Trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale. Greşită apreciere a probelor administrate în cursul urmăririi penale.


Trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale. Greşită apreciere a probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Decizia penală nr.145/RP din 27.04.2010

  Prin sentinţa penală nr. … din data de …. a Judecătoriei Piatra Neamţ, în temeiul art. 2781 al. 8 lit.a Cod procedură penală s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta ……….

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Petenta SC ,,….” SRL Piatra Neamţ a câştigat o licitaţie publică, având ca obiect reabilitarea termică a exteriorului Şcolii Generale …..Din lipsă de muncitori societatea a dat un anunţ la A.J.O.F.M. Piatra Neamţ, intrând în contact cu o echipă de muncitori din com. Ştefan cel Mare, condusă de ….. Din echipa de muncitori făceau parte fiul lui ….., …… şi numiţii ……… şi …………… …… şi ………., administratorul SC ,,…………” SRL Piatra Neamţ au făcut o înţelegere verbală pentru a efectua lucrarea de reabilitare, plata urmând a se efectua la metru pătrat. La începutul lunii decembrie 2008 au început lucrările, iar la sfârşitul aceleiaşi luni, muncitorii au cerut banii pentru lucrarea efectuată până în acel moment, primind astfel suma de 1.900 lei. Intimatul ………… a susţinut că trebuia să mai primească încă 1.200 lei, sumă pe care a cerut-o în mod repetat administratorului SC ,,………..” SRL Piatra Neamţ. Acesta însă nu a plătit suma solicitată.. Datorită acestui fapt,  …….., la începutul lunii ianuarie 2009, a mers la Şcoala Generală ……….., a discutat cu paznicul ………., a încărcat în două maşini materiale de construcţii, pe care le-a transportat la domiciliul său, anunţându-l pe administratorul societăţii petente că I le va restitui atunci când va fi achitată diferenţa de bani. Deoarece nu a mai primit banii solicitaţi, intimatul ………. a vândut materialele la un depozit din com. ………, pentru suma de 1.500 lei.

Petentul a susţinut faptul că a achitat întreaga sumă datorată conform preţului din ofertă, că nu a avut nici o înţelegere scrisă cu intimaţii care l-au şi reclamat la toate forurile abilitate, fiind şi sancţionat contravenţional.

Petentul nu a depus la dosar nici un act doveditor în baza celor afirmate.

În cadrul cercetărilor penale intimaţii au susţinut că echipa de muncitori a efectuat 24 m.l. de izolaţie termică pentru care au primit suma de 1.900 lei şi că intimatul ………. a fost nevoit să-i plătească  pe muncitori din banii lui. Au mai susţinut intimaţii că petentul le datorează în continuare suma de 1.200 lei. S-a mai susţinut de către intimaţi că l-au anunţat pe ………. că vor lua materiale de construcţie dacă nu vor fi plătiţi, anunţându-l totodată şi de momentul în care au ridicat de la şcoală aceste materiale comunicându-i totodată că vor restitui materialele în momentul achitării sumei restante. După aprox. 2 săptămâni, nefiind contactaţi de  administratorul SC ,,…………” SRL Piatra Neamţ, au vândut materialele la un depozit  din com. …….., pentru suma de 1.500 lei.

Aceste susţineri sunt confirmate de declaraţiile martorilor audiaţi în prezenta cauză .

Ca atare, instanţa de fond a constatat că cercetarea efectuată în cauză este completă şi conformă cu realitatea, că soluţiile adoptate de procuror sunt corecte, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. d cod procedură penală, motiv pentru care s-a respins ca  nefondată  plângerea formulată de petenta  SC ,,……..” SRL Piatra Neamţ, împotriva Rezoluţiei  nr.  …………. a prim  procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ şi …….. a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, pe care le-a menţinut.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal petenta SC …….. SRL, prin administrator ………. criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea recursului petena a invocat următoarele:

În luna noiembrie 2008 a câştigat prin licitaţie lucrarea de termoizolaţie la şcoala din comuna …………… şi i-a angajat pe intimaţi sub condiţia de a prezenta acte conţinând preţurile din oferta şi valoarea totală. Intimaţii au executat lucrări de proastă calitate, motiv pentru care petenta a sistat lucrările. Intimaţii au fost plătiţi în acord global pentru volumul de lucrări executate, cu suma de 200 lei. Aceştia s-au deplasat, în luna ianuarie 2009 la magazia şcolii, au ridicat materiale şi le-au vândut, cauzând o pagubă de 2.500 lei. În mod nelegal s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi şi obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare.

Examinând sentinţa atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin.3 Cod procedură penală tribunalul constată următoarele:

În mod greşit Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii ……… şi ………. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a Cod penal, situaţie ce a fost menţinută de instanţa de fond.

În rezoluţia procurorului se arată că, în sarcina făptuitorilor nu poate fu reţinută comiterea infracţiunii de furt, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, sub aspectul laturii subiective, între părţi au apărut neînţelegeri legate de plata lucrărilor efectuate, circumstanţe în care şeful echipei de muncitori a luat o parte din materialele de construcţie în scopul determinării persoanei vătămate să plătească suma datorată, iar în lipsa unei reacţii favorabile din partea acestuia a valorificat materialele.

Conform art. 208 alin.1 şi 4 Cod penal, infracţiunea de furt constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.

Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că intimaţii ……… şi ………. şi-au însuşit, în cursul lunii ianuarie 2009 mai multe materiale de construcţii aparţinând petentei SC ……… SRL.

Astfel, martorul ………….. a declarat că într-o zi din luna ianuarie 2009 intimaţii au venit la Şcoala Generală din comuna ………., unde el lucrează ca paznic, i-au spus că trebuie să ia nişte materiale, au încărcat în 2 autoturisme mai mulţi saci cu adeziv şi alte bunuri şi au plecat spunând că execută o lucrare de construcţie.

După 4 – 5 zile intimaţii au revenit pentru a lua pachetele cu poliester, intimatul ………… s-a prefăcut că vorbeşte la telefon cu ……….., administratorul societăţii petente, însă martorul a refuzat să-i mai dea alte materiale.

Martorul …….. a declarat că, în jurul datei de 25.01.2009 a achiziţionat de la intimatul ………… mai multe materiale de construcţie, pentru care i-a plătit suma de 1.500 lei.

De altfel, şi intimaţii ……… şi …….. au recunoscut faptul că şi-au însuşit o cantitate de materiale de construcţii, depozitată în magazia Şcolii generale din comuna …….., cu scopul de a-şi recupera suma de bani pe care nu o primiseră de la societatea petentă angajatoare. Susţinerile intimaţilor sunt confirmate de martorii ……… şi ………….

Furtul are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la posesia şi detenţia asupra bunurilor mobile. Posesia asupra bunurilor fiind exercitată, de regulă, de proprietar, prin ocrotirea posesiei se realizează, implicit şi ocrotirea dreptului de proprietate asupra acestor bunuri. Posesia legitimă este apărată împotriva oricui, ocrotirea sa fiind absolut necesară. Dacă posesia nu ar fi apărată de legea penală s-ar produce grave tulburări în desfăşurarea normală a relaţiilor sociale cu caracter patrimonial, prin aceea că s-ar încuraja sustragerea de bunuri din patrimoniul altuia.

Or, în momentul în care intimaţii şi-au însuşit mai multe bunuri aparţinând societăţii petente, pe care le-au şi valorificat ulterior aceştia au cunoscut că bunurile respective nu le aparţin, că le iau din posesia altuia, fără consimţământul acestuia.

Scopul intimaţilor a fost de a-şi însuşi bunurile, ei considerând că au dreptul de a-şi face singuri dreptate.

Însă între părţi nu s-a încheiat un contract în formă scrisă, în care să se stabilească drepturile şi obligaţiile fiecăruia, acest fapt fiind reţinut ca imputabil numai petentei, atât de către parchet, cât şi de instanţa de fond.

În măsură egală, lipsa unei convenţii scrise este imputabilă şi intimaţilor, care nu pot dovedi cu certitudine condiţiile în care petenta nu şi-ar fi respectat obligaţiile pretins a fi asumate faţă de ei.

În condiţiile în care legea, prin dispoziţiile art. 208 alin.4 Cod penal apără posesia legitimă şi faţă de adevăratul proprietar al bunului, cu atât mai mult ea protejează posesia faţă de persoane ce s-ar considera îndreptăţite, în opinia lor să ia acel bun, însă fără acordul proprietarului de drept.

Intimaţii, nu aveau nici un drept asupra bunurilor pe care le-au luat din posesia petentei, iar aceasta nu şi-a dat consimţământul pentru însuşirea lor.

Infracţiunea de furt se săvârşeşte cu intenţie directă, făptuitorul îşi dă seama că ia bunul din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, şi vrea să săvârşească fapta, punând posesorul bunului în imposibilitatea de a-şi exercita dreptul asupra acelui bun şi cauzându-i astfel o pagubă.

Este exclusă lipsa intenţiei infracţionale în cauza de faţă atât timp cât intimaţii au luat bunurile din posesia petentei, fără acordul acesteia, pentru a face din acele bunuri, bunuri ale lor, pentru a se comporta faţă de ele ca nişte proprietari.

În literatura de specialitate şi în practica judiciară este unanim stabilit că fapta constituie infracţiunea de furt chiar dacă făptuitorul ia un bun, cu caracter definitiv, urmând prin aceasta compensarea obligaţiei preexistente a persoanei vătămate. De asemenea, fapta constituie infracţiune chiar dacă făptuitorul foloseşte o obligaţie preexistentă a persoanei vătămate ca un simplu pretext pentru a-şi însuşi pe nedrept un bun aparţinând acesteia.

Pentru motivele ce preced, constatând că rezoluţiile atacate sunt nelegale şi conţin o situaţie de drept eronată ce a fost preluată şi de prima instanţă, tribunalul, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală a admis recursul, a casat sentinţa şi, în temeiul art. 2781 alin.8 lit. b Cod procedură penală a admis plângerea, şi a desfiinţat rezoluţiile atacate şi a trimis cauza la parchet în vederea începerii urmăririi penale a intimaţilor pentru infracţiunea de furt calificat.