Articolul 3 alin.1 lit. a din Legea nr.10/2001 recunoaşte calitatea de persoane îndreptăţite la măsurile reparatorii stabilite de lege, persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora
În acest sens sunt şi Normele metodologice aprobate prin HG nr.250/2007, care la pct.1.4. lit. C prevăd că, în ipoteza dată, proprietarul construcţiei nu are vocaţie de a obţine titlul de proprietate pentru terenul aferent, regimul juridic al acestuia fiind supus Legii nr.10/2001, în favoarea proprietarului terenului la data trecerii acestuia la stat în baza art.30 din Legea nr.58/1974, respectiv la înstrăinarea locuinţei.
În acest sens sunt şi Normele metodologice aprobate prin HG nr.250/2007, care la pct.1.4. lit. C prevăd că, în ipoteza dată, proprietarul construcţiei nu are vocaţie de a obţine titlul de proprietate pentru terenul aferent, regimul juridic al acestuia fiind supus Legii nr.10/2001, în favoarea proprietarului terenului la data trecerii acestuia la stat în baza art.30 din Legea nr.58/1974, respectiv la înstrăinarea locuinţei.
Prin acţiunea înregistrată sub nr.8705/2006, reclamanţii P.O. şi P. F. au solicitat în contradictoriu cu Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 Dr.Tr.Severin şi Primăria Dr.Tr.Severin, anularea dispoziţiei nr.2056/2006 a Primarului Municipiului Dr.Tr.Severin, privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent şi obligarea pârâţilor la emiterea unei alte dispoziţii cu acordarea de măsuri reparatorii în compensare cu bunuri de aceeaşi natură.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin notificarea nr.510/E/2001 aferentă dosarului intern nr.1403, completată prin adresele nr.22 din 2 noiembrie 2005şi nr.26 din 16 mai 2006, au solicitat restituirea în natură a terenului situat în municipiul Dr.Tr.Severin, str.Dr.Babeş nr.37 şi că prin dispoziţia nr.2056 din 14 august 2006 emisă de Primarul Municipiului Dr.Tr.Severin şi primită în data de 18 august 2006, s-a constatat că au calitatea de a fi persoane îndreptăţite cu privire la terenul revendicat şi s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură, s-a admis cererea cu propunerea de măsuri reparatorii în echivalent în conformitate cu prevederile titlului VII din Legea nr.247/2005, privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilului.
Prin sentinţa civilă nr.89 din 6 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul cu nr.8705/2006 s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţi.
S-a reţinut că imobilul în litigiu a aparţinut în proprietate numitei M.E., care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2415/14.07.1981, a vândut reclamantei P.O. casa din cărămidă compusă din 2 dormitoare, bucătărie şi verandă, terenul aferent trecând în proprietatea statului, conform art.30 din Legea nr.58/1974.
Prin Decretul nr.67/1985 s-a dispus exproprierea bunului, ulterior construcţia fiind demolată.
Faţă de dispoziţiile art.13 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001 în conformitate cu care sunt îndreptăţite, în înţelesul legii, la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, s-a concluzionat că reclamantele nu au calitatea de a solicita terenul care nu a intrat niciodată în proprietatea lor.
În baza art.282 Cod procedură civilă, împotriva sentinţei reclamantele au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut că motivarea instanţei de fond depăşeşte cadrul procesual, ignorând soluţia dată notificării prin dispoziţia contestată şi interpretând normele Legii nr.10/2001 într-o viziune ce depăşeşte spiritul legislaţiei privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Aprecierea asupra lipsei calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite echivalează cu recunoaşterea unei exproprieri abuzive, fiind de necontestat că terenul a fost vândut o dată cu locuinţa.
Instanţa nu a analizat situaţia terenului în litigiu, în raport de prevederile art.1 alin.2 şi art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Pe fondul cauzei, reclamantele au arătat că suprafaţa solicitată este parţial ocupată de construcţia unui bloc, putând fi restituită în natură parcela liberă de construcţii, iar pe de altă parte Consiliul Local are la dispoziţie suficient teren, putând da curs cererii reclamantelor de acordare în compensare a altei suprafeţe egală ca valoare şi întindere.
La termenul din 23 aprilie 2007 reclamantele au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.1.4 lit.C din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/7.03.2007, norme ce contravin principiilor statuate de art.16 alin.l, art.44 şi art.108 alin.2 din Constituţia României.
Analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, se constată că excepţia este inadmisibilă.
Art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede că aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare , care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Conform normei menţionate, excepţia de neconstituţionalitate poate privi exclusiv o lege sau ordonanţă, ori anumite prevederi din acestea, dispoziţiile textului neputând fi extinse şi altor acte normative ce exced categoriilor arătate expres în art.29 alin.1.
În speţă, reclamantele au invocat neconstituţionalitatea prevederilor art.1.4 lit.C din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/1991, aprobate prin HG nr.250/2007.
Aşa cum rezultă din cuprinsul art.29 alin.1 hotărârile de guvern nu pot face obiectul sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, o astfel de excepţie fiind inadmisibilă.
Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art.6 din norma citată, care prevăd că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor din alin.1,2 şi 3, instanţa respinge motivat cererea de sesizare, urmează a se dispune în consecinţă.
În ce priveşte criticile formulate în apelul reclamantelor, se constată că nu sunt fondate.
Din analiza actelor de la dosar, rezultă că prin notificarea nr.510/E/2001 adresată Prefecturii Mehedinţi reclamantele au cerut acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru construcţie, iar în alineatul 3, restituirea în natură a terenului ori acordarea de despăgubiri în cuantum de 400.000.000 lei (ROL).
Prin dispoziţia nr.2956/14.08.2006 emisă de Primăria Dr.Tr.Severin s-a admis cererea şi s-au propus măsuri reparatorii în echivalent în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru imobilul identificat conform actului de vânzare-cumpărare nr.2415/14.07.1981, fără a se preciza dacă a fost avută în vedere numai construcţia sau şi terenul aferent.
Instanţa de fond a analizat cererea reclamantelor prin prisma dispoziţiilor art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, care recunoaşte calitatea de persoane îndreptăţite la măsurile reparatorii stabilite de lege, persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv acestora, concluzionând că reclamantele nu beneficiază de prevederile legii speciale întrucât au dobândit, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2415/1981 numai proprietatea asupra construcţiei, ulterior expropriată şi demolată, nu şi asupra terenului trecut în proprietatea statului conform art.30 din Legea nr.58/1974.
Motivarea primei instanţe nu excede cadrului procesual determinat prin cererea de chemare în judecată, răspunzând solicitării reclamantelor de a li se restitui în natură, prin compensare, suprafaţa de teren aferentă construcţiei demolate.
Faţă de critica privind neexaminarea situaţiei terenului în litigiu în raport de prevederile art.1 alin.2 din lege, se constată că acordarea măsurilor reparatorii este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a condiţiilor din art.2 şi 3, nefiind suficientă dovada preluării abuzive a bunului, ci concomitent şi dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită, în sensul stipulat de legea specială.
În contextul expus, analizând cererea reclamantelor, justificat s-a reţinut de prima instanţă că nu este întemeiată, acestea neavând calitatea de a cere acordarea de bunuri în compensare, pentru suprafaţa aferentă construcţiei demolate, în condiţiile în care terenul nu a intrat niciodată în proprietatea lor, pentru a se considera că au fost deposedate abuziv.
În consecinţă apelul este nefondat şi va fi respins conform art.296 Cod procedură civilă.
4
