Recurs. Transfer de proceduri. Trimiterea cauzei spre rejudecare.
Art. 110 din Legea 302/2004
Expunerea instantei de fond, extrem de succinta si schematica, necuprinzând nici macar referiri cu privire la conditiile cerute de lege în vederea admiterii cererii de transfer de proceduri sau cu privire la alte circumstante ale cauzei, echivaleaza cu o nesolutionare a fondului cauzei, neputându-se face o apreciere asupra faptului daca în speta prima instanta a facut sau nu o verificare efectiva a conditiilor prevazute de lege si, cu atât mai putin, daca transferul de proceduri se justifica sau nu.
Curtea de Apel Oradea, Sectia penala
Decizia penala nr.85/R din 16 februarie 2010
Prin încheierea penala nr. 1 din 17 ianuarie 2008, Tribunalul Bihor, a admis cererea formulata de catre DIRECTIA DE INVESTIGARE A INFRACTIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA SI TERORISM BIROUL TERITORIAL BIHOR si în consecinta a dispus transferul de proceduri penale efectuate de autoritatile judiciare române în dosar nr. 22/D/P/2007 al acestei structuri teritoriale privind pe: inculpatul BRL pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 3, 4 si 5 din O.U.G. nr. 31/2002 si art. 7 din Legea 39/2003; învinuitul PG, pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 3, 4 si 5 din O.U.G. nr.31/2002 si art. 7 din 1L39/2003 si învinuitul RAFM pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 3 alin.-1 si art. 4 alin.1 din O.U.G. nr.31/2002 si art. 7 din legea nr. 39/2003 în favoarea autoritatilor judiciare elvetiene în vederea continuarii procedurilor initiate de autoritatile judiciare române competente pentru faptele de mai sus, fapte care constituie infractiuni conform legii penale române.
În motivarea încheierii tribunalul a retinut ca, prin cererea depusa la Tribunalul Bihor Oradea, la data de 11 mai 2007, înregistrata sub dosar nr. 2235/P/2007 DIRECTIA DE INVESTIGARE A INFRACTIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA SI TERORISM – Biroul Teritorial Bihor a solicitat instantei ca prin încheierea ce se va pronunta în cauza sa se dispuna transferul de proceduri, catre autoritatile judiciare competente din Elvetia privind pe inculpatul BRL – cetatean elvetian – pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 3, art. 4 si art. 5 din OUG nr. 31/2002 si art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum si pe învinuitul PG, cu dubla cetatenie franceza si româna , pentru savârsirea de catre acesta a infractiunilor prev. de art. 3, art. 4 si 5 din OUG nr. 31/2002 si art. 7 din Legea 39/2003 si învinuitul RAFM cetatean elvetian, pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 3 alin. 1 si art. 4 alin. 1 din OUG 31/2002 si art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În motivarea cererii se arata ca la data de 18 septembrie 2006 lucratori din cadrul Serviciului urmariti din Inspectoratul de Politie al Judetului Bihor, l-au deportat pe urmaritul international CDC cetatean francez pe raza municipiului Beius, care era urmarit international pentru savârsirea unei tentative de omor pe teritoriul Frantei si care se afla însotit de inculpatul BRL, cazat la locuinta acestui inculpat, locuinta proprietatea comuna a lui BRL si a învinuitului GPG – cetatean româno-francez, si cu numitii GT si JP – acesti doi fiind cetateni francezi – locuinta fiind situata în localitatea Pietroasa sat Gurani, Valea Aleului nr. 1, judetul Bihor, compusa din 16 camere.
Cu ocazia efectuarii unei perchezitii domiciliare în locuinta sus mentionata, au fost depistate mai multe arme de foc, munitie , toate în stare de functionare si un numar mare de materiale scrise, carti si reviste cu caracter xenofob în principal antisemit, precum si un manuscris al cartii ” ECRIT DE COMBAT ” – autor BRL (Scrieri de Lupta 1999 – 2005).
Cu prilejul perchezitiilor sistemelor de informatii apartinând inculpatului BRL si învinuitului PG au fost depistate materiale scrise si imagini cu acelasi caracter.
Din evidentele Judetului Beius si a unui Birou Notarial din Beius, judetul Bihor rezulta ca la 5 noiembrie 2003, învinuitul PG, inculpatul BRL si BV au înfiintat o fundatie culturala cu denumirea “Adevar si Dreptate” ( Verite et Justice) redactata în limba româna si franceza – scopul declarat al fundatiei fiind printre altele cunoasterea istoriei universale si implicatia acesteia asupra istoriei nationale, precum si o societate civila patrimoniala “La Maison Verte” redactata în limba româna si franceza, asociati fiind inculpatul BRL si învinuitul PG, cu aport în numerar 2.000 EURO , din partea inculpatului si cu aport în natura din partea învinuitului PG a imobilului din comuna Pietroasa sat Gurani, Valea Aleului nr.1, cât si cetateni francezi TG si PJ, fiecare cu un aport în numerar de 2.000 EURO.
S-a mai aratat ca JP a fost condamnat în Franta de mai multe ori (Curtea de Apel Lion) pentru contestarea crimelor împotriva umanitatii, iar TG a fost condamnat si el la 17 mai 2006 de catre aceeasi Curte de Apel tot pentru contestarea crimei contra umanitatii, iar inculpatul BRL a fost condamnat în Elvetia pentru revizionism, iar fundatia Adevar si Dreptate a fost dizolvata în martie 2002.
În noiembrie 2003 inculpatul BRL s-a mutat la locuinta din pietroasa sat Gurani , Valea Aleului, cu efectivele personale, inclusiv carti, unde si-a continuat activitatea cu caracter revizionist, tiparind cu ajutorul învinuitului PG 1.000 exemplare ale cartii sale “Ecris de Combat” /11999-2005) Scrieri de Lupta (1999-2005) editate la Imprimeria de Vest Oradea (având în continut texte cu caracter revizionist )
Aceste idei revizioniste au fost sustinute la conferinta cu caracter revizionist de la Moscova în ianuarie 2002, a raspândit pe teritoriul Frantei, Elvetiei si României exemplare din aceasta carte, inculpatul BRL fiind invitat în 2006 la o conferinta cu caracter revizionist în Iran – Teheran în 6 decembrie 2006 în conditiile în care astfel de conferinte sunt interzise în Europa rezultând astfel fara putinta de tagada continuarea activitatii revizioniste pentru care a cost condamnat în Elvetia unde a executat 17 luni de închisoare pentru raspândirea si distribuirea în aceasta tara a 4.000 exemplare a cartii “Verite et Justice”.
S-a mai învederat ca în 13 decembrie 2006 inculpatul BRL s-a întâlnit în Gara CFR Oradea cu învinuitul RAFM cetatean elvetian, pentru a publica materiale cu caracter antisemit, fotografii , filme în format electronic si publicatii, în vederea raspândirii acestora , care au fost ridicate si constituie corpuri delicte, stabilindu-se ca RAFM se ocupa cu corectarea si traducerea cartilor scrise de “prieteni”.
În motivarea cererii de transfer s-a învederat ca ancheta în materialitatea sa necesita mari cheltuieli, derivând din traducerea materialelor cu caracter xenofob si ca cercetarea poate fi finalizata în mai bune conditiuni de autoritatile elvetiene.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 111 si urmatoarele din legea 302/2004 privind cooperarea juridica internationala în materie penala si completarile ulterioare aduse prin Legea nr. 224/2006.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma cererii formulate, tribunalul a retinut urmatoarele :
În dosarul nr. 22/D/P/2007 al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Biroul Teritorial Oradea a fost începuta urmarirea penala si pusa în miscare actiunea penala fata de inculpatul BRL la data de 18 septembrie 2006 pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 279 alin. 1 si art. 271 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 iar apoi au fost extinse cercetarile si începuta urmarirea penala la data de 19 septembrie 2006 fata de acelasi inculpat pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 279 alin. 3 lit. c Cod penal si art. 3, 4, si 5 din OUG nr. 31/2002.
La aceeasi data de 19 septembrie 2006 s-au extins cercetarile si începuta urmarirea penala si fata de învinuitul PG pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 26 raportat la art. 279 alin. 1 Cod penal rap. la art. 279 alin.3 lit. a Cod penal cât si pentru savârsirea infractiunilor prev. de art.3 , 4 si 5 din OUG nr. 31/2002 si începerea urmaririi penale la data de 16 ianuarie 2007 fata de învinuitul RAFM cetatean elvetian – pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 3 alin. 1 si art. 4 alin .1 din OUG nr. 31/2002.
Apoi, prin ordonanta din data de 19 aprilie 2007, în temeiul art. 38 Cod procedura penala, art. 110 si art. 111 si urmatoarele din Legea 302/2004 privind cooperarea juridica internationala în materie penala, art. 249 , art. 10 lit. d Cod procedura penala s-a dispus disjungerea cercetarilor fata de inculpatul BRL – cetatean elvetian pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 3, art. 4 si art. 5 din OUG. 31/2002, cât si fata de învinuitul PG – cetatean francez si român pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 3, art. 4, art. 5 din OUG. Nr. 31/2002 si de asemenea disjungerea cercetarilor fata de învinuitul RAFM pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 3 alin.1 si art. 4 alin.1 din OUG 31/2002, dispunându-se totodata ca dosarul format si înregistrat cu nr. 22/D/P/2007 sa fie înaintat Parchetului de pe lânga Înalta curte de Casatie si Justitie în vederea sesizarii transferului de proceduri în acest dosar în vederea sesizarii transferului de proceduri catre autoritatile elvetiene.
În cauza la data de 16 iulie 2007 s-a dispus de catre învinuitul PG o cerere în care au fost ridicate urmatoarele exceptii: exceptia necompetentei materiale a promotorului cererii de transfer de proceduri a DIICOT apartinând de Tribunalul Bihor, a inadmisibilitatii cererii de transfer de proceduri, tinând cont de faptul ca faptele cercetate sunt de natura politica sau conexe unei infractiuni politice precum si a inadmisibilitatii cererii de transfer de proceduri, lipsind caracterul incriminarii faptelor în România a Confederatiei Elvetiene.
Tribunalul a retinut ca exceptiile invocate nu au suport legal în conditiile în care cererea de transfer de proceduri a fost facuta de organul care a instrumentat cauza, faptele pentru care sunt cercetati inculpatii BRL si învinuitii PG si RAFM nu sunt de natura politica sau conexe unei infractiuni politice iar incriminarea unor astfel de fapte are corespondent atât în România cât si în Confederatia Elvetiana, în conditiile în c are inculpatul BRL a fost condamnat în Elvetia pentru savârsirea unei astfel de fapte iar învinuitul PG a fost condamnat si el în Franta pentru fapte asemanatoare.
Nu poate fi primita de asemenea sustinerea ca nu s-a uzat în cauza de formularea unei cereri de extradare, anterioara cererii de transfer de proceduri în conditiile în care, inculpatul si învinuitii nu au comis infractiunile pentru care sunt cercetati, în Confederatia elvetiana asa cum este stipulat în art. 22 din Legea 302/2004.
De asemenea, s-a retinut ca în cauza nu pot fi aplicate nici dispozitiile art. 110 din Legea nr. 302/2004 partea finala care vorbeste de “situatia în care s-a solicitat extradarea si cererea a fost respinsa ” deoarece nu s-a solicitat extradarea, deci instanta nu a pronuntat nici o hotarâre cu referire la aceasta situatie.
Conform art.111 alin. 1 din Legea 302/2004 “transferul de proceduri penale se poate solicita de organul de urmarire competent, daca procedura se refera la activitatea de urmarire penala ” cum este cazul în speta.
Tribunalul a apreciat ca, în conditiile în care statul solicitat, respectiv Confederatia elvetiana are competenta de jurisdictie sa instrumenteze astfel de cauze si în care doua dintre parti sunt cetateni elvetieni cu domiciliul în Elvetia , respectiv inculpatul BRL si învinuitul PG locuiesc efectiv în aceasta tara, cercetarile se vor putea efectua cu o mai mare eficienta în aceasta tara, situatie fata de care : se va admite cererea formulata de catre DIRECTIA DE INVESTIGARE A INFRACTIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA SI TERORISM – Biroul Teritorial Oradea si se va dispune transferul de proceduri penale efectuate de Autoritatile Române în dosar nr.22/D/P/2007 al acestei structuri teritoriale privind pe inculpatul BRL, învinuitul PG si învinuitul RAFM, în favoarea autoritatilor elvetiene în vederea continuarii procedurilor initiale de autoritatile judiciare române competente pentru faptele retinute în sarcina acestora, fapte care constituie infractiuni conform legii penale române.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs PG, BRL si RAFM, solicitând admiterea acestora, casarea încheierii si respingerea pe fond a cererii de transfer de procedura.
Recurentul PG a învederat instantei de control judiciar împrejurarea ca încheierea recurata contine vicii, respectiv, în dispozitivul încheierii s-au inserat în mod gresit datele sale de stare civila, respectiv data nasterii, iar în considerentele încheierii s-a facut referire, în mod eronat, ca este cetatean elvetian si are domiciliul în aceasta tara, motiv pentru are s-a impune casarea hotarârii si trimiterea spre rejudecare a cauzei la prima instanta. Totodata, recurentul a reliefat ca, în speta, suntem în prezenta unei infractiuni de natura politica si nu sunt îndeplinite conditiile cerute de lege pentru a se proceda la transferul de procedura.
Recurentii BRL si RAFM au achiesat la concluziile formulate de catre recurent PG si au solicitat instantei de control judiciar respingerea ca neîntemeiata a cererii de transfer de procedura.
Examinând încheierea recurata, prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 si art. 385/14 Cod procedura penala, cu referire la art. 110 si urm. din Legea nr. 302/2004, modificata, curtea constata ca hotarârea instantei de fond este nelegala si netemeinica, iar recursurile formulate în cauza sunt fondate si, în consecinta, în baza dispozitiilor art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedura penala, vor fi admise ca atare, iar hotarârea atacata va fi casata si cauza trimisa spre rejudecare la prima instanta, tinând seama de considerentele prezentei decizii.
Din ansamblul actelor si lucrarilor aflate la dosar rezulta ca, prin cererea înregistrata la Tribunalul Bihor la data de 11 mai 2007 (filele 3-8), Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Biroul Teritorial Bihor, a solicitat instantei competente transferul de proceduri privind pe inculpatul BRL si învinuitii PG si RAFM, catre autoritatile judiciare elvetiene, în vederea efectuarii urmaririi penale fata de acestia, pentru infractiunea prevazuta de art. 3, 4, 5 din OUG nr. 31/2002, acesta din urma fara retinerea alin. 5 din OUG nr. 31/2002.
În motivarea cererii, procurorul a aratat ca, la 18 septembrie 2006, organele de politie l-au depistat pe cetateanul francez CDC în localitatea Beius, acesta fiind însotit de inculpatul si învinuitii din prezenta cauza. Cetateanul francez era urmarit international pentru savârsirea unei infractiuni de tentativa la omor pe teritoriul Frantei si se refugiase în România, fiind cazat în locuinta lui PG, din comuna Pietroasa, sat Gurani, judetul Bihor. Urmare a efectuarii unei perchezitii domiciliare, în aceasta locuinta s-au gasit doua arme de foc cu munitia aferenta, în stare de functionare, precum si cartuse de vânatoare, precum si un numar impresionat de materiale scrise, carti si reviste cu caracter xenofob, inclusiv un manuscris al cartii intitulate “Ecrit de combat 1995-2005”, al carei autor este BRL.
Din verificarile efectuate s-a constatat ca, la 5 noiembrie 2003, învinuitul PG si inculpatul BRL, au înfiintat o fundatia culturala, cu denumirea “Adevar si Dreptate”, precum si o societate civila patrimoniala “La maison verte”, avându-i ca asociati pe cei doi si pe cetatenii francezi TG si PJ.
Autoritatile judiciare franceze au comunicat ca, PJ a fost condamnat la 21 iunie 2000, de catre Curtea de Apel din Lyon, pentru contestarea existentei crimelor împotriva umanitatii si publicitate interzisa la lucrari periculoase pentru tineri, iar TG, a fost condamnat la 17 mai 2006, de catre aceeasi instanta, pentru contestare a crimei contra umanitatii.
Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala a comunicat ca, BRL a fost condamnat în Elvetia pentru revizionism, activitatea desfasurata prin intermediul aceleasi fundatii înfiintate si în România “Verite et justice”.
Se sustine de catre procurorul de caz ca, inculpatul si învinuitii, dupa ce au fost condamnati pe teritoriul altor state, au venit în România, cu o serie de materiale cu continut antisemit – fotografii, filme în format electronic – prin care se nega Holocaustul, publicatii si alte documente cu acelasi caracter, continuându-si activitatea de promovare a ideilor si conceptiilor xenofobe, faptele acestora încadrându-se juridic în infractiunile prevazute de art. 3, 4 si 5 din Ordonanta de Urgenta nr. 31/2002, respectiv art. 3 si 4 din OUG nr. 31/2002 pentru învinuitul RAFM.
Prin ordonanta din 1 august 2007, emisa în dosarul nr. 22/D/P/2007, procurorul a extins cercetarile penale fata de cele trei persoane, mai sus mentionate, si pentru infractiunea prevazuta de articolul 7 din Legea nr. 39/2003 (fila 47).
Organul de urmarire penala a apreciat ca, datorita cuantumului ridicat al cheltuielilor judiciare avansate de stat avansate de stat pentru traducerea materialelor cu caracter xenofob si antisemit, precum si a cheltuielilor ocazionate de solicitarea opiniilor de specialitate asupra caracterului ilegal al materialelor, tinând seama si de împrejurarea ca doua dintre persoanele cercetate au domiciliul în Elvetia, se justifica admiterea cererii de transfer de procedura.
Tribunalul Bihor, prin încheierea recurata a admis cererea formulata de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Biroul Teritorial Bihor si a dispus transferul de proceduri penale efectuate de autoritatile judiciare române în dosarul nr. 22/D/P/2007 privind pe PG si BRL si RAFM în favoarea autoritatilor judiciare elvetiene, pentru savârsirea infractiunilor prevazute de articolele 3, 4 si 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 31/2002 – ultimul fara retinerea alineatului 5 -, si articolul 7 din Legea nr. 39/2003.
În considerentele încheierii, Tribunalul Bihor a retinut ca cercetarile penale au fost efectuate de catre un organ competent, infractiunile nu sunt de natura politica sau conexe unei infractiuni politice, iar incriminarea unor astfel de fapte are corespondent atât în România cât si în Confederatia elvetiana “în conditiile în care inculpatul BRL a fost condamnat în Elvetia pentru savârsirea unei astfel de fapte iar învinuitul PG a fost condamnat si el în Franta pentru fapte asemanatoare”. Totodata, s-a retinut ca, nu se impunea formularea unei cereri de extradare în cauza, întrucât inculpatul si învinuitii nu au comis infractiunile în Confederatia Elvetiana, asa cum prevede articolul 22 din Legea nr. 302/2004, nici dispozitiile articolului 110 din Legea nr. 302/2004, teza finala, fiind aplicabile prevederile articolului 111 alineatul 1 din Legea nr. 302/2004, în conditiile în care “doua dintre parti sunt cetateni elvetieni cu domiciliul în Elvetia, respectiv inculpatul BRL si învinuitul PG locuiesc efectiv în aceasta tara, astfel ca cercetarile se vor putea efectua cu mai mare eficienta” în Elvetia.
Hotarârea pronuntata în cauza este nelegala si netemeinica, în speta fiind incident cazul de casare prevazut de art. 385/9 punctul 10 Cod procedura penala.
În cauza dedusa judecatii, organul de urmarire penala a solicitat transferul de procedura în materie penala catre autoritatile judiciare elvetiene, privind pe PG si BRL si RAFM, persoane învinuite de savârsirea infractiunilor prevazute de articolele 3, 4 si 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 31/2002 – ultimul fara retinerea alineatului 5 -, si articolul 7 din Legea nr. 39/2003.
Potrivit articolului 110 alineatul 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala – anterior modificarilor survenite prin Legea nr. 224/2006 -, incident la data sesizarii instantei, autoritatile judiciare române pot solicita transferul exercitarii urmaririi penale într-un stat strain, daca sunt îndeplinite, în afara conditiilor generale prevazute de lege, cumulativ urmatoarele conditii speciale: a) fapta constituie infractiune potrivit legii române si legii statului solicitat; b) fapta este sanctionata de lege cu o pedeapsa privativa de liberate mai mare de 2 ani; c) transferul procedurii penale serveste intereselor unei bune administrari a justitiei sau favorizeaza reintegrarea sociala în caz de condamnare.
În alineatul 2 al textului legal se mentioneaza ca, transferul procedurii penale poate avea loc si în urmatoarele cazuri: a) inculpatul se afla în executarea unei pedepse pe teritoriul statului solicitat pentru o infractiune mai grava decât cea comisa în România; b) inculpatul are domiciliul pe teritoriul statului solicitat si, în temeiul legii acestui stat, extradarea este refuzata sau ar fi refuzata în cazul formularii unei cereri.
Instanta româna competenta sa solutioneze cauza în prima instanta este Tribunalul Bihor, conform prevederilor art. 27 alin. 1 lit. f Cod procedura penala, raportat la art. 11 din Legea nr. 39/2003.
Instanta avea obligatia sa se pronunte cu privire la cererea formulata de catre procuror prin examinarea îndeplinirii cumulative a conditiilor speciale inserate în continutul art. 110 din Legea nr. 302/2004. Or, în raport de expunerea instantei de fond, extrem de succinta si schematica, necuprinzând nici macar referiri cu privire la conditiile cerute de lege în vederea admiterii cererii de transfer de proceduri sau cu privire la alte circumstante ale cauzei, instanta de control judiciar nu poate face o apreciere asupra faptului daca în speta prima instanta a facut sau nu o verificare efectiva a conditiilor prevazute de lege si, cu atât mai putin, daca transferul de proceduri se justifica sau nu.
Simpla sustinere a instantei de fond în sensul ca faptele sunt incriminate si de legislatia statului solicitat, nu este de natura a îndritui instanta sa aprecieze ca este îndeplinita conditia prevazuta de art. 110 alineatul 1 din Legea nr. 302/2004, la dosarul cauzei neexistând vreo dovada în acest sens. Totodata, prima instanta a retinut în mod gresit ca PG este cetatean elvetian si locuieste pe teritoriul acestui stat si nu a motivat de ce transferul procedurii serveste unei bune administrari a justitiei sau favorizeaza reintegrarea sociala în caz de condamnare.
Procedând în acest mod, prima instanta nu a rezolvat practic fondul cauzei, conditii în care se impune casarea încheierii si trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a nu-i priva pe recurenti de un grad de jurisdictie.
În rejudecare, instanta de fond urmeaza sa verifice îndeplinirea tuturor conditiilor cerute de art. 110 din Legea nr. 302/2004, modificata, precum si daca organul de urmarire penala s-a consultat cu autoritatile elvetiene, le-a informat cu privire la savârsirea infractiunilor de catre cetatenii elvetieni si s-a consultat cu privire la procedurile ce urmeaza a fi demarate. Totodata, se va verifica daca în speta sunt incidente prevederile articolului 21 din Conventia europeana de asistenta judiciara în materie penala, Strasbourg, 20 aprilie 1959, ratificata de România prin Legea nr. 236/1998, având în vedere ca Elvetia nu este parte la Conventia europeana privind transferul de proceduri în materie penala, Strasbourg, 15 mai 1975, tinând seama si de prevederile art. 7 din Actul Federal Elvetian din 20 martie 1981 privind asistenta judiciara în materie penala.
De asemenea, instanta de fond urmeaza sa analizeze cererile formulate de aparare, prin motivele de recurs, precum si solicitata procurorului de sedinta de la Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Oradea, privind disjungerea cererii cu privire la PG, care are dubla cetatenie, româna si franceza.
Fata de cele ce preced, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedura penala, s-au admis recursurile declarate în cauza, s-a casat încheierea si s-a trimis cauza spre rejudecare primei instante, tinând seama de considerentele prezentei decizii.
