Actiune în restituirea obiectelor din metale pretioase. Preluare abuziva. Obligarea pîrîtei la plata contravalorii bunurilor confiscate.
Prin actiunea civila înregistrata pe rolul judecatoriei reclamanta I.A. a chemat în judecata pe pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice si prin Banca Nationala a României, solicitând instantei ca, prin sentinta pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea pârâtului sa-i restituie 22 monede de aur identificate în cuprinsul deciziei penale nr.5/3.01.1949 a Curtii Penale Bacau, confiscate de la tatal sau, iar în subsidiar, obligarea pârâtului la plata contravalorii obiectelor din aur, cu cheltuieli de judecata. În motivarea cererii reclamanta a aratat ca, prin procesul verbal din 09.10.1948, înainte de arestarea tatalui sau pe motive politice, cu ocazia perchezitiei facuta la domiciliu, s-a dispus confiscarea a 22 de monede de aur, care, conform deciziei penale mentionate, au fost predate Bancii Populare Române. A mai mentionat reclamanta ca este mostenitoarea defunctului sau tata, I.GH.
Temeiul legal al confiscarii monedelor l-a constituit Legea nr.284/1947, lege care este în mod vadit în contradictie cu Constitutia din 1923, în vigoare la data la care a fost adoptata legea, constitutie care garanta proprietatea prin articolul 17. În dovedirea actiunii s-au depus la dosar, în copie, decizia penala nr.5/03.01.1949 a Curtii Bacau, acte de stare civila.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, Ministerul Finantelor Publice a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, motivat de faptul ca art.40 pct.2 din HG nr.1344/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.190/2000 stabileste cine are calitatea de subiect pasiv, reprezentarea statului în fata instantelor de judecata în litigiile prev.de art.341 alin.1 din OUG nr.190/2000 fiind asigurata de Banca Nationala a României. Instanta a admis exceptia lipsei calitatii de reprezentant al pârâtului Statul Român, în ceea ce priveste pe Ministerul Finantelor Publice si a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a acestuia, ca neîntemeiata.
La solicitarea instantei, prin adresa nr.12047/12.03.2004 Banca Nationala a României a comunicat faptul ca în evidentele de arhiva nu s-au identificat date sau documente care sa ateste depunerea în banca, cu titlu de confiscare, a unor bunuri din metale pretioase pe numele Iosub Gheorghe.
În cadrul dezbaterilor s-a administrat si proba cu expertiza tehnica întocmita de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor. Conform expertizei aflate la filele 34-36 din dosar, monedele din aur revendicate au avut un continut total de 124,5794 gr. de aur fin, valoarea metalului pretios fiind la data întocmirii raportului de 54.489.535 lei.
Analizând materialul probator administrat, instanta a retinut ca, prin decizia penala nr.5/03.01.1949 pronuntata de Curtea Bacau, numitul I.GH. a fost condamnat la închisoare, în temeiul art.2 din Legea nr.284/1947, pentru necedarea aurului sub orice forma si a medaliilor jubiliare, precum si confiscarea a 22 monezi de aur, monezi care, potrivit hotarârii penale au fost ridicate de la I.GH. prin procesul verbal din 09.10.1948 si care au fost predate Bancii RPR-Sucursala Roman.
Odata cu aparitia OG nr.190/2000 privind regimul metalelor pretioase în România, aprobata si modificata prin Legea 261/2002, s-au stabilit masuri reparatorii pentru persoanele ale caror obiecte din metale pretioase au fost preluate de stat, domeniul sau de aplicare fiind circumstantiat doar situatiilor în care preluarea s-a facut abuziv, cu încalcarea reglementarilor în vigoare, de dupa anul 1946 si pâna în anul 1990.
În lumina actualei reglementari, titlul statului, constând din masura confiscarii obiectului din aur de la reclamanta nu rezista unei analize a valabilitatii sale.
Potrivit art.37 din Decretul nr.210/1960 privind regimul mijloacelor de plata straine, metalelor pretioase si pietrelor pretioase, se confiscau în folosul statului metalele pretioase care nu erau predate sau declarate.
O asemenea preluare în proprietatea statului ignora regula generala prev.de art.481 Cod civil, lege în vigoare la acea data, întrucât nu se acorda nici o despagubire, precum si dispozitiile constitutionale privitoare la proprietate, înscrise în Constitutia din 1965 si încalca norme de drept international, consfintite prin tratate pe care România le-a ratificat si la care era parte, astfel încât, în temeiul art.341 din OG nr.190/2000, aprobata prin Legea nr.261/2002, instanta a apreciat ca fiind întemeiata actiunea reclamantei si, constatând ca monezile din aur ce nu se mai regasesc în inventarul Bancii Nationale a României, a dispus obligarea pârâtei la plata catre reclamanta a contravalorii cantitatii de aur fin continuta în bunurile confiscate.
