Schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, vătămare corporală gravă şi rele tratamente aplicate minorului în infracţiunea de omor deosebit de grav. Victimă minoră. Examinarea materialului probator administrat în cauză.
Domeniu asociat: Probe
Sentinţa penală nr.243/P/2009
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, arestată preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de omor calificat, prevăzută de art.174 alin. 1 raportat la art.175 alin. 1 lit. d Cod penal, vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin. 2 Cod penal şi rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art.306 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin încheierea nr.227 din 04.02.2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis cererea formulată de petiţionara şi s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Neamţ.
Cauza a fost înregistrată la această instanţă la data de 04.03.2009,
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, rezultă următoarea situaţie de fapt :
Inculpata până la data arestării preventive, locuia într-un apartament proprietate personală – cu două camere, situat în municipiul Bistriţa, fiind divorţată de soţ, de mai mulţi ani.
Neavând posibilităţi materiale pentru a-şi întreţine familia, inculpata in cursul anului 2000, a obţinut atestatul de asistent maternal profesionist, iar în cursul anului 2001, l-a primit în plasament pe minorul Panţi Iulian, care avea pe atunci doar câteva luni şi de care s-a îngrijit în mod corespunzător, până la data de 21.08.2008, când a fost arestată preventiv, iar copilul a fost preluat de un alt asistent maternal.
La data de 28.02.2007, prin dispoziţia privind stabilirea plasamentului în regim de urgenţă pentru copilul -, emisă de Consiliul Judeţean Bistriţa Năsăud – Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului, s-a stabilit plasamentul minorului la asistentul maternal, întrucât mama minorului –, se afla în executarea unei pedepse privative de libertate.
Măsura de plasament în regim de urgenţă s-a impus, întrucât asistenta maternală profesionistă –, a renunţat din motive personale, la statutul de asistent maternal, după ce l-a crescut timp de 2 ani pe minorul -, respectiv de la vârsta de 1 an şi până la vârsta de 3 ani. Minorul a fost preluat de inculpată la data de 01.03.2007 şi avea o stare de sănătate bună, nu avea probleme de comunicare, era vioi şi jucăuş.
Prin sentinţa civilă nr., pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, s-a dispus înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă a minorului, cu măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist.
La început inculpata s-a comportat la fel cu ambii minori luaţi în plasament, însă după un timp şi-a schimbat radical comportamentul faţă de minorul -.
Din declaraţia martorei, rezultă că în cursul lunii martie 2007, inculpata s-a prezentat la cabinetul acestui doctor de familie, împreună cu minorul -, pentru a-l înscrie pe listele de pacienţi şi a avea un doctor de familie. Doctorul l-a consultat pe copil şi a constatat că era sănătos. În luna aprilie 2007, inculpata s-a prezentat din nou la cabinetul doctorului, cu minorul, care avea roşu în gât, ocazie cu care doctorul l-a consultat şi i-a dat o reţetă pentru medicamente.
În luna august 2007, inculpata l-a dus din nou pe minor la doctor, pentru că avea un panariţiu la un deget de la mâna dreaptă, iar în urma consultaţiei, s-a constatat că minorul era sănătos, nu avea bube pe corp, iar panariţiul era nesemnificativ şi s-a vindecat prin ungerea degetului cu o cremă.
Tot atunci, doctorul i-a făcut minorului un vaccin pentru difterie şi tetanos, iar acest figura cu toate vaccinurile obligatorii efectuate, conform programului naţional de vaccinare.
Inculpata l-a prezentat pentru ultima oară pe -, la doctorul de familie, la data de 12 mai 2008, ocazie cu care i s-a recomandat inculpatei să-i facă analizele minorului, iar după 4 zile au revenit cu analizele la doctor şi i-a fost recomandat copilului tratament pentru anemie. Nici atunci minorul nu prezenta nici un fel de leziuni pe corp, analizele erau bune, cu excepţia anemiei şi nu s-a semnalat prezenţa stafilococului aureus sau a vreunei alte infecţii în corp.
Inculpata a început să-l lovească pe minor câte puţin din luna aprilie 2008, aspect confirmat de martora, care l-a căutat într-o zi din luna aprilie 2008 pe minor la grădiniţă şi negăsindu-l, a întrebat-o pe educatoarea, ce s-a întâmplat de copilul nu a fost adus la grădiniţă, iar aceasta i-a spus că – nu mai fusese adus de o săptămână la grădiniţă, că l-a văzut şchiopătând la un picior şi era vânăt. Auzind că minorul prezenta urme de lovituri, fosta asistentă maternală a minorului –, a anunţat telefonic Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Bistriţa Năsăud, iar salariatul care a primit telefonul, i-a comunicat că a luat în evidenţă sesizarea, dar ulterior a aflat că nicio persoană de la instituţia respectivă nu s-a interesat de soarta copilului.
Din partea instituţiei judeţene de ocrotire a copiilor, a fost desemnată ca asistent social, numita, care nu s-a deplasat niciodată la domiciliul inculpatei, pentru a verifica condiţiile în care era crescut şi îngrijit minorul -, punând această situaţie, pe seama volumului imens de muncă pe care-l avea.
Din declaraţiile martorei rezultă că la domiciliul inculpatei, s-a prezentat o dată, asistenta socială, atunci când s-a efectuat transferul minorului de la asistenta maternală la inculpată, pentru că trebuia făcut raportul de transfer, iar în luna ianuarie 2008, a efectuat o vizită la domiciliul inculpatei, asistenta socială Bulz Mihaela, care a comunicat că ambii minori sunt bine îngrijiţi şi nu s-au constatat nereguli.
a arătat că asistenţii maternali trebuiau să facă rapoarte despre modul în care se ocupau de copii, din trei în trei luni, iar inculpata îşi îndeplinea această obligaţie.
Asistenta socială a declarat că îl vedea pe minorul -, atunci când inculpata îl aducea la sediul Direcţiei pentru Protecţia Copilului, împreună cu minorul, iar ultima oară l-a văzut pe copilul, în luna ianuarie 2008, când a constatat că minorul se prezenta bine, era vesel şi energic.
La sfârşitul lunii mai 2008, pe corpul minorului -, au început să apară nişte bubiţe, motiv pentru care inculpata s-a prezentat cu copilul la un medic dermatolog din oraş, care i-a prescris o cremă, cu care-l ungea mereu pe corp, fără ca ulterior să-l prezinte pe Lucian unui medic specialist.
Însă, din luna iunie 2008, inculpata a început să fie agresivă cu minorul -, pe fondul consumului zilnic de băuturi alcoolice (bere) şi al nemulţumirilor şi certurilor pe care le declanşa faţă de fiica sa –, din cauză că aceasta avea relaţii cu un tânăr de etnie rromă, – fiind de asemenea de etnie rromă, motiv pentru care fata era nevoită să plece de nenumărate ori de la domiciliu şi să doarmă pe la prietenele sale, mai multe zile la rând.
Din cauza fricii pe care a căpătat-o faţă de inculpată, minorul -, a început să urineze în pantaloni şi să fie foarte retras, aspect care o enerva foarte tare pe inculpată, care-l lovea pe copil de mai multe ori pe zi, şi-l ducea în baie, unde îl ţinea ore în şir, copilului fiindu-i frică să mai iasă din baie.
Din declaraţia martorului, rezultă că inculpata îl lovea pe -, mai ales când el era plecat afară şi a auzit de mai multe ori, din baie, urletele disperate de durere ale copilului, pe care l-a văzut în câteva rânduri cu vânătăi pe corp, dându-şi seama că băiatul era bătut, iar odată a văzut când inculpata l-a lovit cu o lingură de lemn, groasă şi lungă.
Martorul a mai declarat că – rămânea închis în baie câte o zi întreagă şi, chiar dacă uşa de la baie nu era încuiată, acestuia îi era frică să se apropie de uşă, tremurând tot timpul după ce ieşea din baie.
Inculpata nu-l lăsa pe minorul – să mănânce singur, pentru a nu face mizerie şi-l hrănea ea, plină de nervi şi nerăbdare, şi, neavând suficientă răbdare pentru a-l hrăni până la capăt, copilul nu se sătura aproape niciodată.
De asemenea, inculpata ţipa tot timpul la şi niciodată nu i s-a adresat frumos şi blând şi din această cauză, copilul nu mergea de bună voie la inculpată şi nu se manifesta normal faţă de aceasta, tremurând când o vedea. Inculpata prefera ca Lucian să rămână în baie, pentru a nu se scăpa pe el în casă, iar atunci când vreun membru din familie voia să meargă la baie, inculpata îl scotea pe Lucian din baie, după care-l băga din nou.
Copilul stătea în picioare în baie pe un covor mai gros.
Martorul a arătat că, inculpata îl spăla în baie pe şi după ce îl spăla îl lăsa acolo, chiar dacă era amiaza zilei, chemându-l în cameră abia la ora 22,00.
De multe ori, copii inculpatei i-au luat apărarea lui, spunându-i mamei lor, să-l lase în pace şi să nu-l mai bată.
Din cauza bătăilor pe care le primea de la inculpată, suferinţa lui era foarte mare, atât din cauza bubelor pe care le avea pe corp, cât şi a leziunilor care se suprapuneau peste bube şi peste alte leziuni de pe suprafaţa corpului.
Cu toate că minorul se afla în mare suferinţă, din cauza leziunilor pe care le avea pe corp, inculpata nu l-a prezentat pe la doctor şi nu şi-a manifestat vreodată îngrijorarea că minorul s-ar simţi rău, sau că l-ar durea ceva.
Martorul a declarat că, a văzut la un moment dat că nu putea merge bine pentru că îl durea tare piciorul stâng şi atunci când nu mai putea de durere se aşeza pe covor şi se văieta că îl doare. Cu toate acestea, inculpata nu l-a luat în seamă pe copil şi nu l-a dus la doctor.
Toate rănile cauzate prin lovirea repetată a victimei de către inculpată, s-au acutizat în timp, devenind grave şi provocând dureri insuportabile, copilul supunând atunci când era întrebat cine l-a lovit, că „tanti rea l-a bătut”.
Cu o lună şi jumătate înainte de decesul minorului, fiica inculpatei a plecat cu ambii copii, la prietena sa, cu scopul de a merge la poliţie şi a reclama comportarea nefirească a mamei sale, faţă de minorul -, însă a venit fratele acesteia –, care i-a spus să meargă acasă, că organele de poliţie au ajuns deja acolo, lucru total neadevărat, dar spusele acestuia au determinat-o pe sora sa să-i dea copii şi să-i ducă acasă.
Din declaraţia martorei, rezultă că în ziua respectivă -, prezenta o leziune profundă la picior şi avea bubiţe şi urme de violenţă la gură şi la arcada ochiului. Dorinţa martorei, a fost să anunţe poliţia pentru ca minorul -, să nu mai fie chinuit în casa familiei sale şi să fie dispuse măsurile necesare de protecţie pentru ca minorul să fie înapoiat organelor sociale abilitate.
Martora a arătat că a intervenit de mai multe ori, pe lângă mama sa, ca să nu-l mai bată pe minor, însă aceasta se enerva şi o dădea afară din casă şi asta pentru că nu avea nici un fel de afecţiune pentru copil şi nu-l suporta fiindcă era de etnie rromă. Chiar – i-a spus în câteva rânduri fetei că „este rea, că nu-l vrea şi nu ţine la el”, iar atunci când l-a întrebat cine i-a cauzat leziunile, i-a spus că i le-a făcut.
Cu toate acestea, în luna august 2008, în loc ca inculpata să se oprească din agresarea minorului şi să se deplaseze cu minorul la unităţile sanitare din oraş, a continuat să fie şi mai violentă în comportare.
Astfel, l-a lovit pe copil cu lingura de lemn pe care o folosea la mâncare şi l-a trântit cu capul de chiuvetă, cauzându-i leziunile grave din zona capului.
Comportament violent al inculpatei a fost precizat şi de fostul soţ al acesteia –, care a relatat în declaraţia sa , că motivele care au determinat divorţul dintre ei, au fost consumul repetat şi excesiv de băuturi alcoolice de către inculpată şi comportarea violentă a acesteia faţă de el şi faţă de copii lor.
Când se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpata îşi lovea de multe ori copiii, cu palmele şi cu capul de pereţi şi de dulapuri, iar din această cauză, copii prezentau leziuni, care-i împiedicau să iasă afară din casă, câteva zile la rând.
Cu o săptămână înainte de decesul victimei, văzând că minorul – avea bube pe corp, o leziune foarte gravă la picior şi sesizând că băiatului îi cădea părul, i-a spus mamei sale, să meargă cu copilul la doctor, însă aceasta i-a răspuns că nu are de ce să meargă la doctor, întrucât copilul nu are nimic.
Lovirea minorului cu / şi de corpuri dure, a fost urmată de tăierea unor porţiuni de tegumente de piele sau bucăţi de pe anumite organe, care erau infectate şi necrozate şi de arderea cu ţigara a unor astfel de zone.
Cu trei zile înainte de deces, a observat că o parte din urechea stângă a lui Lucian era tăiată şi avea o scoarţă de sânge închegat deasupra, iar de durere copilul plângea, însă nici de această dată, inculpata nu l-a băgat în seamă şi nu l-a dus la doctor.
Datorită indiferenţei totale şi a neglijenţei pe care inculpata a manifestat-o faţă de minorul aflat în neputinţă de a se apăra şi a agresării fizice până în ultima clipă de viaţă, victima a ajuns într-o stare terminală septică, cu leziuni traumatice tegumentare suprainfectate şi cu leziuni meningo – cerebrale posttraumatice.
Pe acest fond de agonie, în seara zilei de 20.08.2008, inculpata a încercat să-l hrănească pe copil, dar acesta nu mai putea deschide gura pentru a mânca şi atunci i-a forţat deschiderea gurii cu o linguriţă, îndesându-i mâncarea pe gât.
Încercarea repetată de a-l hrăni forţat pe copil, i-au cauzat acestuia o multitudine de leziuni grave, prioro – nazale şi gingivo – dentare, produse prin acţiunea muchiei lingurii folosite de inculpată la introducerea mâncării în gură.
Acest aspect a fost confirmat de, care era de faţă când inculpata îl hrănea pe – şi a declarat că inculpata i-a îndesat acestuia mâncarea pe gât, cu o lingură obişnuită, după care copilul s-a culcat, iar dimineaţa a fost găsit mort.
A doua zi dimineaţă, sesizând decesul minorului, inculpata a sunat pe o colegă, care a venit la domiciliul ei, iar aceasta a sunat la Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bistriţa Năsăud, care a trimis o salvare, cu care copilul a fost transportat la spital.
Înainte de a sosi salvarea, inculpata a cosmetizat victima, în sensul că i-a şters rănile cu spirt medicinal, iar rănile deschis au absorbit alcoolul, care a intrat în sânge şi au produs victimei alcoolemia găsită la autopsia cadavrului. Acesta este singura explicaţie plauzibilă privind alcoolemia cadavrului de 1,00 gr. o/oo, întrucât din probe nu rezultă că inculpata i-ar fi dat să bea copilului, care oricum nu ar fi putut înghiţi, o cantitate atât de mare de alcool, în starea gravă în care se afla.
Conform raportului de constatare medico – legală nr. întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bistriţa Năsăud, decesul minorului -, a fost violent şi a datat din ziua de 20.08.2008, fiind cauzat de asfixie mecanică produsă prin obstrucţia căilor respiratorii superioare cu bol alimentar, în condiţiile unui act forţat de hetero – alimentare, acest act desfăşurându-se în contextul unei stări terminale septice a victimei, datorate unor leziuni traumatice tegumentare suprainfectate şi a unor leziuni meningo – cerebrale posttraumatice. Aceste din urmă leziuni au fost produse, de un traumatism cranio – cerebral acut, cu contuzie cerebrală, hemoragie meningee şi hematom subdural cu efect compresiv, care s-au putut produce prin lovire activă cu / şi de corp dur, lovirea producându-se cu 3-7 zile, înainte de deces.
Traumatism cranian ar fi putut conduce el însuşi la deces în următoarele ore/zile, prin efectele cerebrale subsecvente, respectiv edem şi compresiune cerebrală.
Pe suprafaţa cadavrului şi intern, s-au constatat multiple leziuni cu vechimi diferite, datând între o zi în cazul echimozelor şi excoriaţiilor şi aproximativ 2-3 luni, în cazul cicatricelor unor plăgi şi a unor excoriaţii, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, corp tăietor – înţepător (foarfece, cuţit), zgâriere cu unghiile şi arsură termică (ţigară). Unele dintre leziuni s-au suprainfectat (flegmon parectal şi necroză rectală cu inducerea unei stări septice), din cauza unei plăgi neglijate în timp.
Plaga de la nivelul pavilionului urechii stângi, reprezenta un prejudiciu estetic major, încadrabil în noţiunea de sluţire.
Poliformismul lezional şi caracterul repetitiv al leziunilor atestate prin vechimea diferită, reprezintă elementele tabloului unui sindrom Silverman.
La aspectele comisive care au constat în lovirea victimei cu / de corp dur, tăiere, ardere termică, hetero – alimentare forţată, s-a adăugat evidenta neglijare emoţională şi fizică a copilului din partea inculpatei, care nu l-a prezentat la doctor, pentru îngrijire medicală adecvată, odată cu apariţia fenomenelor de suprainfecţie şi nici ulterior, în ciuda înrăutăţirii stării de sănătate, înrăutăţire evidenţiată prin leziunile de o gravitate extremă de la nivelul ano – rectal cu flegmon parectal şi necroza ampulei rectale, precum şi leziunile cutanate de la nivelul regiunii dorso – lombo – fesiene şi cele de la nivelul plantar consecinţa sepsisului. Această din urmă afecţiune, survine în cazul unor pacienţi imunodeprimaţi, printre factorii etiologici regăsindu-se în corpul victimei la examenul bacteriologic efectuat, stafilococul aureus şi bacterii gram pozitive.
Şi aceste leziuni puteau determina decesul victimei, care ar fi survenit oricum în absenţa unui tratament adecvat de resortul terapiei intensive, în decurs de câteva ore/zile.
Faţă de contextul lezionar descris, minorul era cel puţin obnubilat, în momentul în care inculpata l-a hrănit forţat, iar starea de inconştienţă pe care o prezenta, era contraindicată actului alimentării orale, din cauza riscului de aspiraţie.
Ansamblul leziunilor prezentate de victimă, ar fi putut necesita în cazul supravieţuirii acesteia, un număr diferit de zile îngrijiri medicale pentru vindecare, respectiv de 1-2 zile în cazul excoriaţiilor, 8-9 zile în cazul plăgilor, cu excepţia celei de la nivelul pavilionului urechii stângi, care reprezintă un prejudiciu estetic major şi 35-40 zile în cazul leziunilor meningo – cerebrale, acestea încadrându-se în categoria celor care pun în primejdie viaţa victimei. Unele dintre leziunile tegumentare au fost produse de stafilococul aureus şi de bacterii gram pozitive, însă majoritatea leziunilor au fost provocate de arsuri cu ţigara, tăiere şi lovire, care s-au suprainfectat şi au reprezentat o poartă de intrare pentru bacterii patogene, ceea ce a condus la instalarea stării de septicemie şi la o evoluţie cu final fatal.
Având în vedere că inculpata i-a produs victimei -, traumatismul cranio – cerebral acut cu contuzie cerebrală, hemoragie meningee şi hematom subdural cu efect compresiv, apt de a produce moartea în următoarele ore /zile, prin lovire activă cu şi de corp dur, cu doar 3-7 zile înainte de survenirea decesului prin asfixie mecanică, datorată obstrucţiei căilor respiratorii cu bol alimentar, în condiţiile unui act forţat de hetero – alimentare şi pe fondul unei stări terminale septice cauzate de leziunile traumatice tegumentare suprainfectate, se constată că actele de agresiune săvârşite în timp de inculpată asupra minorului, constituie acţiuni de cruzime care caracterizează latura obiectivă a infracţiunii de omor deosebit de grav, între acestea şi decesul victimei existând raport de cauzalitate, fiind evidentă intenţia inculpatei de a ucide minorul prin acte repetate de cruzime, constând în lovirea corpului cu palmele, picioarele, lingura de lemn, prin lovirea capului de corpuri dure, prin tăierea unor zone anatomice de pe corpul copilului cu foarfeca, prin înţeparea scrotului şi penisului, prin zgârierea corpului cu unghiile şi prin arderea anumitor ţesuturi tegumentare cu ţigara, toate aceste acte fiind apte de a produce o moarte lentă şi chinuitoare.
Prin urmare, decesul victimei s-a produs datorită actelor materiale repetate de cruzime aplicate de către inculpată minorului, cu intenţie directă, în ultimele trei luni de viaţă şi cu precădere în luna august 2008, doar cu puţin înainte de data decesului.
În aceste condiţii, în cauză subzistă infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal, ca infracţiune rezultantă şi nu concursul între infracţiunea de omor calificat, vătămare corporală gravă şi rele tratamente aplicate minorului.
Actele de rele tratamente aplicate de inculpată minorului -, în vârstă de 4 ani şi 7 luni, care au condus la producerea unor leziuni grave, ce au pus în primejdia viaţa victimei şi care ar fi condus prin ele însele la deces, în următoarele ore / zile, reprezintă acte de cruzime în sensul dispoziţiilor art. 176 lit. a Cod penal.
În consecinţă, cele trei infracţiuni concurente pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, se absorb în conţinutul infracţiunii de omor deosebit de grav, aspect care impune schimbarea încadrării juridice, în temeiul art.334 Cod procedură penală, din infracţiunile de omor calificat, vătămare corporală gravă şi rele tratamente aplicate minorului, în infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal.
