3. Restituire metale pretioase. Legea 261/2002. Conditii de admisibilitate.
Prin cererea înregistrata sub nr. 1019/5.11.2003, pe rolul Judecatoriei Liesti, reclamantul S. D, chemat în judecata pe pârâtele BANCA NATIONALA A ROMÂNIEI – Sucursala Galati si MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, solicitând obligarea la restituirea în natura a 13 monede aur, sau restituirea diferentei dintre suma primita, pâna la pretul actual.
În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca initial organul de militie a dispus confiscarea a 13 monede aur, apoi a revenit asupra masurii si i-a fost acordata contravaloarea acestor monede.
Considera ca în mod abuziv a fost obligat la cedarea acestor ducati si ca are dreptul la despagubiri pentru ca a fost lipsit de monedele mostenite de la parinti. A mai aratat reclamantul ca la data ridicarii monedelor locuia în comuna Urleasca, raion Braila.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, Banca Nationala a României a aratat ca reclamantului i-au fost confiscate, 13 monede aur, ca ulterior s-a revenit asupra acestei confiscari si a precizat ca la data la care organul de procuratura a revenit asupra masurii confiscarii si a dispus restituirea monedelor, acestea nu mai existau în natura, celor îndreptatiti le-a fost restituita contravaloarea la pretul stabilit conform art.13 din Decretul nr.210/1960, care era în vigoare la data platii efective. A solicitat respingerea actiunii ca fiind nefondata.
B.N.R.Sucursala Galati a depus la dosar tabelul cu cetatenii romi din regiunea Galati, carora li s-a platit contravaloarea monedelor de aur, din care rezulta ca la pozitia 19 pentru 13 bucati monede aur reprezentând 176,14 grame aur fin, reclamantului i s-a platit suma de 2.289 lei.
A depus la dosar adresa nr.20521 din 01.07.2003 emisa de B.N.R. Bucuresti, procesul verbal din 06.10.1960, un inventar, ordonanta nr.9962 din 13.07.1960 a Directiei Militiei Regiunii Galati, ordonanta nr.183 din 24.10.1960 a Procuraturii Regiunii Galati si adresa nr.183 din 10.06.1961 a Procuraturii Regiunii Galati.
La termenul de judecata din data de 17.02.2004, s-a admis exceptia ridicata de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Galati si fata de prev.art.40 pct.2 din Normele Metodologice aprobate prin H.G.nr. 1344/2003, s-a constatat ca nu are capacitate procesuala pasiva.
Judecatoria Liesti prin sentinta civila nr. 183/28.04.2004 a admis exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive invocata de pârâta Ministerul Finantelor Publice si a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantul S.D.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond pe baza probelor administrate (acte) a retinut ca reclamantul a primit contravaloarea celor 13 monede confiscate în suma de 2.289 lei, calculata la pretul legal la data platii efective, respectiv 13 lei pentru gramul de aur fin.
Fata de situatia ca restituirea în natura nu a mai fost posibila iar echivalentul monedelor confiscate a fost primit de reclamant, instanta de fond a apreciat ca acesta din urma nu a fost pagubit.
Împotriva susmentionatei sentinte, în termen legal, a declarat apel, reclamantul S.A, fara a arata însa motivele de fapt si de drept pe care se întemeiaza acesta.
Verificând si analizând din oficiu, sentinta apelata, se retine ca instanta de fond a interpretat corect probele administrate în cauza la care a facut o justa aplicare a dispozitiilor legale în materie.
Astfel, cu adresa nr. 183/10.06.1961, Procuratura Regiunii Galati a dispus B.R.P.R. – Sucursala Galati sa restituie reclamantului S.D un numar de 13 monede aur ( ducati-ungari) exceptie de la predare în baza art.6 din Decretul nr.210/1960 ( fila 36 dosar fond). Potrivit tabelului depus de pârâta (fila 11) rezulta ca reclamantului i s-a platit contravaloarea monedelor în greutate de 176,14 grame care nu mai existau fizic, cu suma de 2.289 calculata la data platii efective 1962 respectiv 13 lei/gram aur fin la cantitatea de aur fin continuta de monedele respective.
Având în vedere ca din actele depuse la dosarul de fond, rezulta fara putinta de tagada ca monedele a caror restituire se solicita au fost valorificate în folosul statului si nu mai exista fizic în tezaurul B.N.R-S.M.B. ( adresa nr.106) 20.01.2004 emisa de B.N.R.- Sucursala Municipiului Bucuresti ( fila 27) si ca reclamantului i s-a acordat echivalentul banesc conform art.13 din Decretul nr.210/1960, Curtea a constatat ca instanta de fond în mod corect si justificat a retinut ca în speta nu sunt incidente disp.art.26 din O.U.G.nr. 190/2000, pronuntând o hotarâre legala si temeinica.
