Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 2955/2006, reclamantul S. C. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Mun.Tg.Jiu, Consiliul Local al Mun. Tg.Jiu, Primarul Mun.Tg.Jiu, Comisia locală de fond funciar Tg.Jiu şi Prefectura Gorj, arătând că Dispoziţia nr.3666/13.07.2006 este nelegală, întrucât nu respectă art.7 alin.1 din Lg.10/2001, această normă consacrând principiul restituirii în natură a imobilelor preluate de stat.
Prin precizarea la acţiune aflată la fila 34 din dosar, reclamantul a arătat că solicită anularea Dispoziţiei nr.3666/03.07.2006 şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 97 mp. din Tg.Jiu, str.22 Decembrie nr.33 (fostă 8 Mai) pe un alt amplasament, în suprafaţă echivalentă, teren de aceeaşi categorie de folosinţă şi aceeaşi valoare.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este moştenitorul legal al autorilor S. C. şi S. D., iar aceştia au fost proprietarii unui teren silişte de casă în suprafaţă de 581 mp. situat în Tg.-Jiu, str.22 Decembrie 1989 nr.33, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare 1657/13.09.1965, pe care aceştia au edificat în timpul căsătoriei o casă de locuit şi anexe gospodăreşti.
A mai arătat reclamantul că prin Decretul 506/1968 a fost expropriat terenul în litigiu în suprafaţă de 97 mp. situat în partea de Est a proprietăţii, liber de construcţii, iar ulterior, în 1979 a fost expropriată şi casa şi restul de teren.
În baza Legii 10/2001 contestatorul ca moştenitor legal al acestora, prin notificarea 5220/2001 a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 97 mp., iar prin dispoziţia nr.3666/13.07.2006 emisă de Primarul Mun.Tg.Jiu, adresa de înaintare a acestei dispoziţii către contestator, procura generală judiciară pentru soţia sa, S. R., decizia nr.2712/06.04.2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr.7908/2004, decizia nr.198/05.09.2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr.1231/2003, sentinţa nr.276/15.11.2002, pronunţată de Tribunalul Gorj, dispoziţia nr.1942/17.09.2002 emisă de Primarul Mun.Tg.Jiu, Decret nr.506/1958, plan de situaţie al terenului în litigiu, copie după certificatul de moştenitor nr.210/1970 privind pe reclamant, contract de vânzare-cumpărare dintre S. G. şi S. C., extras din tabelul cuprinzând proprietarii ale căror terenuri s-au expropriat trecând în proprietatea statului prin Decretul 506/1968, copia notificării reclamantului către primărie, certificat de deces al lui S. C.
La termenul de judecată din 26 0ct.2006, pârâta Primăria Mun.Tg.Jiu a depus întâmpinare, prin care s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în ce priveşte restituirea în natură a terenului în litigiu, solicitându-se în principal respingerea cererii în baza existenţei autorităţii de lucru judecat, iar în subsidiar ca fiind nefondată.
Prin sentinţa civilă nr.9 din 11.01.2007, pronunţată de Tribunalul Gorj s-a respins contestaţia formulată în baza Legii 10/2001 de reclamantul S. C. reţinându-se că în vederea aplicabilităţii dispoziţiilor referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent prin compensare cu alte bunuri sau servicii, în alin.5 al art.1 din Lg.10/2001 actualizată se prevede obligaţia primăriilor sau, după caz, a conducătorilor entităţii investită cu soluţionarea notificării potrivit legii de a afişa lunar tabelul care să cuprindă bunurile disponibile şi/sau după caz, serviciilor care pot fi acordate în compensare.
Or, aşa cum rezultă din adresa depusă la dosar de Primăria Mun. Tg.Jiu, o astfel de listă nu există şi totodată, în speţă nu s-a probat de către contestator că până la sesizarea instanţei a formulat o cerere de compensare cu alte bunuri, notificarea sa vizând exclusiv restituirea în natură. Mai mult, prin dispoziţia anterioară din 17.09.2002, petentului i s-a făcut o ofertă de despăgubire prin echivalent, iar contestaţia s-a referit exclusiv la anularea dispoziţiei şi restituirea în natură chiar a terenului expropriat.
A mai reţinut instanţa că nu există în cauză autoritatea de lucru judecat, întrucât nu există identitate de obiect între prezenta cauză şi cauza ce a făcut obiectul sentinţei civile nr.276/15.11.2002 a Tribunalului Gorj, contestaţia vizând dispoziţii diferite, iar referitor la contestaţia dedusă judecăţii, dincolo de consideraţiile menţionate anterior s-a apreciat că excede competenţei instanţei cenzurarea de către aceasta a deciziei primăriei cu privire la natura măsurilor reparatorii în echivalent stabilite de unitatea deţinătoare.
Astfel, potrivit art.26 din Lg.10/2001 R, decizia, sau după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului, iar în cauză se constată că prin dispoziţia 1942/17.09.2002 emisă de Primarul Mun. Tg.Jiu a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată prin notificarea înaintată de către contestator, dispoziţia fiind menţinută prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat şi motivat apel în termen contestatorul, considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică susţinând că instanţa de fond a făcut o greşită şi incompletă interpretare şi aplicare a prevederilor Legii 10/2001, reţinând în mod eronat că dispoziţiile legale privind acordarea persoanelor îndreptăţite în compensare de alte bunuri sau servicii este facultativă şi nu obligatorie, şi că, în consecinţă, instanţa de judecată n-ar fi competentă să cenzureze natura măsurilor reparatorii prin echivalent, stabilite de unitatea deţinătoare, după cum în mod greşit prima instanţă nu a solicitat Primarului Municipiului Tg. Jiu tabelul cu bunurile disponibile întocmit potrivit dispoz.art.1 alin.5 din Legea 10/2001.
Arată că prin dispoz. art.1 alin.2 – 4, art.7 alin.1, art.9, art.11 şi art.26 din Lg.10/2001 s-a instituit principiul restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidenţa acestei legi, restituirea în echivalent constituind numai o excepţie de la acest principiu, măsura compensării cu alte bunuri sau servicii fiind obligatorie, iar nu facultativă, în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, sens în care, primarilor, sau după caz, conducătorilor entităţilor investite cu soluţionarea notificărilor le incumbă obligaţia de a afişa lunar, în termen de cel puţin 10 zile calendaristice, calculate de la sfârşitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile şi/ sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare, aşa încât în mod greşit instanţa de fond a refuzat să solicite acest tabel de la intimata Primăria Municipiului Tg. Jiu.
În raport de motivele invocate de apelantul contestator, instanţa, în calea devolutivă de atac a apelului a procedat, conform art.295 alin.2 c.pr.civ., la întocmirea unei adrese prin care a solicitat Primăriei Tg.Jiu să facă dovada dacă această instituţie a respectat dispoz. art.1 alin.5 din HG 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Lg.10/2001, în sensul întocmirii tabelului cu bunurile disponibile sau serviciile ce puteau fi acordate prin compensare şi dacă acest tabel a fost afişat la loc vizibil, începând cu data introducerii acţiunii, 15 aug.2006 şi până în prezent.
Totodată, instanţa a solicitat ca intimata Primăria Mun.Tg.Jiu să comunice dacă în prezent există teren liber sau bunuri ce pot fi acordate în compensare pentru suprafaţa de 97 mp. care formează obiectul contestaţiei.
Intimata Primăria Mun.Tg.Jiu a răspuns solicitărilor instanţei cu adresa nr.37620 din 26 sept.2008, anexând procesele verbale încheiate în luna noiembrie 2007, martie – octombrie 2008.
Din examinarea actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei se constată că apelul declarat de contestator, este nefondat.
Astfel, prin dispoz.art.1 alin.1, art.7 alin.1, art.9, art.11 şi art.26 din Lg.10/2001, s-a consacrat principiul restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidenţa acestei legi, art.1 alin.2 din acest act normativ arătând că, numai în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Totodată, prin dispoz.art.26 alin.1 din Lg.10/2001 se arată că, în cazul în care 318restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluţionarea notificării, este obligată ca prin decizie sau dispoziţie motivată să acorde persoanei îndreptăţite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă, sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
Or, în raport de aceste dispoziţii reiese fără echivoc faptul că măsura compensării cu alte bunuri sau servicii este obligatorie şi nu facultativă, neputând fi lăsată la aprecierea unităţii deţinătoare sau a entităţii investită potrivit legii cu soluţionarea notificării, aceasta fiind obligată prin decizia sau dispoziţia motivată emisă, să acorde în compensare persoanei îndreptăţite la restituire bunuri şi servicii, nefiind deci necesară formularea unei cereri exprese în acest sens, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Totodată, dat fiind caracterul imperativ al dispoz.art.26 alin.1 din Lg.10/2001, unitatea deţinătoare sau entitatea investită, potrivit legii, cu soluţionarea notificării, are obligaţia de a compensa cu alte bunuri sau servicii persoanele îndreptăţite la restituire, aceste dispoziţii având un caracter obligatoriu, iar nu facultativ, cum eronat s-a reţinut de prima instanţă în motivarea sentinţei apelate, apreciind că ar excede competenţei instanţei cenzurarea deciziei Primăriei cu privire la natura măsurilor reparatorii în echivalent, stabilite de unitatea deţinătoare.
Prin adresa înaintată la solicitarea instanţei de apel, intimata Primăria Mun.Tg.Jiu a comunicat că, faţă de prevederile Autorităţii Naţionale pentru restituirea Proprietăţilor, făcute prin adresa 719243 din 20 sept.2007 şi în raport de modificările aduse Lg.247/2005 prin OUG nr.81/2007 se află în imposibilitatea prezentării unui tabel cu bunuri sau servicii disponibile pentru compensare, afişat la data emiterii dispoziţiei 3666 din 18 iulie 2007 contestate de apelant, întrucât la acea dată nu existau asemenea bunuri sau servicii.
Intimata Primăria Mun.Tg.Jiu a precizat că nici la această dată nu are disponibile bunuri sau servicii prin compensare şi, în acest sens, a înaintat procesele verbale afişate la sediul Primăriei Tg.Jiu, ultimele fiind procesul verbal 37954 din 10 sept.2008 şi procesul verbal 42859 din 10 oct.2008.
În raport de precizările făcute de intimata Primăria Mun.Tg.Jiu, în sensul că nu are disponibile bunuri sau servicii pentru compensare se constată că intimata Primăria Municipiului Tg. Jiu se află în imposibilitatea acordării de teren în compensare, situaţie în care este neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantul S. C., neputând fi restituită în natură suprafaţa de teren de 97 mp. pe care acesta a avut-o în proprietate, pe un alt amplasament.
Aşa fiind, în temeiul art.296 c.pr.civ., urmează ca apelul declarat de contestator să fie respins ca nefondat.
1
