Răspundere civilă delictuală. Accident auto. Acoperirea integrală a prejudiciului.
Art. 49 din Legea nr. 136/ 1995 dispune că asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund în baza legii faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile facute de asiguraţi în procesul civil.
S.C. ES 97 S.R.L. s-a adresat Tribunalului Constanţa – secţia comercială cu o acţiune în contradictoriu cu JI, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 8.169.062 lei cu titlu de diferenţă preţ pentru reparaţiile efectuate la autoturismul Opel Omega proprietatea societăţii.
În considerente, reclamanta a arătat că în urma unui accident de circulaţie intervenit în data de 17.07.2001, autoturismul menţionat a fost avariat din culpa pârâtului, care s-a angajat în trafic pe culoarea roşie a semaforului.
Modul în care s-a produs accidentul şi culpa exclusivă a pârâtului au fost stabilite prin procesul-verbal seria M. 0280069 încheiat de Poliţia Mun. Constanţa.
Prejudiciul produs a fost suportat în parte de societatea de asigurare a păgubitului, fiind astfel acoperite reparaţii în valoare de 47.223.798 lei. Valoarea integrală a reparaţiilor autoturismului avariat a fost, însă, mai mare, diferenţa de 8.169.062 lei urmând a fi suportată, în opinia reclamantei, de către pârât.
Prin întâmpinare s-a susţinut că aceste pretenţii sunt nefondate, apreciindu-se că paguba a fost suportată integral de societatea de asigurare.
S-a susţinut că la data producerii accidentului a fost încheiat un proces-verbal de constatare a pagubelor, în care au fost enumerate toate avariile; după o lună, pârâtul a fost chemat la sediul societăţii de asigurare, pentru semnarea unui adiţional la procesul-verbal. Noul act se referea la alte avarii determinate de accident, deşi acestea ar fi putut fi constatate cu uşurinţă la data întocmirii primului proces-verbal.
Pârâtul a arătat că nu a fost înştiinţat asupra refuzului societăţii de asigurare pentru plata diferenţei de sumă şi a apreciat că această plată îi incumbă asiguratorului.
În speţă, instanţa a reţinut incidenţa răspunderii civile delictuale, izvorâte dintr-un fapt producător de prejudiciu, precum şi determinarea întinderii obligaţiei celui culpabil, în corelare cu raporturile juridice născute prin contractul de asigurare civilă obligatorie încheiat între cel prejudiciat şi asigurator.
Art. 49 din Legea nr. 136/ 1995 statuează asupra faptului că asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund în baza legii faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.
Prin art. 7 pct. 1 Cap. II al Normelor admise prin H.G. nr. 1194/ 2000 s-a stabilit, în conformitate cu art. 53 din lege, că despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei şi nici diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă.
În aceste condiţii societatea de asigurare a plătit păgubitului suma de 47.233.798 lei calculată conform documentelor care atestau avariile produse şi reparaţiile efectuate, dar suma a fost calculată în limita stabilită potrivit normelor adoptate prin anexa hotărârii de guvern.
Pentru diferenţa neacoperită, cel prejudiciat poate acţiona în judecată persoana culpabilă, potrivit dispoziţiilor art. 998 – 999 cod civil.
(sentinţa civilă nr. 4011 COM/ 14.06.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 1264/2002 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)
