.proc.civ. tribunalul va admite apelul , va schimba în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că va admite în parte cererea, va constata că pârâtul Papastergiou Stefanos este tatăl copilului Bolozan Ştefan, născut la data de 17.01.2004 în Bucureşti Sector 1, CNP 5040117410049,având ca mamă pe reclamanta Bolozan Emilia-Ştefania. Va fi obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorului Bolozan Ştefan în cuantum de 1/6 din salariul minim pe economie în Grecia , începând cu data formulării acţiunii ( 18.01.2005) şi până la majoratul copilului. Se va respinge capătul de cererea privind încuviinţarea ca pe viitor minorul să poarte numele de familie al pârâtului, ca neîntemeiat.
În baza art.49 teza I din Legea nr.119/1996 privind actele de stare civilă, republicată, dispune înscrierea menţiunilor referitoare la stabilirea paternităţii pe marginea actului de naştere al minorului, cu nr.729 întocmit la data de 27.01.2004 de Primăria Sectorului 1 Bucureşti , după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Se vor menţine dispoziţiile sentinţei civile apelate referitoare la respingerea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii.
În baza art.274 C.proc.civ. intimatul va fi obligat la plata către apelantă a sumei de 7.543 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru, onorariu de avocat şi cheltuieli cu traducerea actelor conform chitanţelor depuse la dosar.
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 107 A/30.01.2012
