Conform prevederilor art.8 din Legea nr.10/2001 nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000.
Atâta timp cât terenul în litigiu solicitat de reclamant a format obiectul Legii fondului funciar, modalitatea de soluţionare a notificării este respingerea ei pe acest considerent, fără posibilitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Prin sentinţa civilă nr.1343/09.10.2007 , pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr.493/2005, s-a respins contestaţia formulată de reclamantul H.W.J. în contradictoriu cu pârâta Primăria mun.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa reţinut că :
Prin contestaţia înregistrată la această instanţă la data de 3 februarie 2002 sub nr.493 reclamantul H.W.J. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Primăria mun. S. să se dispună admiterea contestaţiei, anularea Dispoziţiei nr.1580 din 26.10.2004, iar în subsidiar stabilirea pe baza unei expertize tehnice judiciare a valorii de circulaţie a întregului imobil, astfel cum a fost înscris în cartea funciară şi în evidenţele administrative ale pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Dispoziţiei nr. 1580 din 26.10.2004 emisă de Primarul num.S. , s-a respins notificarea formulată de reclamantul H.W.J., pentru restituirea în natură a terenurilor înscrise în CF 2450, nr. top. 9107, 9133, 9136, 9137, 9138, 9135/2. 9139/2, 9140/2, 9141/2, 9142/2, 9143/2, întrucât au tăcut obiectul Legii nr. 18/1991.
Potrivit raportului de expertiză topo efectuat în cauză de expert tehnic judiciar T.I. , terenul înscris în CF 2450 Sighişoara situat în S., str. A.V. a făcut obiectul Legii nr.18/1991, fiind atribuit numiţilor F.N.G. şi alţii.
În aceste condiţii instanţa a apreciat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora: „Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, cu modificările şi completările ulterioare”.
Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că dispoziţia atacată este legală, motiv pentru care contestaţia formulată de reclamant a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamatul, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor la care e îndreptăţit pentru terenul în suprafaţă de 32.674 mp, în sumă de 16.377 euro, adică 52.278,4 lei, înscris în CF nr.2450 şi CF nr.6632 S.; desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe; obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului a arătat că instanţa s-a oprit la concluziile raportului de expertiză topo, fără a face apărări de fond cu privire la apărările pârâtului, acesta neaducând absolut nicio dovadă care să probeze susţinerea sa potrivit cărora terenurile în cauză au făcut într-adevăr obiectul legilor fondului funciar (titluri de proprietate emise în favoarea persoanelor beneficiare ale prev.Legii nr.18/1991).
Terenurile în cauză nu au fost cooperativizate , ci au fost trecute în proprietatea statului în mod abuziv prin expropriere , în baza Decretului nr.187/1945 şi ca atare, nu făcea obiect al Legii nr.18/1991, ci dimpotrivă al Legii nr.10/2001.
În situaţia în care restituirea în natură nu era posibilă, unitatea avea obligaţia de a stabili măsurile reparatorii prin echivalent sau instanţa de judecată.
Asupra capătului subsidiar de cerere instanţa de fond nu s-a pronunţat, cu toate că a fost investită în acest sens.
În speţă nu sunt aplicabile disp.Legii nr.247/2007, dispoziţia fiind emisă sub imperiul Legii nr.10/2001.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei civile, având în vedere prev.art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, art.8.1 din HG nr.498/2003 cap.I, pct.1 lit.c din HG 498/2003.
Au dovedit cu înscrisuri (adresa 9162/2006 depusă la termenul din 19.06.2006) că terenurile revendicate au făcut obiectul legilor fondului funciar, fiind atribuite unor terţe persoane.
Instanţa de fond a respins contestaţia în privinţa tuturor petitelor formulate şi sub toate aspectele invocate .
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, în situaţia efectului devolutiv al apelului, conferit de art.292-296 Cod pr.civilă, Curtea a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin raportul de expertiză tehnică topografică depus la dosarul de fond expertul topograf desemnat în cauză a concluzionat că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr.18/1991 , fiind atribuit, conform anexei nr.3 a raportului de expertiză , Planului cadastral , lui F.G. – parcela Ps-2088/17, fişa de punere în posesie , avea nr.4 şi 9.875 mp din 31.955 mp, ca parcela Ps-2088/16 lui Ş.V şi alţii, anexanr.5 , fişa de punere în posesie. Această stare de fapt rezultă şi din copiile titlurilor de proprietate nr.134516/29.06.1993 şi nr.134209/19.11.1992, eliberate lui Ş.V. şi alţii, şi respectiv, lui F.G.
Coroborarea acestor probe a format convingerea corectă a primei instanţe că terenul revendicat de reclamant la Legea nr.10/2001 a făcut obiectul restituirii în baza Legii nr.18/1001 şi în această situaţie sunt pe deplin aplicabile prev.art.8 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora „Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, cu modificările şi completările ulterioare”.
Acest text de lege se completează cu prev.art.8.1 din HG nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, care prevede că restituirea în natură a terenurilor intră sub incidenţa procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil, deci pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariţia legii, persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor anterioare.
Unul dintre principiile necesare aplicării corecte şi unitare a legii este asigurarea respectării stabilităţii raporturilor de proprietate prin conservarea şi respectarea drepturilor dobânditorilor de bună-credinţă.
Atât timp cât terenul în litigiu a format obiectul legii fondului funciar, modalitatea de soluţionare a notificării este respingerea ei pe acest considerent, fără posibilitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent. În atare situaţie, nici petitul subsidiar nu putea fi admis. În mod corect prima instanţă a respins contestaţia reclamantului în privinţa tuturor petitelor formulate.
Faţă de cele ce preced , constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, fiind ferită de orice critici, Curtea în baza art.296 Cod pr.civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
