Citeste şi


Art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Contestaţie la executare.


Art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Contestaţie la executare.

Aplicarea art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 în cazul unei pedepse definitiv aplicate de instanţele române se poate solicita pe calea contestaţiei la executare, fiind incident cazul prev. 461 alin.1 lit. d Cod procedură penală.

Secţia penală – Decizia penală nr. 1172/05 noiembrie 2012

Prin sentinţa penală nr. 264/ 10 septembrie 2012 pronunţată de  Tribunalul Alba – Secţia Penală în dosarul nr.5839/107/2012, a fost admisă contestaţia la executare formulată de petentul M.T.C., născut  în S., jud. S., aflat în Penitenciarul Aiud şi în consecinţă:

În baza art. 461 alin.1 lit. d Cod procedură penală şi art. 15 alin.1 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani aplicată contestatorului prin sentinţa penală nr. 46/2010 a Tribunalului Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 98/A/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 1509/2012 a ÎCCJ, durata cuprinsă între 8.09.2004 şi 03.04.2006 în care acesta a fost arestat în Spania în vederea extrădării către România, în cauza în care s-a dispus această condamnare.

S-a dispus efectuarea menţiunilor corespunzătoare conform prezentei sentinţe pe mandatul de executare a pedepsei nr. 71/2010 din 11.05.2012 emis de Tribunalul Sibiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 46/2010 a Tribunalului Sibiu la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.

Pedeapsa a fost menţinută în apel, prin decizia penală nr. 98/A/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia prin care s-a mai dispus, în baza art. 88 Cod penal, computarea arestării preventive pentru perioada din 03.04.2006 până şa 13.07.2007.

Prin decizia penală nr. 1509/10.05.2012 s-a redus pedeapsa la 4 ani închisoare.

În vederea executării pedepsei s-a emis mandatul de executare nr. 71/2010 din 11.05.2012 de către Tribunalul Sibiu.

În această cauză s-a emis un mandat de arestare în lipsă a petentului la data de 07.05.2004  (f.X ) emiţându-se mandatul nr. 223/07.05.2004.

Aşa cum rezultă din adresa nr. 1200688/SEB/11.06.2012 a Biroului Naţional Interpol din cadrul IGPR, urmare a faptului că petentul a fost dat în urmărire internaţională în baza mandatului de arestare nr.224/07.05.2004, acesta a fost arestat în Spania la data de 8.09.2004  şi preluat din Spania la data de 03.04.2006, fiind predată în arestul DGPMB.

Potrivit art. 15 alin.1 din Legea nr. 302/2004 republicată, durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în termenul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi se compută din durata pedepsei de instanţele române.

S-a arătat astfel că arestul efectuat în străinătate de petent cade sub incidenţa acestui text de lege şi  al dispoziţiilor art. 481 alin.1 lit. d Cod procedură penală – fiind vorba despre o computare şi implicit o cauză de reducere a pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat  recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art.385 ind.15 pct.2 lit.b raportat la art.385 ind.9 pct.14 Cod procedură penală, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, având în vedere faptul că cercetarea judecătorească a fost incompletă şi s-a bazat doar pe susţinerile avocatului petentului şi pe adresa Interpol nr.1200688/SEB/11.06.2012, fără a se efectua demersurile necesare clarificării pe deplin a perioadei în care petentul s-a aflat efectiv în stare de arest în cursul soluţionării dosarului de extrădare, în vederea predării către Statul Român.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor existente la dosar, precum şi din  oficiu, conf. art. 385 ind.6 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare :

I. Procedurile penale pe fond desfăşurate în România împotriva contestatarului 

Prin încheierea Camerei de Consiliu pronunţată la 07.05.2004 de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului M.T.C., cercetat în dosarul nr.297/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003,  art.329 alin.1, 2 şi 3 Cod penal, art.12 alin.1, alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, art.13 alin.1 şi 3 Legea nr.678/2001 din şi art.23 alin.1 lit.a şi c din Legea nr.656/2002.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dat în dosarul nr.297/P/2003, înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr.2221/85/2006 inculpatul M.T.C. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003,  art.329 alin.1, 2  Cod penal, art.12 alin.1, alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 şi art.23 alin.1 lit.a şi c din Legea nr.656/2002, toate cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.

 Prin sentinţa penală nr.46/26-02.2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare  şi, în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 07.05.2004 şi până la 13.07.2007.

Pedeapsa a fost menţinută în apel, prin decizia penală nr. 98/A/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia prin care s-a dispus, în baza art. 88 Cod penal, computarea arestării preventive pentru perioada din 03.04.2006 până şa 13.07.2007.

Prin decizia penală nr. 1509/10.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului M.T.C. la 4 ani închisoare, menţinându-se celelalte dispoziţii, inclusiv cea cu privire la perioada dedusă, conform art.88 Cod penal,  din pedeapsa rezultantă aplicată.

II. Procedurile privind extrădarea contestatarului M.T.C. din Regatul Spaniei

Urmare a dispunerii la data de 07.05.2004 de către Tribunalul Bucureşti- Secţia I Penală a arestării preventive, în lipsă, a inculpatului M.T.C., a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.223/U/07.05.2004, iar prin încheierea Camerei de Consiliu pronunţată la 16.09.2004 de Tribunalul Bucureşti- Secţia I Penală s-a propus, conform art.67 din Legea nr.302/2004 extrădarea inculpatului în vederea executării acestui mandat.

Prin sentinţa nr. 28/07 martie 2005 pronunţată de către Judecătoria Centrală de Instrucţie nr.1, în dosarul de extrădare nr.161/2004 s-au reţinut  următoarele:

-la data de 08.09.2004 M.T.C. a fost arestat în A. în scopul extrădării în România, fiind solicitat prin mandatul nr.2234 emis de Tribunalul Bucureşti la 07.05.2004

-Judecătoria de Primă Instanţă R. de M. a decretat arestarea preventivă şi necondiţionată în scopul extrădării, însă în data de 18.10.2004 s-a decretat punerea în liberate a acestuia deoarece nu au ajuns documentele de extrădare

-la data de 21.10 2004 a fost comunicată Nota Verbală a Ambasadei României prin care se solicită extrădarea lui M.T.C.

-Consiliul de Miniştri, la data de 5.11.2004 a decis continuarea procedurii de extrădare

-la data de 19.11.2004 a avut loc înfăţişarea prevăzută de Legea de Extrădare Pasivă în cadrul căreia M.T.C. a refuzat extrădarea

-la data de 22.11.2004 s-a decretat din nou arestarea preventivă necondiţionată în scopul extrădării

Din adresa nr. 1200688/SEB/11.06..2012 a Biroului Naţional Interpol din cadrul IGPR, rezultă că petentul a fost preluat din Spania la data de 03.04.2006, fiind predată în arestul DGPMB.

Petentul M.T.C. a depus la dosar alte două hotărâri judecătoreşti pronunţate la Madrid la 6 octombrie 2004 şi respectiv  la 4 decembrie 2004, hotărâri din care rezultă că acesta sunt cercetaţi în Regatul Spaniei pentru săvârşirea unor infracţiuni constând în provocări la prostituţie, infracţiuni împotriva drepturilor unor cetăţeni străini,falsificare de monedă, ameninţare şi constrângere.

Cu privire la aceste fapte, petentul susţine că sunt aceleaşi cu cele care au format obiectul dosarului nr.2221/85/2006 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu şi în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.46/26.02.2010 modificată în parte în căile de atac. Totodată, acesta mai susţine că în cauza aflată pe rolul instanţelor din Madrid.

Din sentinţa  nr. 28/07 martie 2005 pronunţată de către Judecătoria Centrală de Instrucţie nr.1 rezultă însă că faptele menţionate în hotărârea pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr.36 din Madrid nu sunt pe deplin coincidente, „fiind vorba despre alte infracţiuni decât cele comise în România”.

III. Evaluarea Curţii

Potrivit art. 15 alin.1 din Legea nr. 302/2004 republicată, durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în termenul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi se compută din durata pedepsei de instanţele române.

 Din analiza actelor dosarului şi faţă de aspectele reţinute mai sus, Curtea de Apel a  constatat că în mod corect Tribunalul a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 461 alin.1 lit. d Cod procedură penală, fiind vorba despre o computare şi implicit o cauză de reducere a pedepsei arestul efectuat în străinătate de petent, însă perioada dedusă nu a fost corect stabilită, din sentinţa mai sus amintită rezultând că, în procedura extrădării, M.T.C. a fost arestat la data de 08.09.2004, la  data de 18.10.2004 s-a decretat punerea în liberate a acestuia deoarece nu au ajuns documentele de extrădare, pentru ca,  la data de 22.11.2004, să se dispună  din nou arestarea preventivă necondiţionată în scopul extrădării.

Prin urmare, perioada în care petentul M.T.C. a fost arestat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române  privind extrădarea sa ca urmare a emiterii de către Tribunalul Bucureşti a mandatului de arestare preventivă nr.223/U/07.05.2004 şi care se impune a fi computată din durata pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr.46/26.02.2010, modificată de instanţa de recurs este de la 08.09.2004 la 18.10.2004 inclusiv şi de la 22.11.2004 la 02.04.2006 inclusiv.

În ceea ce priveşte perioada 19.10.2004 – 21.11.2004, în care petentul susţine că ar fi fost arestat preventiv în Spania, în altă cauză, în cursul urmăririi penale şi în care s-a dispus faţă de el o soluţie de netrimitere în judecată, aceasta nu poate face obiectul prezentei contestaţii la executare, în contextul în care nu există la dosar nici o soluţie pronunţată de autorităţile judiciare spaniole care să fie recunoscută de instanţele din România şi care să justifice fie incidenţa autorităţii de lucru judecat, fie aplicarea dispoziţiilor art.88 alin., 1 teza a II- a Cod penal.

 Faţă de toate considerentele ce preced, văzând şi dispoziţiile art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinţei penale nr.264/10.09.2012, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 5839/107/2012 şi  a  casat sentinţa recurată sub aspectul deducerii perioadei în care contestatorul a fost arestat în Spania în vederea predării.

 Rejudecând în aceste limite, Curtea a modificat  perioada care urmează a fi dedusă din pedeapsa de 4 ani, la care a fost condamnat contestatorul prin sentinţa penală nr. 46/2010 a Tribunalului Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 98/A/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 1506/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că, în locul perioadei cuprinse între 08.09.2004 şi 03.04.2006 se vor deduce următoarele perioade:

-de la 08.09.2004 la 18.10.2004 inclusiv

-de la 22.11.2004 la 02.04.2006 inclusiv.

S-au  menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.