Citeste şi


Încălcare drept apărare. casare cu trimitere spre rejudecare la aceiaşi instanţă în vederea stabilirii raporturilor juridice existente între părţi.


DREPT PROCESUAL CIVIL

ÎNCĂLCARE DREPT APĂRARE. CASARE CU TRIMITERE SPRE REJUDECARE LA ACEIAŞI INSTANŢĂ ÎN VEDEREA STABILIRII RAPORTURILOR JURIDICE EXISTENTE ÎNTRE PĂRŢI.

Respingând cererea în probaţiune formulată în vederea dovedirii bunei-credinţe existentă la ridicarea construcţiei, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 494 Cod civil care reglementează  situaţia construcţiilor ridicate pe terenul altuia în mod diferit după cum constructorul este de bună-credinţă sau de rea-credinţă.

Decizia civilă nr. 3928/2012-R

pronunţată la data de 3 octombrie 2012 (dosar nr. 675/266/2008)

Prin sentinţa civilă nr.278/16.03.2009 pronunţată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria N. O.a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii M.I.şi M.I. în contradictoriu cu pârâţii N. V. şi N. M., N. I. şi N. M. şi în consecinţă, a obligat pârâţii să îşi ridice construcţiile amplasate pe terenul proprietatea reclamanţilor înscris în CF 2244 Cămărzana sub nr.top.1290/2/a; 1291 şi 1292 în termen de 20 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii atacate.Totodată, pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamanţilor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere după expirarea termenului de 20 de zile, iar în caz contrar, a autorizat pe reclamanţi să execute lucrarea pe cheltuiala pârâţilor. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că potrivit extrasului CF.2244 Cămărzana proprietari tabulari ai terenului de sub nr.top. 1290/1.a., 1290/1.d., 1290/2.a. 1290/2.c. 1291, 1292 şi 1492/3.a. sunt reclamanţii.

La fila 18 dosar de fond se află actul sun semnătură privată intitulat „Înţelegere” încheiat la data de 12.06.2008 între pârâţii N. I.şi N. M. pe de o parte şi reclamanţii M. I. şi M.I. pe de altă parte.

Prin acest act părţile au stabilit mejda între proprietăţile lor. Din conţinutul actului rezultă că: reclamanţii M. I. soţia le dau voie pârâţilor N.I. şi M. să execute anumite lucrări de construcţie;  pe terenul lui M.I. şi soţia există un garaj construit de pârâţi; dacă nu se ajunge la o înţelegere între părţi până la data de 15.08.2008 numiţii N.I. şi M. vor fi nevoiţi să-l demoleze pentru a elibera terenul reclamanţilor M.

Din conţinutul expertizei extrajudiciare efectuată în cauză de ing.M. G. rezultă că imobilul construcţie în litigiu este edificat proprietatea tabulară a reclamanţilor teren situat în intravilanul loc.Cămărzana str. Valea Mare nr. 390 înscris în CF. 2244 Cămărzana nr.top.1290/2/a, 1291 şi 1292.

 Un exemplar din expertiză s-a comunicat pârâţilor pentru studiu, iar avocatul pârâţilor nu a contestat conţinutul acestei expertize şi nu a solicitat o altă expertiză.

Faţă de cele de mai sus, faţă de probele administrate, instanţa de fond apreciind întemeiată cererea, în baza art.489-494 Cod civil a admis-o pentru următoarele considerente: reclamanţii sunt proprietari tabulari ai terenului din litigiu; pe terenul proprietatea reclamanţilor, pârâţii au edificat o construcţie fără a deţine autorizaţie de construcţie; pârâţii nu deţin niciun act de proprietate asupra terenului pe care au edificat construcţia; din actul intitulat „Înţelegere” rezultă că pârâţii au edificat pe teren o construcţie „garaj” pe care s-au obligat să-l demoleze până la data de 15.08.2008, însă nu au făcut acest lucru; pârâţii prin întâmpinarea depusă la dosar au arătat că dacă în urma expertizei topografice va rezulta că acea construcţie este amplasată pe terenul reclamanţilor se vor conforma dispoziţiilor instanţei.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, întrucât pârâţii nu s-au opus la admiterea acţiunii reclamanţilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii N. V.şi N. M..

Prin decizia civilă nr. 8/Ap din 1 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 675/266/2008, a fost respins apelul pârâţilor N. V., N.M., împotriva sentinţei civile nr.278/2009 pronunţată de Judecătoria Negreşti Oaş în dosar nr.675/266/2008, în contradictoriu cu intimaţii M. I., M. I., N. I. şi N. M.

Apelanţii au fost obligaţi să achite intimaţilor M. I. şi I. 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa în acest mod, instanţa de apel a avut în vedere următoarele aspecte:

 Prima critică a sentinţei civile vizând nelegala citare a apelanţilor în primă instanţă  a fost infirmată de probele administrate.

 În faţa primei instanţe, apelanţii-pârâţi au fost citaţi de la adresa indicată de reclamanţi în acţiune – com.Cămârzana, nr.385, jud.Satu Mare.

 Citaţiile au fost preluate de către N. I. – rudă cu destinatarii citaţiilor.

 Procedura de citare este legală conform disp.art.92 alin.3 Cod proc.civ. „dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu, agentul va înmâna citaţia unei persoane din familie”.

 Pe de altă parte, pârâţii-apelanţi au fost reprezentaţi de avocatul ales G. C. care a formulat întâmpinare, indicând poziţia procesuală a acestora, de neopunere la admiterea acţiunii dacă o expertiză topografică efectuată în cauză va confirma starea de fapt invocată de reclamanţi.

 Faţă de prezenţa avocatului reprezentant al pârâţilor la şedinţele de judecată, s-a reţinut că sunt aplicabile disp.art.89 alin.2 Cod proc.civ. „Înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură”.

 Pârâţii au fost citaţi la interogator de la domiciliul indicat în străinătate.

  În consecinţă,  s-a apreciat că procedura de citare a fost legal îndeplinită, pârâţii reprezentaţi nejustificând o vătămare în sensul celei prev.de art.105 alin.2 Cod proc.civ.

Apelanţii au mai invocat excepţia prescripţiei achizitive ca mijloc de dobândire a proprietăţii potrivit disp.art.1842 Cod civil.

În şedinţa publică din 5.10.2011 apelanţii au învederat că prescripţia a început să curgă în anul 1940.

Reprezentanta intimaţilor, în apărare, a învederat că dreptul de proprietate a fost stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de constatare a uzucapiunii, înscris în CF, situaţie în care instanţa a reţinut că excepţia prescripţiei achizitive ar putea fi invocată doar cu privire la o perioadă ulterioară înscrierii în CF.

Din sentinţa civilă nr.1337/2005 pronunţată de Judecătoria Negreşti Oaş în dosar nr.1323/2005 rezultă că apelantul N. I. a donat intimaţilor suprafaţa de 300 mp. teren în urmă cu 20 de ani (deci, în anul 1985). Dreptul de proprietate al intimaţilor M. a fost înscris în CF 2244 Cămârzana în anul 2006.

Faţă de probele administrate, s-a constatat că apelanţii nu au exercitat o posesie continuă, utilă, sub nume de proprietar,  din anul 1940 până în prezent şi care să producă efectul achiziţiei terenului în litigiu.

În virtutea considerentelor expuse şi a disp. art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul declarat  de pârâţii N. V., N. M. împotriva sentinţei civile nr.278/2009 pronunţată de Judecătoria N. O..

În baza art. 274 Cod procedură civilă, apelanţii  au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimaţilor M., constând în onorariul avocaţial de 1.000 lei.

 Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii recurenţii pârâţi N. V. şi N.M., solicitând a se dispune admiterea recursului şi în principal a se casa decizia apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă, în vederea administrării probelor solicitate în scopul pronunţării asupra excepţiei invocate privind prescripţia acţiunii reclamanţilor şi constatarea împlinirii termenului de prescripţie achizitivă a dobândirii dreptului de proprietate asupra parcelei de teren înscrisă în CF nr. 2244 Cămârzana, nr. top. 1290/2/a; 1291; 1292, aflat în posesia lor şi pe care se află amplasate construcţiile ridicate.

În subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei apelate în sensul admiterii apelului cu consecinţa respingerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenţii au criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în primul rând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei achizitive  invocate privind imobilul în litigiu, excepţie care poate fi invocată în faza apelului, şi care potrivit art. 1842 Cod civil, poate fi invocată în orice stare a pricinii, chiar şi în apel.

Au subliniat că în apel s-a criticat hotărârea instanţei de fond care în mod greşit a admis acţiunea reclamanţilor în condiţiile în care imobilul, respectiv parcela aferentă construcţiilor edificate deşi întabulat pe numele reclamanţilor se află în posesia recurenţilor, fiind dobândit anterior înscrierii în cartea funciară de la antecesorii  lor de drept, care prin joncţiunea posesiilor este folosit continuu şi sub nume de proprietari, încă din 1940.

S-a mai arătat că din cuprinsul actului întocmit la 12.06.2008, conform voinţei părţilor mai rezultă şi nu alt aspect pe care instanţa nu-l supune analizei, chiar dacă acţiunea e sumară în acest sens, între părţi diferendul porneşte de la pretenţii asupra amplasării mejdiei între imobile, raportat la posesiile existente ce nu coincid cu datele de carte funciară, aspect ce conturează clar timpul de acţiune reală de revendicare.

S-a mai arătat că în cazul unei asemenea acţiuni mijlocul de apărare al posesorului este excepţia de prescripţie achizitivă ca mijloc de dobândire a proprietăţii.

S-a invocat faptul că instanţa de fond a respins fără temei probele solicitate, probaţiunea testimonială fiind utilă cauzei pentru stabilirea posesiei apelanţilor, sentinţa civilă nr. 1337/2005 pronunţată de J.N., nefiindu-le opozabilă recurenţilor.

Printr-o altă critică invocată s-a arătat că acţiunea reclamanţilor nu se circumscrie nici prevederilor art. 494 Cod civil apreciat de instanţa de fond, având în vedere că partea reclamantă invocă un înscris din 12.06.2008 prin care reclamanţii le permit pârâţilor edificarea construcţiilor în discuţie. Existenţa acestei permisiuni este un element definitoriu pentru aprecierea bunei credinţe la edificarea construcţiilor, ce determină aplicaţiunea dispoziţiilor art. 494 Cod civil.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Intimaţii M.I. şi M.I. nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei, precizându-şi doar poziţia procesuală prin intermediul apărătorului acestora, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma criticilor invocate instanţa a constatat a fi fondat urmare a considerentelor ce au fost expuse :

Prin cererea dedusă judecăţii  reclamanţii au cerut obligarea pârâţilor la ridicarea construcţiilor edificate pe terenul înscris în CF nr. 2244 Cămârzana, cu nr. top. 1290/1a, nr. top. 1290/1 d, nr. top. 1290/2a, nr. top. 1290/2c, nr. top. 1291 şi 1292, aceştia prevalându-se în susţinerea cererii de dispoziţiile art. 489-494 Cod civil.

Deşi în faţa instanţei de apel apelanţii au invocat în apărare buna lor credinţă existentă la ridicarea construcţiilor, respectiv acordul dat de reclamanţi în acest sens, solicitând administrarea unor probe, instanţa a respins cererea în probaţiune în şedinţa publică din 5 octombrie 2011, apreciind cererea ca fiind inutilă şi neconcludentă.

Procedând în această manieră instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 494 Cod civil care  reglementează situaţia construcţiilor ridicate de un terţ pe terenul altuia, în mod diferit după cum constructorul este de bună-credinţă sau de rea-credinţă.

Prin urmare, s-a constatat că instanţa de apel nu a stabilit raporturile juridice existente între părţi, omiţând administrarea unor probe esenţiale pentru aflarea adevărului, nefiind analizat fondul cererii deduse judecăţii raportat la dispoziţiile legale incidente, astfel că recursul se apreciază a fi fondat, urmând a fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 al. 3 Cod procedură civilă, a casa decizia apelată cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel,care în urma reluării ciclului procesual urmează a se conforma dispoziţiilor prezentei.

Cheltuielile de judecată s-a dispus a fi avute în la rejudecare.