Principiul ne bis in idem se opune condamnării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată dacă acelaşi inculpat fusese condamnat anterior pentru o infracţiune complexă care absorbea în conţinutul său falsul în înscrisuri sub semnătură privată.
Infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 este o infracţiune complexă care absoarbe în conţinutul său falsul în înscrisuri sub semnătură privată.
C. pr. pen., art. 10 lit. j
C. pen., art. 290
Legea nr. 78/2000, art. 18 ind.1
La data de 12.02.2012, Judecătoria Odorheiu Secuiesc pronunţă sentinţa penală nr.39, prin care în baza art.290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.74 lit.a, 76 lit. e Cod penal l-a condamnat pe inculpatul K.L., la pedeapsa de 250 lei amendă penală, cu aplic.art.63 Cod penal
În baza art.191 Cod procedură penală, l-a mai obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
La adoptarea acestei soluţii instanţa de fond a avut în vedere următoarele aspecte faptice şi juridice:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, din 04.10.2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K. L., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art.290 Cod penal.
În fapt, s-a reţinut, în sarcina inculpatului, că acesta, în cursul anului 2008, a încheiat diferite contracte cu persoane fizice, deţinători sau proprietari de terenuri, acte prezentate pentru a solicita subvenţii din fondul bugetului al CE, însă actele purtau date anterioare, fiind deci antedatate.
În baza acestor documente falsificate, în anul 2007 a obţinut, prin AF K. bani, din Fondul European pentru Garantare în Agricultură, pentru o suprafaţă de teren, în urma cererii de plată depusă la 15.05.2007.
În cursul cercetărilor penale inculpatul a recunoscut întocmirea contractelor, la sfârşitul anului 2008, pe care le-a antedatat, însă, s-a apărat susţinând că toţi cei contractanţi erau în cunoştinţă de cauză şi darea în arendă s-a întâmplat, în fapt, încă în anul 2007, în baza unor înţelegeri verbale.
Banii obţinuţi au fost împărţiţi cu proprietarii de terenuri. Mai susţinea că, în anul 2007, nu avea cunoştinţă despre obligativitatea încheierii de contracte, iar pentru anul 2008 a şi renunţat la cererea de a obţine subvenţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a stabilit că:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Târgu-Mureş, inculpatul K. L. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care aveau ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea, în numele lor, în formă continuată, prev. de art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Tot prin acelaşi rechizitoriu, în urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că inculpatul a completat, în fals, 214 contracte de arendare, încheiate între AF K. şi persoane fizice, care erau deţinători sau proprietari de terenuri, din comuna Praid; 4 contracte de închiriere şi 9 contracte de vânzare-cumpărare, ultimele având ca obiect vânzarea-cumpărarea de furaje şi prestări servicii, constatându-se că aceste contracte erau antedatate, prin înscrierea de către inculpat a unor date nereale, în condiţiile în care le-a semnat la sfârşitul anului 2008, începutul anului 2009; cu toate că au fost prezentate pentru a solicita subvenţii, în anul 2007, fiind vorba de săvârşirea unor infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal şi s-a dispus disjungerea pentru aceste infracţiuni, deoarece intră în competenţa de soluţionare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc.
În baza documentelor falsificate, în anul 2007, inculpatul a obţinut, prin AF K., suma de 108.090,95 lei din Fondul European pentru Garantare în Agricultură pentru suprafaţa de 417,29 ha, în baza cererii de plată depusă la 15 mai 2007.
În urma cercetărilor s-a stabilit că, pe baza controalelor făcute de APIA, în anul 2008, inculpatul nu a putut prezenta niciun document, care să ateste dreptul de folosinţă al terenurilor, pentru care a formulat cerere în anul 2008.
S-a stabilit că, pentru suprafaţa de 361 ha teren, solicitată a fi subvenţionată, nu era înregistrat nicio convenţie la Registrul agricol de la Primăria Praid şi nu a dispus de niciun act doveditor al calităţii de solicitant, terenurile nefiind lucrate în anul în curs.
Pentru a dovedi, totuşi, că avea o suprafaţă de teren arendată, asociaţiei familiare, de peste 400 ha, inculpatul a prezentat, organelor de control, copii după un număr de 214 contracte de arendare, încheiate cu persoane fizice, aceste contracte de arendare neavând număr, fiind datate din primăvara anului 2007 şi, în general, se refereau la o suprafaţă mai mică, decât cea declarată în cererea de sprijin, aferentă anului 2007, contractele de arendare nu figurau a fi înregistrate în registrul special al primăriei şi, pe baza declaraţiilor persoanelor, care ar fi arendat terenurile.
Acestea au susţinut că nu li s-a spus, cu exactitate, ceea ce semnau şi nu li s-a spus că, de fapt, s-a solicitat subvenţie, de la APIA, pentru parcelele arendate.
Contractele de arendare erau antedatate, deoarece nu erau semnate în anul 2007, ci ulterior, respectiv în anul 2008.
În acelaşi timp, inculpatul a depus un număr de 9 contracte de vânzare-cumpărare, fără număr de înregistrare, încheiate în perioada mai 2007 – august 2008 între AF K. şi diferite persoane în localităţile Praid, Sovata şi Gurghiu. Opt din aceste contracte aveau ca obiect vânzarea de fân, iar un contract avea denumirea de vânzare-cumpărare şi se referea la prestări de servicii.
Pe parcursul cercetărilor penale, inculpatul a susţinut că a încheiat acest contract de vânzare-cumpărare pentru a avea o justificare, că terenul a fost lucrat şi păşunat şi în această cauză fiind vorba de o antedatare a actelor.
Prezent în faţa instanţei, prin declaraţia dată, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii de fals, recunoscând însă că actele au fost făcute pentru anul 2007, erau antedatate, fiind semnate de proprietarii în anul 2008. A arătat că, toate contractele au fost depuse în 2008, au existat şi în momentul controlului APIA, doar că nu erau înregistrate la Primăria Praid.
Inculpatul a mai susţinut că, în 2007, nu avea cunoştinţă că trebuie să depună contracte semnate şi ulterior, aflării despre această obligativitate, a întocmit actele, iar din banii obţinuţi, o parte a împărţit-o între proprietarii-contractanţi, iar restul a învestit-o în îmbunătăţirea terenurilor.
Apărările inculpatului au fost doar parţial susţinute de martorii audiaţi în faţa instanţei (f.48, 59-61).
Instanţa a reţinut că infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prin definiţie constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin vreunul din modurile arătate în art.288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane, spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.
Latura obiectivă a faptei cuprindea două trăsături specifice, falsificarea unui înscris prin vreunul din modurile arătate în art.288 Cod penal şi folosirea înscrisului falsificat.
Există deci latura obiectivă, dacă acţiunea de falsificare era urmată de acţiunea posterioară de folosire a înscrisului.
Latura subiectivă a constat în intenţia de a falsifica, în vederea producerii unei consecinţe juridice.
Din actele dosarului a rezultat că, prin fapta comisă, inculpatul a săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri, sub semnătură privată, acţiunea de falsificare constând în înscrierea altei date, a întocmirii contractelor, decât data reală, în formă continuată, în conformitate cu art.41 alin.2 Cod penal.
În consecinţă, i s-a stabilit răspunderea penală prin condamnarea inculpatului pentru fapta săvârşită.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere prevederile art.72 şi 52 Cod penal, a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante conform art.74 lit. a Cod penal şi a aplicat prevederile art. 76 lit. e Cod penal.
Faţă de aceste considerente a stabilit conform art.63 Cod penal, o pedeapsă cu amenda penală, în cuantum de 250 lei şi a făcut aplic.art.631 Cod penal, dar şi art.191 Cod procedură penală.
Referitor la cererea depusă de inculpat înaintea începerii cercetării judecătoreşti, pentru conexarea prezentei cauze la dosarul, ce avea ca obiect infracţiunile reglementate de Legea 78/2000, nr.1573/268/2011, aflat pe rolul acestei instanţe, s-a reţinut că, urmărirea penală sub aspectul infracţiunii, prev. de art.290 Cod penal a fost începută într-adevăr de DNA – Serviciul Teritorial Târgu-Mureş, care a întocmit rechizitoriu la data de 01.03.2011, sesizând această instanţă, dar prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc.
Instanţa a apreciat că, după momentul disjungerii, dispusă în fază de cercetare penală şi sesizarea separată a instanţei, o nouă reunire a cauzelor ţinând seama şi de stadiul diferit al celor două procese nu mai servea scopului legii, astfel nu se mai impunea conexarea.
Soluţia astfel adoptată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în termen legal, a fosta atacată cu recurs de către Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, care a solicitat ca, în urma admiterii căii de atac astfel promovată şi a casării parţiale a hotărârii judecătoreşti vizate, inculpatului să i se aplice o pedeapsă cu închisoarea, pentru fapta comisă, a cărei executare să fie suspendată condiţionat şi să se dispună anularea înscrisurilor falsificate de acesta, folosite la săvârşirea infracţiunii pentru care, la prim grad jurisdicţional, a fost deja condamnat.
Invederându-se că sentinţa penală vizată se caracterizează prin netemeinicie şi nelegalitate, s-a arătat că:
În primul rând, în raport cu modul şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei, cu scopul urmărit şi urmările produse, cu atitudinea inculpatului, pedeapsa cu amenda penală aplicată acestuia era neîndestulătoare, fiind prea blândă.
De altfel, spre comparaţie, prin Sentinţa penală nr. 44 din 15.02.2012, pronunţată de către Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în dosarul penal nr. 1573/268/2017, aflat în strânsă legătură cu dosarul nr. 4241/268/2011, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 181, alin. 1, din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal. (rechizitoriul nr. 33/P/2009 al DNA – Serviciul Teritorial Tg.Mureş)
S-a susţinut că, faţă de pericolul social concret la faptei, se impunea condamnarea acestui inculpat la o pedeapsă cu închisoarea, chiar în condiţiile aplicării art. 81 Cod penal, context în care, scopul educativ-preventiv al procesului penal ar fi fost atins.
De asemenea, s-a criticat soluţia instanţei si sub aspectul respingerii cererii de conexare, care se impunea în cauză, pronunţată inclusiv prin încheierea nr. 3 din data de 13.12.2011, în contextul în care, între aceste fapte şi cele în care, judecata a avut loc în dosarul penal nr. 1573/268/2011, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe, exista o strânsă legătura, cu atât mai mult cu cât toate contractele încheiate, în fals, erau depuse în acest ultim dosar.
S-a mai invederat că în situaţia conexării dosarului penal nr. 4241/268/2011 la dosarul penal nr. 1573/268/2011 exista posibilitatea anulării înscrisurilor, considerate ca fiind falsificate, aspect asupra căruia instanţa nu s-a pronunţat.
Pentru aceste motive, în oaza prevederilor art. 38515, pct. 2 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 38517 din Codul de procedură penală, solicităm admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.
Ca urmare a căii de atac astfel exercitate, această instanţă de control judiciar, a apreciat oportun a solicita spre consultare nu doar dosarul nr.33/P/2009 al DNA – Serviciul teritorial Tg. Mureş , dar şi decizia penală nr.292/R/30.03.2012, precum şi decizia penală nr.503/R/22.06.2012 a Secţiei penale a acestei curţi de apel. Având în vedere actele de urmărire penală aflate în dosarul anterior menţionat coroborate cu cele reţinute în decizia penală nr.503/R/2012 a Curţii de Apel Tg. Mureş şi cele expuse de către acuză în recursul declarat se constată că în cauză se impune a fi admis recursul astfel declarat, deoarece acesta se circumscrie prev.art.3859 pct.18 Cod procedură penală, astfel cum era acesta în vigoare anterior adoptării legii nr.2/2013 pentru cele ce se vor expune în continuare:
În dosarul în care a fost cercetat iniţial K. L., acesta, a fost acuzat de comiterea infracţiunii incriminate de disp.art.181 din legea nr.78/200 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, iar ca urmare a disjungerii operate în cauză a fost cercetat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc sub acuza săvârşirii infracţiunii incriminate de disp.art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal. Fără a se lua în considerare conţinutul complex al infracţiunii incriminate de disp.art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 republicată, s-a apreciat că inculpatul K. L. a comis şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, pentru care nu doar că Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc a pus în mişcare acţiunea penală şi a dispus trimiterea acestuia în judecată, dar instanţa de fond l-a şi condamnat la pedeapsa de 250 lei amendă penală. Sentinţa penală nr.39/2012 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc este anterioară pronunţării deciziei penale nr.503/R/22.06.2012 a Curţii de Apel Tg.Mureş, dar la analizarea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului K. L. se impunea a se fi analizat cu rigoare cauza în care operase disjungerea de către DNA – Serviciul Teritorial Tg.Mureş, deoarece inculpatul K. L. fusese deferit justiţiei şi ulterior condamnat pentru comiterea infracţiunii incriminate de disp.art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 republicată cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal – infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugete administrate de acestea în numele lor, în formă continuată. Inculpatul K. L. în mod definitiv, prin sentinţa penală nr.44/2012, a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă prin decizia penală nr.503/R/2012 a Curţii de Apel Tg. Mureş, a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii anterior menţionate la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare, pedeapsă ce a fost suspendată sub supraveghere de către Curtea de Apel Tg.Mureş. Cauza în care au fost pronunţate cele două hotărâri judecătoreşti menţionate a avut ca obiect acuza potrivit căreia inculpatul K. L. folosindu-se de documente false a obţinut de la bugetul general al Comunităţii European pe care le-a folosit în interes propriu, aceste documente false nefiind anulate prin cele două hotărâri menţionate. Se constată faptul că înscrisurile reprezentate de contractele de arendare şi de vânzare-cumpărare avute în vedere la pronunţarea sentinţei penale rn.39/2012 a Judecătoria Odorheiu Secuiesc, au reprezentat în fapt mijloacele de care inculpatul menţionat s-a folosit în obţinerea fondurilor din bugetul general al Comunităţii Europene, deci aceste înscrisuri falsificate, cu bună ştiinţă de către inculpat au fost absorbite de infracţiunea complexă, reglementată de legiuitorul român într-o lege specială, mai precis în prev.art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 republicată. Deci inculpatul a fost condamnat în mod definitiv prin decizia penală nr.503/R/2012 a Curţii de Apel Tg.Mureş, pentru o infracţiune complexă care absorbea în conţinutul său (în elementul material), infracţiunea incriminată de prev.aet.290 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Unul dintre principiile de bază ale justei soluţionări a unei cauze cu caracter penal este reprezentat de principiul „ne bis in idem”, principiu care, în cauza pendinte este pe deplin aplicabil şi care impune ca în cauză să se reformeze integral sentinţa penală menţionată – nr.39/2012 – a Judecătoria Odorheiu Secuiesc. Respectarea acestui principiu impune ca în prezenta cauză să se constate că faţă de inculpat devin incidente prev.art.10 lit.j Cod procedură penală, text legal în baza căruia se impune a se înceta procesul penal pornit împotriva sa pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
Deoarece, în cauză se impune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului K. L., în baza textului legal anterior menţionat, cererea de anulare a înscrisurilor sub semnătură privată solicitată de Ministerul Public prin recursul declarat se va lăsa nesoluţionată, potrivit art.346 Cod procedură penală, deoarece în speţa pendinte existând această cauză de încetare a procesului penal nu se poate dispune, în vederea restabilirii situaţiei anterioare, o măsură ce trebuia dispusă cu ocazia soluţionării speţei ce a format obiectul dosarului nr.1573/268/2011, a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc .
Pentru toate aceste considerente reţinute şi pentru că nimeni nu poate fi pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă urmează ca, în conformitate cu prev.art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală să admită recursul promovat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc împotriva sentinţei penale nr.39/14.02.2012 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
S-a casat integral sentinţa penală menţionată şi rejudecând cauza:
Potrivit art.11 pct.2 lit.b rap.la.art.10 lit.j Cod procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului K. L. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, existând autoritate de lucru judecat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei la prim grad jurisdicţional şi în recurs au rămas în sarcina statului.
Potrivit disp.art.346 Cod procedură penală a lăsat nesoluţionată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc de anulare a înscrisurilor sub semnătură privată falsificată.
