Dispoziţiile Legii 10/2001 se aplică nu numai imobilelor prin natura lor, ci şi imobilelor prin destinaţie, respectiv utilajelor şi instalaţiilor care se aflau în clădirea sau pe terenul preluate de stat dacă serveau la exploatarea acelui fond şi erau proprietatea deţinătorului imobilului prin natura sa, faţă de care reprezentau bunuri accesorii.
Cum bunurile mobile, imobile prin destinaţie, sunt accesorii ale imobilelor prin natura lor la exploatarea cărora au fost afectate, nu pot forma obiect de sine stătător, al unei acţiuni întemeiată pe Legea 10/2001.
Pentru aceste bunuri mobile se pot solicita măsuri reparatorii cerute pentru imobilul prin natura sa preluat odată cu bunurile mobile.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 14.02.2008, reclamanţii M.M.A., M.M.G. şi M. M.M.-C., au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând obligarea acestuia la măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu art.1 şi 2 din Lg.10/2001.
În motivare, reclamanţii au susţinut că în anul 1952 au fost preluate abuziv de G.A.C. „Filimon Sîrbu” , mai multe bunuri mobile proprietatea autorului lor, precum : o secerătoare, o semănătoare, o batoză de bătut porumb, o maşină de treierat, vaporul care deservea maşina de treierat, trior, o căruţă cu doi cai, un car cu doi boi, cazan de ţuică, trei pluguri, trei butoaie de 100 litri, trei căldări de aramă de 50 litri.
Reclamanţii au susţinut că aceste bunuri sunt imobile prin destinaţie conform art.6 din Lg.10/2001, întrucât erau folosite la exploatarea pământului.
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în raport de decizia nr.52/2007 a ICCJ şi ca inadmisibilă în raport de prevederile Legii nr.10/2001.
Prin sentinţa civilă nr.93 din 11 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.5059/63/2008 s-a respins acţiunea.
Prima instanţă a reţinut că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român – întrucât măsurile reparatorii prin echivalent pentru bunurile ce fac obiectul Legii 10/2001 se stabilesc potrivit titlului VII din Legea 247/2005 de către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor în subordinea Cancelariei Primului Ministru şi nu de către pârât.
S-a reţinut a fi întemeiată şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât priveşte neregularitatea determinată de neîndeplinirea condiţiilor prealabile sesizării instanţei, respectiv finalizarea procedurii prealabile speciale reglementată de Lg.10/2001.
Examinând şi pe fond acţiunea şi interpretând art.6 din Lg.10/2001 prin care se defineşte noţiunea de imobil, instanţa a motivat că potrivit acestui text, fac obiectul Legii 10/2001 numai mobile devenite imobile prin încorporare, precum şi utilajele şi instalaţiile care nu au fost înlocuite, casate sau distruse.
Cu referire la bunurile enumerate în acţiune, pentru care reclamantele au solicitat măsuri reparatorii, instanţa a reţinut că nu pot fi încadrate în categoria celor prevăzute de art.6 din Lg.10/2001 deoarece pe de o parte nu s-a făcut dovada preluării abuzive a bunurilor mobile de către stat odată cu imobilul la care se pretinde că au fost afectate iar, pe de altă parte, nu s-a probat nici existenţa acestora la data intrării în vigoare a legii.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamantele, solicitând schimbarea hotărârii şi pe fond admiterea acţiunii.
Au susţinut reclamantele că prin înscrisurile depuse la dosar au făcut dovada preluării abuzive ,pentru motive politice, în anul 1952 a bunurilor cerute aflate în patrimoniul autorului lor, astfel că în mod greşit s-a motivat nedovedirea acestui fapt.
Apelantele au criticat şi reţinerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului arătând că au parcurs fazele cerute de Legea 10/2001 şi cum nu au obţinut o rezolvare s-au adresat cu acţiune împotriva statului.
Apelul este nefondat.
Prima instanţă a interpretat corect dispoziţiile legale aplicabile în speţă, mai exact dispoz.art.6 din Lg.10/2001.
Dispoziţiile Legii 10/2001 se aplică nu numai imobilelor prin natura lor ci şi imobilelor prin destinaţie, respectiv utilajelor şi instalaţiilor care se aflau în clădirea sau pe terenul preluate de stat dacă serveau la exploatarea acelui fond şi erau în proprietatea deţinătorului imobilului prin natura sa, faţă de care reprezentau bunuri accesorii.
Cum bunurile mobile – (imobile prin destinaţie) sunt accesorii ale imobilelor prin natura lor, la exploatarea cărora au fost afectate, nu pot forma obiect de sine stătător al unei acţiuni întemeiată pe Legea 10/2001.
Pentru aceste bunuri mobile se pot solicita măsuri reparatorii numai odată cu măsurile reparatorii solicitate pentru imobilul prin natura sa preluat odată cu bunurile mobile.
Prin acţiunea de faţă, reclamantele au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru bunuri mobile considerate imobile prin destinaţie, fără a se referi la terenul pentru exploatarea căruia au fost afectate bunurile mobile, la modul în care a fost preluat terenul de la autorul reclamantelor.
Or, după cum am arătat, bunurile imobile prin destinaţie se pot solicita împreună cu imobilul faţă de care ele sunt un accesoriu – şi nu ca bunuri mobile.
În notificarea reclamantelor se susţine că bunurile pentru care solicită măsuri reparatorii au fost preluate de GAC Filimon Sârbu ori inventarul agricol intrat în GAC sau CAP poate face obiect al restituirii în temeiul art.27 şi 29 din Legea fondului funciar nr.18/1991 dar nu intră în domeniul de aplicare al Legii 10/2001.
Legea 10/2001 – prin art.6 vizează două cazuri în care persoanele îndreptăţite pot beneficia de măsurile reparatorii ; o primă ipoteză este aceea a bunurilor imobile prin încorporare în construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării abuzive (alin.1) şi o a doua situaţie este aceea în care utilajele şi instalaţiile au fost preluate abuziv de către stat sau de alte persoane juridice, odată cu imobilul .
În acest din urmă caz, prevăzut de art.6 alin.2 din Lg.10/2001, persoanele îndreptăţite pot beneficia de măsuri reparatorii dacă aceste bunuri mobile nu au fost înlocuite, casate sau distruse.
Îndeplinirea condiţiei pozitive ca bunurile mobile să existe la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 trebuie dovedită de către reclamant, conform regulii generale instituite prin art.1169 c.civ.
În speţă, nu s-a făcut dovada că bunurile mobile enumerate în acţiune au fost preluate odată cu terenul la exploatarea căreia ar fi fost afectate şi nici a existenţei lor la data formulării acţiunii.
Prin urmare, în mod corect s-a respins acţiunea reclamantelor.
Corect a reţinut instanţa şi lipsa calităţii procesual pasive a Statului Român chemat în judecată în calitate de pârât – deoarece în acţiunile întemeiate pe dispoziţiile Legii 10/2001, calitate procesual activă are unitatea deţinătoare a imobilului ori entitatea investită cu soluţionarea notificării, iar în speţă, notificarea a fost adresată de reclamantă Consiliului Local.
Dar prima instanţă a soluţionat pe fond cauza constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.6 din Lg.10/2001, acţiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.
Faţă de considerentele arătate, nu se constată motive de schimbare sau de anulare a sentinţei urmând ca, în baza art.296 c.pr.civ. să se respingă, ca nefondat, apelul.
1
