Dosar nr. 2306/83/2006
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 562/D/22 Mai 2007
Proprietate privată. Restituire în natură. Imobil primit de stat prin schimb.
Prin acţiunea înregistrată în dosar nr.de mai sus cu precizările ulterioare
(fila 221) reclamantele au chemat în judecată pe pârâţii : Consiliul Judeţean Satu
Mare reprezentat prin Preşedinte, Municipiul Carei, Primăria Municipiului Carei –
Primarul Municipiului Carei, Consiliul local al Municipiului Carei, solicitând instanţei ca
prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză să dispună părţilor intimate să emită dispoziţie
de soluţionare a notificării nr.81/5.07.2001 în sensul constituirii dreptului de proprietate
în favoarea reclamantelor asupra imobilului situat în Carei, înscris în CF nr.50 Carei,
cu nr.top.441, 442 pentru următoarele considerente :
Cu notificarea nr.81/5.07.2001 înregistrată la birou executor
judecătoresc din Carei domnul Iva Aniţaş Marian Dan au solicitat restituirea în natură
a imobilului ce a format proprietatea reclamantelor situat în localitatea Carei, identificat
în CF 7911 Carei, transcris din CF 1583 Carei sub nr.top.1973/3 şi 3042/7 trecut în
proprietatea Statului Român fără titlu valabil, (nevalabilitatea titlului Statului fiind
stabilită prin decizia civilă a Tribunalului Satu Mare) în sensul acordării de măsuri
reparatorii prin echivalent în compensare prin constituirea dreptului de proprietate în
favoarea reclamantelor asupra imobilului situat în Carei, înscris în CF 50 Carei, cu
nr.top.441,442.
Acest imobil a trecut în proprietatea Statului Român şi respectiv în
administrarea Consiliului Popular al Judeţului Satu Mare în urma unui schimb imobiliar
cu imobilul proprietatea reclamantelor din CF 1583 Carei în baza Decretului Consiliului
de Stat nr.161/5.05.1971 şi a Deciziei Consiliului Popular al Judeţului Satu Mare
nr.644/24.05.1971.
În opinia reclamantelor, calitatea de entitate investită cu soluţionarea
notificării revine Consiliului Judeţean Satu Mare şi respectiv Municipiului Carei în
conformitate cu art.1 al.2 şi 3, art.9, art.14, art.16 al.1, art.21 al.4, art.22, art.26, art.29
al.4 din Legea 10/2001 elocvente fiind în acest sens şi precizările exprimate în
această chestiune de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin
adresa nr.697255 din 10.11.2006 comunicată cu Instituţia Prefectului.
În opinia reclamantelor refuzul autorităţilor publice ( Consiliul Judeţean
Satu Mare, Primăria Municipiului Carei) de a se considera investite cu soluţionarea
notificării este nejustificat, în condiţiile prev.de art.21 al.1 din Legea 10/2001.
Deţinerea, respectiv administrarea imobilului solicitat cu titlu de compensare de către
persoanele juridice de drept public, rezultă în mod evident din inventarul bunurilor care
aparţin Judeţului Satu Mare, poziţia 103 din Anexa nr.1 publicată în M.Of.685
bis/17.09.2002, din încheierea contractului de concesiune înscris în CF 50 Carei de
sub C17, precum şi din inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al
Municipiului Carei, poziţia 60 din Anexa 3 publicată în M.Of.nr.685 bis/17.09.2002.
În acest sens face trimitere la solicitările adresate Consiliului Judeţean
Satu Mare, respectiv adresele înregistrate cu nr. 5004/2005, 5067/2005,
1171/21.02.2006, şi 1687/16.03.2007 şi răspunsurile primite, care în mod constant
confirmă lipsa calităţii de persoană juridică deţinătoare a imobilului solicitat de către
reclamante.
Calitatea de entitatea investită cu soluţionarea notificării pentru Consiliul
Judeţean Satu Mare este, în opina reclamantelor, justificată şi de calitatea de
continuator al Consiliului Popular al Judeţului Satu Mare care a dispus în baza
competenţelor conferite efectuarea schimbului imobiliar, asumarea calităţii de
concedent şi stabilirea apartenenţei bunului primit în schimb la domeniul public al
Judeţului Satu Mare pe care apoi l-a transmis Municipiului Carei, aşa cum rezultă din
Hotărârea nr.164 din 27.12.2006, administrarea fiind realizată de Consiliul local al
acestei unităţi administrativ teritoriale (art.1 din Hotărârea nr.164/2006).
Întemeiat pe constatarea nevalabilităţii titlului Statului printr-o hotărâre
judecătorească definitivă şi irevocabilă, precum şi pe imposibilitatea repunerii părţilor
în situaţia anterioară datorită contractului de schimb încheiat, ocazie cu care Statul a
predat în schimb un bun pe care îl deţinea fără titlu valabil, dar a primit un bun cu titlu
valabil, repararea încălcării dreptului de proprietate poate fi compensată cu primirea în
schimb a imobilului din CF nr.50 Carei, aflat în proprietatea Statului, respectiv al
unităţilor administrativ teritoriale, Judeţul Satu Mare şi Municipiul Carei (teren şi
construcţie).
Faţă de apărările formulate de pârâţi referitoare la apartenenţa imobilului
la domeniul public al Statului, reclamantele au solicitat înlăturarea acestora ţinând
seama de prevederile din pct.1 lit.f a Normelor metodologice aprobate cu Guvern prin
Hotărârea nr.250/2007, situaţie în care este lipsită de relevanţă invocarea caracterului
inalienabil, insesizabil al proprietăţii publice şi drept urmare solicită a se constata
dreptul de proprietate în forma solicitată cu atât mai mult cu cât din nota de
fundamentare eliberată de Primăria Municipiului Carei din 6.12.2006 rezultă că
imobilul solicitat în compensare este neutilizat.
În drept invocă Legea nr.10/2001.
Consiliul Judeţean Satu Mare prin Preşedinte şi respectiv Secretar a
invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar ca apărare pe fond
inadmisibilitatea plângerii reclamantelor.
Astfel atât prin întâmpinare cât şi prin concluzii scrise pârâtul apreciază
că nu poate fi reţinută calitatea procesuală pasivă în cauză faţă de acesta, întrucât
imobilul fostă proprietate a reclamantelor, respectiv antecesorului acestora, situat în
Carei, înscris în CF 1583, sub nr.top.1973/3 şi 3042/7 se află în deţinerea şi
proprietatea Băncii de Credit Cooperatist – Filiala Carei, conform înscrierii de sub B5,
iar notificarea a fost transmisă lichidatorului care, cu adresa nr.1220/2005 a calificat
drept abuzivă notificarea depusă în condiţiile în care reclamantele au primit
despăgubiri băneşti de la Statul Român în baza Legii 112/1995.
Pe de altă parte, arată pârâtul nu poate avea calitate procesuală pasivă
întrucât imobilul cerut în compensare respectiv construcţia cu teren aferent situată în
Carei, înscris în CF 50 sub nr.top.441,442 face parte din domeniul public al Oraşului
Carei conform HGR 967/2002, Anexa 3, poziţia 58-61 căruia în natură îi corespunde
Centrul de Plasament al Copilului şi Clădirea Internat, în atare situaţie conform art.11
din Legea 213/1988 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acestora, bunurile
atestate în domeniul public sunt inalienabile şi insesizabile, iar unităţile administrativ
teritoriale în patrimoniul cărora se află sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce
decurg, fie din dreptul de proprietate, fie din contractele privind administrarea bunurilor
care aparţin domeniului public şi privat al unităţii.
În drept invocă Legea 10/2001 şi Legea 213/1998.
Consiliul Local al Municipiului Carei, Primăria Municipiului Carei prin
note de şedinţe, au solicitat respingerea acţiunii reclamantelor apreciind ca
neîntemeiată acţiunea câtă vreme pentru imobilul situat în Carei, str.1 Decembrie
1918, nr.11 reclamantele nu au depus notificare la Primăria Municipiului Carei,
unitatea investită cu soluţionarea notificărilor anterioare a soluţionat solicitarea
reclamantelor pentru imobilul situat în Carei, din CF 1583 Carei sub nr.top.2062/6, cu
teren în suprafaţă de 690 mp.conform Dispoziţiei nr.3/2006 şi în baza notificării
nr.80/2001 cât şi notificarea înregistrată sub nr.79 dar care priveşte imobilele din
Carei, str.Avram Iancu.
Totodată, învederează instanţei că reclamantele au primit despăgubiri în
baza Legii 112/1995 stabilite prin Hotărârea nr.32 şi 33 din 22 mai 2000 inclusiv
pentru imobilul situat în Carei, str.1 Decembrie 1918, nr.11.
În atare situaţie văzând şi lipsa notificării precum şi faptul că imobilul
solicitat în compensare urmează să satisfacă nevoia de spaţiu pentru instituţiile
publice ce urmează a fi evacuate din spaţiile retrocedate, solicită respingerea acţiunii
reclamantelor ca nefondată.
Tribunalul analizând în baza art.137 C.pr.civ.excepţia lipsei calităţii
procesuale pasive invocată de Consiliul Judeţean Satu Mare, a identităţii care trebuie
să existe între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv al raportului juridic
dedus judecăţii prin prisma normelor de procedură civilă şi a dispoziţiilor speciale din
Legea 10/2001, apreciază ca nefondată excepţia invocată pentru următoarele
considerente care implică analizarea pe fond a dreptului pretins de reclamante, astfel :
În înţelesul Legii 10/2001 şi a Normelor metodologice de aplicare
aprobate prin HG 250/2007, unitatea deţinătoare este definită ca fiind fie entitatea cu
personalitate juridică care exercită în numele Statului dreptul de proprietate publică
sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii de reparaţie ( minister, primărie,
instituţia prefectului sau orice altă instituţie publică) fie entitatea cu personalitate
juridică care are înregistrat bunul în patrimoniul său indiferent de titlu cu care a fost
înregistrat (regii autonome, societăţii, companii naţionale, societăţi comerciale cu
capital de stat, organizaţii cooperatiste). În situaţia bunurilor imobile identificate în
patrimoniul administraţie publice, centrale sau locale, notificarea se transmite
organelor de conducere ale acestora (art.29 din Legea 10/2001).
În situaţia în care ne aflăm în una din cele două ipoteze, unitatea
deţinătoare dobândeşte calitate de entitate investită cu soluţionarea notificării.
Prin art.20 al.3 din Legea 10/2001 republicată se conferă calitate de
entitate obligată la restituire (după soluţionarea notificării de către entitatea investită)
unităţii administrativ teritoriale, însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care
Primăria a avut-o potrivit legii (art.24 al.7 din lege în forma iniţială) până la data intrării
în vigoare a Legii 247/2005.
Conform art.21 alin.1 şi 4 din Legea 10/2001 astfel cum a fost modificată
prin Legea 247/2005 imobilele – terenuri şi construcţii preluate în mod abuziv
indiferente de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a Legii 10/2001
(14.02.2001) de persoane juridice de drept public vor fi restituite în natură persoanei
îndreptăţite prin decizie sau după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de
conducere ale unităţii deţinătoare (în speţă Primarul Municipiului Carei, Preşedintele
Consiliului Judeţean Satu Mare conform documentelor ce atestă apartenenţa
imobilului solicitat la domeniul public al Municipiului Carei şi respectiv al Municipiului
Satu Mare).
Dreptul pretins de reclamante necesită prezentarea cronologică a
situaţiei juridice pentru imobilul situat în Carei, str.1 Decembrie 1918, nr.11 şi
respectiv pentru cel solicitat cu titlu de compensaţie situat în Carei, din CF 50 Carei,
astfel :
Imobilul situat în Carei, înscris în CF 1583 sub nr.top.iniţial 1973/1 şi
3042/5 a fost preluat de Statul Român cu titlu juridic naţionalizare, conform înscrierii
de sub B13 de la proprietarul tabular T tatăl reclamantelor, iar ulterior în baza
Decretului nr.161/5 mai 1971 şi a Deciziei nr.644/24.05.1971 emisă de Consiliul
Popular al Judeţului Satu Mare s-a aprobat parcelarea nr.top.iniţial respectiv 1973/3 în
suprafaţă de 442 mp., 1973/4 în suprafaţă de 421 mp.(pe ambele nr.top.figurând casă
cu curte), nr.top.3042/7 în suprafaţă de 61 mp.şi nr.top.3042/8 în suprafaţă de 58
mp.(categorie de folosinţă intravilan).
Parcele de sub nr.top.nou 1973/3 şi 3042/7 în suprafaţă totală de 503
mp.au făcut obiectul contractului de schimb încheiat de Statul Român cu familia B
primind în schimb imobilul casă şi teren situat în Carei, înscris în CF 50, sub
nr.top.441 în suprafaţă de 982 mp., nr.top.442 în suprafaţă de 853 mp.în total 1753
mp.
Terenul primit în schimb de familia B de la Statul Român respectiv casă
şi teren în suprafaţă de 503 mp.din CF 1583 Carei sub nr.top.3042/7 şi 1973/3 este
transcris în CF 7911 Carei sub B1-2, respectiv B3-4 iar la data de 13.09.1993 se
notează înstrăinarea imobilul către Banca de Credit Cooperatist – Filiala Carei
conform contractului de vânzare-cumpărare nr.3547/31.08.1993.
Statul Român prin autorităţile sale a dispus astfel de bunul primit în
schimb de la familia B (CF 50 nr.top.441,442 Carei) iniţial cu titlu juridic naţionalizare,
apoi parcelare şi efectuarea contractului de schimb, aprobat de Consiliul Popular al
Judeţului Satu Mare în urma Decretului emis sub nr.161/5.05.1971 (B17).
În urma aplicării Legii 213/1998 şi a Legii 215/2001 în privinţa stabilirii
bunurilor şi apartenenţei lor la domeniul public şi privat al unităţilor administrativ
teritoriale, separat de domeniul public şi privat al Statului, asupra imobilului primit în
schimb autorităţile Statului, respectiv Consiliul Judeţean Satu Mare şi Consiliul local al
Municipiului Carei prin Hotărârea nr.967/2002 publicată în M.Of.685 bis/17.09.2002
trece în domeniul public al Municipiului Carei clădirea Internat a Centrului de
Plasament a Copilului cu teren aferent situat pe nr.top.441,442 în suprafaţă totală de
1293 mp.şi totodată în domeniul public al Judeţului Satu Mare prin aceeaşi hotărâre
terenul de sub nr.top.441,442 din CF 50 aferent clădirii Centrului de Plasament a
Copilului nr.4 (217-228).
Consiliul Judeţean Satu Mare prin Hotărârea nr.164/2006 aprobă
trecerea din domeniul public al Judeţului Satu Mare în domeniul public al Municipiului
Carei şi administrarea Consiliului local Carei atât a clădirii Centrul de Plasament al
Copilului nr.4 din CF 241 cât şi terenul aferent amplasat pe mai multe parcele
topo.respectiv 423,424 CF 241 şi CF 50 cu nr.top.441,442 (filele 229-230).
Stabilirea regimului juridic al imobilului din CF nr.50 Carei sub
nr.top.441,442 şi a apartenenţei acestuia la domeniul public s-a realizat după intrarea
în vigoare a Legii 10/2001, ceea ce conferă calitatea de unitate deţinătoare şi implicit
de entitate abilitată de lege cu soluţionarea notificării atât Consiliului Judeţean Satu
Mare prin Preşedinte cât şi Primarului Municipiului Carei (art.21 alin.4 din Legea
10/2001), respingând astfel excepţia invocată.
Nevalabilitatea titlului Statului a fost stabilită prin decizia civilă a
Tribunalului Satu Mare ce constată trecerea fără titlu valabil în proprietatea Statului a
imobilelor situate în Carei, str.(…) nr.13 şi respectiv nr.11, decizie rămasă irevocabilă
prin nerecurare. Reţinând buna credinţă a cumpărătorilor în privinţa contractului de
vânzare cumpărare încheiat de fam. B cu Banca de Credit Cooperatist – Bankcoop
Filiala Carei la 31.08.1993, în baza art.46 al.2 din Legea 10/2001 tribunalul a respins
acţiunea reclamantelor pentru constatarea nulităţii absolute a contractului, rămânând
astfel în vigoare contractul de schimb care conferea vânzătorului dreptul de
proprietate asupra bunului înstrăinat către Banca de Credit Cooperatist – Bankcoop
Filiala Carei, condiţie esenţială în privinţa transmiterii dreptului de proprietate către
cumpărători.
În această situaţie, este evident că imobilul nu mai putea fi restituit în
natură în temeiul Legii 10/2001, pentru care reclamanta C a depus notificare adresată
Bankcoop prin lichidator la data de 10.07.2001 (fila 91-93), rămasă nesoluţionată.
Punctul de vedere transmis de către lichidator reclamantei cu adresa
nr.1220/9.05.2005 (fila 169) nu constituie o soluţionare a notificării în sensul Legii
10/2001, ci dimpotrivă, o încălcare a acestor dispoziţii prin neverificarea calităţii de
entitate abilitată de lege cu soluţionarea notificării şi transmiterea acesteia către
Primăria Municipiului Carei, Consiliul Judeţean Satu Mare, bunul notificat era vândut
în mod valabil.
Din prezentarea anterioară a situaţiei juridice create, se poate aşadar
concluziona că este imposibil de restituit în natură imobilul proprietatea reclamantei,
respectiv a antecesorului acesteia, situat în Carei, înscris în CF 1583, sub nr.top.3042/
şi 1973/3, aflat în proprietatea Băncii de Credit Cooperatist – Bankcoop Filiala Carei
cu titlu juridic cumpărare.
Pentru acelaşi imobil însă, aşa cum am arătat, prin hotărâre
judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat nevalabilitatea titlului Statului, dar
cum s-a păstrat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3547/1993
contractului de schimb îi sunt totuşi aplicabile disp.art.1407 C.civ.în sensul că
schimbul ce are ca obiect lucrul altuia este nul şi refuzul de predare nu este
condiţionat de anularea contractului, iar potrivit art.1408 C.civ.copermutantul evins are
la îndemână acţiunea în daune interese sau acţiunea prin care cere întoarcerea
lucrului său.
Lipsa titlului Statului, constatat prin hotărâre judecătorească definitivă şi
irevocabilă, confirmă atingerea adusă dreptului de proprietate, revendicat deopotrivă
de către reclamante, deşi notificarea înregistrată la executorul judecătoresc şi
transmisă către lichidatori indică drept solicitant numai pe reclamanta C care de altfel
şi în procedura Legii 112/1995 a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pe lângă alte
imobile şi pentru cel situat în Carei, pe care l-a primit cu titlu de donaţie de la
antecesorul său T în data de 18.02.1948 (fila 25 dosar 1485/2002).
Faptul că reclamanta A a depus notificare pentru imobilul situat în Carei,
str.(…) nr.13, înscris în aceeaşi coală funciară nr.1583 şi cuprins inclusiv şi exclusiv în
nume propriu în procedura Legii 112/1995, nu-i conferă însă calitatea de persoană
îndreptăţită în sensul Legii 10/2001 de a obţine măsuri reparatorii pentru imobilul de la
nr.11 solicitat de către sora sa, numita C.
Aşa cum prevăd şi disp.art.22 al.1 din Legea 10/2001 coroborat cu HG
250/2007 în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile se va face câte o notificare
pentru fiecare imobil în parte şi numai în situaţia în care notificare s-a făcut în bloc
pentru mai multe imobile din aceeaşi localitate, urmează a se considera că notificarea
este pentru fiecare imobil, disjungându-se în parte (pct.22.1 lit.b din HG 250/2007), ori
în toate notificările adresate Primăriei Municipiului Carei reclamanta A a solicitat spre
retrocedare alte imobile cu excepţia celui de la nr.11, situaţie în care nu mai are
vocaţie de a solicita în compensare imobilul din litigiu trecut în proprietatea publică a
Judeţului Satu Mare respectiv a Municipiului Carei.
Calitatea de persoană îndreptăţită revine numai reclamantei C atât în
calitatea de moştenitoare după defunctul T, cât şi în nume propriu în baza contractului
de donaţie când a primit imobilul situat la nr.11, iar sora sa imobilul de la nr.13, motive
pentru care tribunalul a respins acţiunea formulată de reclamanta A.
Reţinând aşadar calitatea de persoană îndreptăţită numai în favoarea
reclamantei C pentru motivele arătate, tribunalul a analizat modalitatea în care poate fi
reparată încălcarea adusă dreptului său de proprietate ca urmare a naţionalizării
nelegale, dar şi a imposibilităţii de a beneficia de imobil ce decurge din existenţa
contractului de schimb şi apoi a înstrăinării către o terţă persoană.
În jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza
Erbiceanu -26.04.2007, cauza Porteanu – 16.02.2006, cauza Păduraru – 01.12.2005
definitivă la 01.03.2006,) a stabilit că „vânzarea de către Stat a unui bun al altuia
unor terţi de bună credinţă, chiar atunci când era anterioară confirmării în justiţie în
mod definitiv a dreptului de proprietate al altuia, reprezintă o privare de bun şi este
contrară art.1 din Protocolul nr.1, în lipsa oricărei despăgubiri”.
În speţă, vânzarea bunului ce a constituit proprietatea reclamantei,
autentificată prin contractul nr.3547/1993 a fost posibilă ca urmare a transferului de
proprietate de la Stat către copermutantul B şi cum prin decizia civilă a Tribunalului
Satu Mare s-a păstrat ca valabilă vânzarea, reclamanta este în imposibilitatea de a
obţine respectarea dreptului său de proprietate cu toate prerogativele ce decurg din
calitatea de proprietar, fiind astfel îndreptăţită de a primi în compensare pentru
atingerea adusă dreptului său la respectarea bunurilor sale, imobilul pe care Statul
Român l-a primit în schimb de la familia B, întrucât a încheiat un contract de schimb
ce a avut ca obiect lucru altuia şi pentru care nu a putut justifica un titlu valabil.
Dreptul reclamantei C de a obţine măsuri reparatorii s-a realizat sub
imperiul Legii 112/1995 inclusiv pentru imobilul situat în Carei, nr.11, dar atâta timp
cât s-a constatat preluarea fără titlu valabil prin hotărâre judecătorească irevocabilă,
imobilul nu putea face obiectul acestei legii de reparaţii ce reglementa numai situaţia
juridică a imobilelor preluate de Stat cu titlu valabil.
Limitarea sferei de aplicare a Legii 112/1995 numai la imobilele pentru
care Statul deţinea un titlu de proprietate valabil, a fost prevăzută în mod expres în
art.1 alin.2 din HG 11/1997. Abia prin Legea 10/2001 – actul normativ cel mai
cuprinzător, cu aplicare aproape generală în materia reparării daunelor cauzate de
preluările abuzive realizate de Statul Român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, se legiferează şi situaţia imobilelor preluate fără titlu şi se consacră expres
principiul restituirii în natură a imobilelor naţionalizate abuziv cu câteva excepţii printre
care şi cea referitoare la vânzările către chiriaşi, realizate sub imperiul Legii 112/1995
(art.18 lit.d în forma iniţială).
Acest din urmă act normativ permitea foştilor proprietari să solicite
restituirea în natură şi pentru imobilele ce au făcut obiectul Legii 112/1995, cu
obligaţia de a restitui despăgubirile primite (art.20).
În speţă, reclamanta a parcurs aceste faze atât în procedura Legii
112/1995 cât şi a Legii 10/2001 cu scopul de a obţine restabilirea situaţiei anterioare
într-o formă echivalentă de natură să compenseze atingerea adusă dreptului de
proprietate şi să-i asigure dreptul de a se bucura de un bun primit în compensarea
celui pierdut.
Compensarea cu alte bunuri este prevăzută ca măsură reparatorie de
art.1 alin. 3 din Legea 10/2001, iar indisponibilizările generate de calificarea regimului
de proprietate prin actele subsidiare emise în temeiul Legii 213/1998 privind
proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările
ulterioare, potrivit pct.1 lit.f din HG 250/2007 (Normele metodologice) nu prezintă
relevanţă în cursul procedurii administrative de soluţionare a notificărilor, cu atât mai
mult cu cât a fost constatată nevalabilitatea titlului Statului pentru imobilul oferit în
schimb.
În consecinţă, dreptul de a obţine în compensare acest bun acoperă
prejudiciul suferit de către proprietarul deposedat abuziv şi reprezintă o restabilire a
situaţiei anterioare chiar dacă nu a fost anulat contractul de schimb, răspunzându-se
în acest fel exigenţelor impuse prin art.1 alin.1 din Primul Protocol Adiţional la
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului coroborat cu art.17 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, art.44 din Constituţia României, art.480 C.civ.şi art.2
alin.2 din Legea 10/2001.
Restituirea în natură însă va cuprinde numai partea de construcţie şi
teren pe care reclamanta a pierdut-o la data naţionalizării şi care apoi a făcut obiectul
contractului de schimb, preluarea şi schimbul s-a realizat pentru construcţie – casă şi
503 mp.din CF 1583 Carei, astfel că în echivalent valoric va primi construcţia
identificată pe nr.top.442 şi cota indiviză din suprafaţa de 503/1735 mp.de sub
nr.top.441,442 din CF 50 Carei, respingând astfel pretenţia reclamantei de restituire în
natură a întregii suprafeţe de teren primită de Stat cu titlu de schimb din CF 50 Carei.
Obligaţia de a emite dispoziţia de restituire în natură a construcţiei cade
în sarcina Primarului Municipiului Carei, respectiv a Consiliului Judeţean Satu Mare
prin Preşedinte pentru teren, ca urmare a stabilirii apartenenţei celor două imobilele la
domeniul public a Municipiului Carei respectiv a Judeţului Satu Mare şi a deţinerii lor
în proprietate după data intrării în vigoare a Legii 10/2001 de aceste unităţi
administrative teritoriale, iar în conformitate cu disp.art.9 din Legea 10/2001 imobilul
va fi restituit în natură liber de orice sarcini.
Măsura compensării obligă reclamanta să restituie despăgubirile primite
în baza Legii 112/1995 respectiv a Hotărârii nr.32/22.05.2000 emisă de Comisia
Judeţeană Satu Mare pentru imobilul situat în Carei, str.1 Decembrie 1918, nr.11,
actualizate cu indicele inflaţiei, conform art.20 din Legea 10/2001.
6
