Contestaţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.10/2001.
Solicitarea de restituire în natură a terenului notificat. obligaţia instanţei de judecată de a se verifica destinaţia actuală a terenului pentru a nu afecta căile de acces – străzi, trotuare, parcări amenajate, existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane
art. 10 alin. 2 teza finală din Legea nr.10/2001, art. 10. 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Conform art. 10 alin. 2 teza finală reţinută şi de prima instanţă în cazul în care pe astfel de terenuri s-au mai edificat noi construcţii autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii rămase libere, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Conform dispoziţiilor art. 10. 3 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001, există obligaţia de a se verifica destinaţia actuală a terenului pentru a nu afecta căile de acces – străzi, trotuare, parcări amenajate, existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane. În cazul în care există asemenea situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere, sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Conform dispoziţiilor art. 10. 3 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001, există obligaţia de a se verifica destinaţia actuală a terenului pentru a nu afecta căile de acces – străzi, trotuare, parcări amenajate, existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane. În cazul în care există asemenea situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere, sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere suprafeţe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii şi anume, căi de comunicaţie – străzi, ale, trotuare, dotări tehnică – utilitare, amenajări de spaţii verzi în jurul blocurilor de locuit parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale.
Sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere suprafeţe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii şi anume, căi de comunicaţie – străzi, ale, trotuare, dotări tehnică – utilitare, amenajări de spaţii verzi în jurul blocurilor de locuit parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale.
(Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1814/28.10.2013, în dosarul nr. 27149/3/2009*)
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr.27149/3/23.06.2009, reclamantul AAM a solicitat, in contradictoriu cu PMB prin PG, obligarea paratului la eliberarea dispozitiei de restituire in natura a partii libere din imobilul teren in suprafata totala de 1822 mp (1740 mp din masuratori) situat in Bucuresti str.M (fosta VM) sector 5.
La termenul de judecata din data de 10.06.2011 a formulat cerere de interventie in interes propriu AVV.
Prin sentinţa civilă nr. 1303/1.07.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a V -a Civilă, au fost admise cererea principala si cererea de interventie si a fost obligat paratul sa emita în favoarea reclamantului şi intervenientului dispoziţie de restituire în natură a părţii libere din imobilul teren în suprafaţă totală de 1833 mp (1740 mp din măsurători), situat în Bucureşti, strada M, sector 5, expropriat în baza Decretului nr. 407/1985 şi identificat în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert AI, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin decizia civila nr 830/26.04.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti a fost admis recursul promovat de parata, casata sentinta civila nr 1303/1.07.2011 si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucuresti.
Curtea a constatat ca fiind fondată critica referitoare la modalitatea de reparaţie dispusă, restituirea în natură, fără lămurirea situaţiei juridice a terenului în litigiu, respectiv dacă acesta este liber în sensul legii
Cauza a fost astfel din nou inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a V-a civila, la data de 21.06.2012 sub nr 27149/3/2009*.
La termenul de judecata din data de 16.11.2012, instanta a incuviintat pentru reclamant, in temeiul art 167 C.proc.civ proba cu un supliment la expertiza tehnica topografica, avand ca obiective determinarea destinatiei actuale a celor doua loturi (lotul nr 2 si lotul nr 3), daca acestea sunt libere de constructii ori daca sunt afectate de elemente de sistematizare sau canalizare, astfel cum a dispus instanta de control judiciar, raportul fiind efectuat si atasat la dosarul cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 533 /15.03.2013 Tribunalul Bucureşti Secţia a V -a Civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să emită o dispoziţie de restituire în natură a imobilului în litigiu, compus din lotul 3 de 112 m.p. şi lotul 2 de 428 m.p. şi suprafaţa de 385 m.p. afectată de parcare aparţinând Primăriei Sector 5. S-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de a menţine afectaţiunea de parcare auto a terenului în suprafaţă de 385 m.p pe o durată de 3 ani începând de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
S-a reţinut, urmare a îndrumărilor din decizia de casare că cele două loturi de teren pot fi restituite în natură, făcându-se aplicaţiunea dispoziţiilor art. 3 alin.1 lit. a coroborat cu art. 7 şi art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au formulat recurs în termen legal atât reclamantul AAM cât şi pârâtul MB.
Reclamantul AAM a solicitat modificarea în parte a sentinţei civile atacate, în sensul obligării pârâtului la emiterea dispoziţiei de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 925 m.p fără obligaţia de a menţine afectaţiunea de parcare auto pentru lotul de 385 m.p., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, se arată că în ceea ce priveşte terenurile, situaţia lor este reglementată distinct în art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001 iar nu de prevederile art. 16 aşa cum în mod eronat a reţinut tribunalul.
Art. 16 din Legea nr. 10/2001 trimite la Anexa nr. 2 lit.a, care cuprinde lista imobilelor ce intră sub incidenţa textului de lege menţionat şi în care sunt menţionate, la punctul 3, printre altele, imobilele ocupate de primării, însă în sensul – clădiri, construcţii, în care îşi are sediul primăria unei unităţi administrativ – teritoriale, iar nu de teren aparţinând domeniului public sau privat al acesteia.
În ceea ce priveşte destinaţia de parcare auto a terenului, recurentul – reclamant mai arată că terenul a căpătat o astfel de destinaţie ulterior formulării notificării de către acesta şi intervenient, dată la care unitatea deţinătoare nu mai era îndreptăţită să dezvolte lucrări care să îngreuneze ulterior procesul de restituire.
Pârâtul MB a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în susţinerea motivelor de recurs,
Se arată, într-o primă critică, că reclamantul şi intervenientul nu au depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate şi ca urmare nu şi-au dovedit notificarea formulată.
A doua critică vizează împrejurarea că prima instanţă a reţinut calitatea de persoană îndreptăţită şi a dispus restituirea în natură a imobilului, ignorând dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în ceea ce priveşte situaţia juridică a terenului.
Prin decizia civilă nr.1814/28.10.201 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, a fost admis recursul declarat de Municipiul Bucureşti, a fost modificată în parte sentinţa recurată, în sensul că acordă reclamantului şi intervenientului măsuri compensatorii în puncte, conform Legii nr. 165/2013 pentru imobilul teren în suprafaţă de 1822 m.p. situat în Bucureşti, str. Mărgeanului nr. 8, sector 5. S-a menţineut dispoziţia sentinţei recurate privitoare la calitatea de persoane îndreptăţite a reclamantului şi intervenientului potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul AA.
Analizând actele şi lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate cât şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea reţine că recursul formulat de pârâtul MB este fondat iar recursul formulat de reclamantul AAM este nefondat pentru următoarele considerente.
Critica formulată de pârâtul MB vizând calitatea de persoane îndreptăţite ale reclamantului şi intervenientului în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 nu poate fi reţinută, această chestiune de drept fiind dezlegată în primul ciclu procesual intrată în puterea lucrului judecat întrucât prin decizia civilă nr. 830 R/26.04.2012 s-a tranşat în mod irevocabil asupra acestei chestiuni în sensul că, în raport de probele administrate în cauză reclamantul şi intervenienţii au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii conform art. 2 alin.1 lit. i, art. 3 alin.1 şi art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Însă, Curtea reţine ca fiind fondată critica vizând modalitatea de apreciere asupra măsurilor reparatorii, respectiv prin restituirea în natură a unei părţi in terenul în suprafaţă de 1822 m.p. reprezentată de lotul nr. 2 şi lotul nr. 3, astfel cum a fost identificată în suplimentul la raportul de expertiză efectuat în al doilea ciclu procesual la instanţa de fond.
Coroborând constatările expertului judiciar AI din prima lucrare ştiinţifică cu cele din suplimentul efectuat în al doilea ciclu procesual, Curtea reţine că o parte din teren în suprafaţă de 716 m.p., este ocupat de un bloc de locuinţe; o altă suprafaţă de 41 m.p. este afectată de un punct de transformare ; suprafaţa de 58 m.p., este ocupată de alei de acces, existând şi o suprafaţă de 112 m.p. liberă şi o suprafaţă de 813 m.p. afectată de o parcare auto aparţinând Primăriei Sector 5 şi de spaţiu verde.
Conform art. 10 alin. 2 teza finală reţinută şi de prima instanţă în cazul în care pe astfel de terenuri s-au mai edificat noi construcţii autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii rămase libere, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Or, în cauză, contrar celor reţinute de instanţa de fond, întreg terenul în litigiu este afectat unor amenajări de utilitate publică, fiind încorporat sub un bloc de locuinţe şi în jurul acestuia, astfel cum s-a precizat iar suprafaţa de 112 m.p. care este liberă nu are utilitate economică pentru a fi restituită în natură întrucât este mai mică de 150 m.p. conform menţiunilor expertului, fiind neconstruibilă.
Ca urmare, Curtea reţine că tribunalul a aplicat greşit dispoziţiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 şi art. 10.3.din Normele Metodologice, terenul în litigiu neputând fi restituit în natură, fiind afectat de amenajări de utilitate publică.
În ceea ce priveşte împrejurarea invocată de recurentul reclamant vizând amenajarea parcării auto după data formulării notificării, Curtea reţine că acest fapt nu a fost dovedit, fiind depusă la dosarul cauzei numai o solicitare adresată Primăriei Sector 5.
Faţă de aceste aspecte, Curtea reţine că reclamantul şi intervenientul sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin compensare cu puncte conform dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 pentru terenul în suprafaţă de 1822 m.p., situat în Bucureşti, str. M, sector 5.
În ceea ce priveşte criticile formulate de reclamant, Curtea va reţine că într-adevăr, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 16, ci art. 10 din Legea nr. 10/2001, fiind în discuţie o suprafaţă de teren şi nu o construcţie.
Însă potrivit considerentelor expuse, recursul va fi respins ca nefondat .
Aşadar, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă va fi admis recursul formulat de pârâtul MB şi respins recursul reclamantului. Va fi modificată în parte sentinţa recurată, în sensul că va acorda reclamantului şi intervenientului măsuri compensatorii în puncte, conform Legii nr. 165/2013 pentru imobilul teren în suprafaţă de 1822 m.p. situat în Bucureşti, str. M, sector 5. Va menţine dispoziţia sentinţei recurate privitoare la calitatea de persoane îndreptăţite a reclamantului şi intervenientului potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 şi se va respinge recursul formulat de reclamantul AA, ca nefondat .
