Dacă din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost dedus judecăţii, în favoarea acestuia operează principiul de drept in dubio pro reo.
Prin sentinţa penală nr.328 din 25.02.2004 Judecătoria Tg.Mureş a dispus achitarea inculpatului B.B. de sub acuza comiterii infracţiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Mureş s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, reţinându-se că la data de 04.12.1999 în jurul orelor 18,00 împreună cu martorul C.V.V. s-a deplasat în pasajul Luxor din Tg.Mureş şi dintr-un autoturism au sustras o geantă în care se găsea suma de 70 milioane lei.
Inculpatul a negat constant săvârşirea faptei, iar martorii audiaţi în cauză nu au putut confirma cu claritate dacă inculpatul a participat sau nu la comiterea infracţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul , care prin decizia Tribunalului Mureş a fost respins cu privire la această problemă de drept, fiind admis pentru alte aspecte.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs Parchetul care solicită condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.
Recursul nu este fondat.
Vastul probatoriu administrat la instanţa de fond şi suplimentat în apel a permis în mod pertinent, adoptarea singurei concluzii ce se impunea în cauză, respectiv soluţia de achitare a inculpatului. Martorii audiaţi în cauză nu au demonstrat prin declaraţiile lor că inculpatul B.B. s-ar fi aflat împreună cu martorul C.V.V. în pasajul Luxor din mun.Tg.Mureş. Martorul cheie în această cauză – C.V.V. şi-a retractat declaraţiile date iniţial, arătând că acestea le-a dat pentru a se răzbuna pe inculpat, pe care îl suspecta că ar fi întreţinut relaţii intime cu prietena lui. Probele administrate în cauză şi judicios analizate nu permit stabilirea, în mod cert, a vinovăţiei inculpatului B.B. , astfel în favoarea acestuia acţionează principiul de drept in dubio pro reo.
În consecinţă, recursul parchetului a fost respins ca nefondat.
