Restituirea în natura a colectiei de arta preluata abuziv de stat.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE -DECIZIA CIVILA NR.308 A/15.05.2009)
Asupra actiunii civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 27.02.2001 si completata ulterior, reclamantii L.M.S. si S.R.V. au chemat în judecata pe pârâtii M.C., M.N.A.R. si M.A.E., solicitând instantei ca prin hotarâre judecatoreasca sa oblige pe pârâti sa lase reclamantilor, în deplina proprietate si posesie Colectia “S.V.” compusa din tablouri, tapiserii, carti, sculpturi, icoane, grafica etc., conform listelor anexate cererii.
În motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca susmentionata colectie se afla în prezent în custodia M.N.A.R., a apartinut tatalui lor si este detinuta abuziv de catre pârâti, astfel cum rezulta din procesul verbal de predare-primire nr.2401/14.04.1977.
M.C.C. a formulat cerere de aratare a titularului dreptului, respectiv S.r. prin M.F. – introdus în cauza.
M.A.E. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti de solutionare a cauzei, lipsa de legitimare pasiva a acestui pârât si lipsa de legitimare procesuala activa a reclamantilor.
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, prin sentinta civila nr.8542/04.09.2001 pronuntata în dosarul nr.27779/2001 a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor si a respins actiunea, retinând ca reclamantii nu au titlu pentru bunurile revendicate, întrucât procesul verbal de predare-primire din 1977 a fost semnat, nu de autorul reclamantilor, ci de M.A.E. prin reprezentanti, iar competenta nu poate fi pusa în discutie, în lipsa unei expertize pretuitoare:
Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila si de Contencios Administrativ, prin decizia civila nr.1152/12.06.2002, a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, a admis apelul reclamantilor, a anulat sentinta de fond si a retinut cauza spre rejudecare, a admis exceptia autoritatii de lucru judecat si a respins actiunea pe acest motiv, fata de pârâtii M.C.C. si M.A.R. si prin lipsa de legitimare procesuala pasiva fata de pârâtul M.A.E..
Pe cale de consecinta, cererile de aratare a titularului dreptului si de introducere fortata în cauza a S.r. prin M.F., au fost respinse.
S-a retinut incidenta art.2 pct.1, lit.b Cod procedura civila pe aspectul competentei materiale, valoarea bunurilor depasind suma de 2 miliarde lei.
Evocând fondul, Tribunalul Bucuresti a retinut ca în cauza exista autoritate de lucru judecat, revendicarea cu acelasi obiect formulata de reclamanti în contra pârâtilor M.C. si M.N.A. fiind solutionata anterior, cu caracter definitiv si irevocabil prin decizia civila nr.50/A/25.09.1995 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a III-a Civila.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila, prin decizia civila nr.368/12.02.2003 pronuntata în dosarul nr.3139/2002, a admis recursul formulat de reclamanti împotriva deciziei susmentionate pe care a casat-o, cauza fiind trimisa spre rejudecare Tribunalului Bucuresti – în prima instanta, cu motivarea ca incidente erau dispozitiile art.297 pct.2 Cod procedura civila si nu 297 pct.1 Cod procedura civila, astfel ca Tribunalul trebuia sa judece în prima instanta, în complet legal constituit si nu în compunere ca instanta de apel.
În rejudecare de Tribunalul Bucuresti ca prima instanta, s-a pronuntat sentinta civila nr.286/25.04.2003 pronuntata în dosarul nr.1595/2003 dupa cum urmeaza:
S-a admis exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de M.N.A. si s-a respins actiunea reclamantilor fata de acest pârât si M.C.C., pentru autoritate de lucru judecat.
S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului M.A.E., si s-a respins actiunea fata de acest pârât pe exceptie.
S-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P. ca neîntemeiata.
S-a respins cererea de aratare a titularului dreptului, formulata de pârâtul M.C.C. fata de S.r. prin M.F..
S-a respins cererea de interventie fortata a S.r. prin M.F..
Pentru a pronunta aceasta hotarâre Tribunalul Bucuresti a apreciat ca exista autoritate de lucru judecat potrivit art.1201 Cod civil si art.166 Cod procedura civila, pentru existenta triplei identitati: obiect, parti, cauza, întrucât prin sentinta civila nr.5/20.01.1995 a Tribunalului Bucuresti, irevocabila prin decizia civila nr.544/1997 a Curtii Supreme de Justitie, s-a respins ca fiind prescrisa actiunea în revendicare pentru bunurile în cauza.
S-a apreciat ca fata de retinerea autoritatii de lucru judecat, analizarea exceptiei lipsei procesuale active este inutila.
S-a retinut lipsa de calitate procesuala pasiva a M.A.E., întrucât din probe a rezultat ca bunurile sunt în posesia M.N.A.R., iar actiunea în revendicare consta în actiunea îndreptata de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar.
S-a apreciat ca S.r. nu are legitimare pasiva, M.N.A. fiind administratorul bunurilor pe care le detine.
În împrejurarea ca nu s-a analizat fondul revendicarii s-au respins si cererile de aratare a titularului dreptului si cererea de interventie fortata a S.r. prin M.F..
Prin decizia civila nr.541 A/17.11.2003, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.A.E., a admis apelul declarat de reclamantii S.L.-M. si S.R.-V., în contradictoriu cu pârâtii M.C.C., M.N.A.R., M.A.E. si S.R. prin M.F.P., împotriva sentintei civile nr.286/25.04.2003, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila, a schimbat în tot sentinta apelata si în consecinta, a respinge exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de M.N.A. fata de pârâtul M.C. si M.N.A.R., a fixat termen la 19.01.2004, cu citarea partilor, pentru evocarea fondului.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a constatat ca Legea nr.182 din 25.10.2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, în vigoare începând cu 27.01.2001, consacra noul cadru juridic al bunurilor apartinând patrimoniului cultural national mobil impus administratorilor, respectiv detinatorilor lor.
Potrivit dispozitiilor art.80 alin.2 din Legea nr.182/2000 “Bunurile culturale mobile, preluate în orice mod de autoritati ale statului, revendicate de proprietarii de drept, vor fi restituite acestora de catre institutiile care le-au preluat, pe baza unei hotarâri judecatoresti definitive…”.
Institutiile detinatoare de arhive privind bunurile culturale mobile sunt obligate sa permita accesul la documentele privind provenienta si preluarea acestora.”
Din noua reglementare rezulta asadar ca fostii proprietari sunt repusi de drept în termenul de prescriptie general de 3 ani conform art.3 din Decretul nr.167/1958 pentru revendicarea mobiliara privitor la bunurile preluate în orice mod, la stat.
Actiunea fiind promovata la data de 27.02.2001 la circa o luna de la intrarea în vigoare a legii (27.01.2001), ea este astfel formulata în termenul legal de prescriptie.
În împrejurarile aratate, actiunea în revendicare are un nou temei juridic – Legea nr.182/2000 coroborat cu art.480 Cod civil – astfel ca în mod gresit s-a retinut autoritatea de lucru judecat, exceptia urmând a fi respinsa.
Constatând incidenta art.297 alin.1 cod procedura civila, Curtea a admis apelul, a anulat în tot sentinta si a retinut cauza pentru evocarea fondului, fixând termen, cu citarea partilor.
A respins si exceptia lipsei de calitate procesuala pasiva a intimatului pârât M.A.E., reiterata în apel, cu urmatoarea motivare:
Din prevederile art.80 din Legea nr.182/2000 rezulta ca bunurile urmeaza a fi restituite de institutiile detinatoare, or în speta acestea nu au fost stabilite cu certitudine pentru toate bunurile revendicate, urmând ca în acest sens sa fie administrate probe, inclusiv expertize.
În strânsa legatura cu rezolvarea exceptiei lipsei de calitate procesuala pasiva a M.A.E. si probele ce vor fi administrate, se afla si solutionarea exceptiei lipsei de calitate procesuala activa a reclamantilor invocata de M.A.E., învederându-se împrejurarile de preluare cu un proces – verbal din 1977, având semnatura a doi reprezentanti ai acestei parti si ca obiect, lasarea bunurilor în custodia M.N.A..
Urmeaza ca în evocarea fondului, probele administrate sa clarifice aceste exceptii, ca si temeinicia actiunii si a celorlalte cereri în cauza, într-un cadru procesual adecvat.
Evocând fondul, Curtea a constatat ca cererea introductiva de instanta promovata la 27.02.2001, în contradictoriu cu M.C.C.P.N. si M.N.A.R., a fost completata la 24.04.2001 cu cererea formulata de reclamanti pentru introducerea în cauza a M.A.E. – fila 50 din dosarul de fond.
Motivarea reclamantilor a fost aceea ca acest pârât a procedat la înstrainarea Colectiei V.S..
Temeiul juridic al actiunii introductive de instanta a fost precizat la momentul introducerii actiunii ca fiind dispozitiile art.80 alin.1 si 2 din Legea nr.182/2000, privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, respectiv la momentul solutionarii cauzei dispozitiile art.99 din Legea nr.182/2000, republicata.
În motivarea actiunii reclamantii au aratat ca sunt singurii îndreptatiti sa redobândeasca Colectia V.S., pe care M.N.A.R. o detine abuziv, fara nici un titlu, în baza unui proces – verbal de predare – primire.
Dupa pronuntarea deciziei nr.541/2003 de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila la 25.11.2005, M.N.A.R. a formulat cerere de înscriere în fals, contestând adaugirile facute cu pixul negru pe listele depuse de reclamanti la pozitiile 26, 28, 29, 30.
Curtea, solutionând cererea de înscriere în fals în conditiile art.182 – 184 Cod procedura civila, a constatat ca cererea este nefondata, fata de împrejurarea ca pe parcursul derularii prezentei cauze au fost depuse mai multe copii dupa procesul – verbal de predare – primire si cele sase anexe.
Prin cererea introductiva de instanta reclamantii au aratat ca procesele – verbale depuse în fata instantei fondului reprezinta titlul lor, asa cum sunt ele depuse la filele 94 – 141, aceste exemplare fiind semnate fila de fila de reprezentantul M.N.A.R..
De altfel, în sedinta publica de astazi, reprezentantul M.N.A.R. a aratat ca temeiul juridic al cererii sale este reprezentat de dispozitiile art.177 Cod procedura civila, care reglementeaza institutia verificarii de scripte, desi, la momentul formularii cererii – 25.11.2005, prin cererea formulata, acest pârât a învestit instanta cu o înscriere în fals, în conditiile art.180 – 184 Cod procedura civila.
Pe de alta parte, procesul – verbal si anexele au servit ca baza pentru efectuarea expertizei si toate bunurile individualizate au fost identificate de experti, astfel ca între continutul material al înscrisurilor si bunurile expertizate a existat o suprapunere perfecta.
Fata de aceste considerente, cererea de înscriere în fals a fost respinsa ca nefondata.
Cu privire la cererile de aratarea titularului dreptului formulate în conditiile art.64 Cod procedura civila de M.C.C.P.N. si M.N.A.R., Curtea a constatat ca acestea sunt întemeiate, fiind formulate într-o actiune reala si le-a admis.
Solutionând exceptiile invocate pe parcursul derularii procesului în conditiile art.137 alin.1 Cod procedura civila, Curtea a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, retinând ca petentii au facut dovada calitatii de mostenitor a defunctului V.S. cu certificatul de mostenitor nr.275/09.12.1959 emis în urma decesului acestuia – fila 32 si certificatul de mostenitor nr.320/1975 emis în urma decesului defunctei S.P. – fila 31 din dosarul de fond.
Totodata, Curtea a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de dispozitiile exprese ale alin.2 al art.99 din Legea nr.182/2000, care arata ca bunurile culturale mobile preluate ilegal de autoritatile statului dupa data de 06.09.1940 pot fi revendicate de proprietarii de drept. Legea nr.182 a fost publicata în Monitorul Oficial la 27.10.2000 si, conform art.103 din lege, a intrat în vigoare la 90 de zile de la data publicarii.
Cum cererea introductiva de instanta a fost promovata la 27.02.2001, nici exceptia inadmisibilitatii si nici exceptia prescriptiei nu au putut fi retinute de Curte fata de dispozitiile exprese ale art.103 din lege.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.N.A.R. a fost respinsa de Curte, fata de dispozitiile art.99 alin.2 din Legea nr.182/2000 si fata de dovezile administrate de reclamanti.
Astfel, din procesul – verbal depus la fila 94 din dosarul de fond rezulta ca întreaga Colectie V.S. a fost predata în custodia M.N.A.R..
De altfel, în 1980 acest pârât elibera o adeverinta la cererea reclamantilor, din care rezulta ca la 24.07.1980 era custodele Colectiei V.S. – fila 1334 din dosar.
Dispozitiile art.99 alin.2 din Legea nr.182/2000 arata ca bunurile culturale mobile preluate ilegal de autoritati ale statului pot fi revendicate de proprietarii de drept si vor fi restituite acestora de institutiile care le detin.
Ori, la acest moment, întreaga colectie este în posesia acestui pârât, expertii individualizând bunurile aflate în posesia acestei parti.
Curtea a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.A.E., care a fost introdus în cauza la 24.04.2001, la cererea reclamantilor.
Totodata, Curtea a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P., retinând ca în cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.12 alin.4 si 5 din Legea nr.213/1998, care reglementeaza calitatea procesuala pasiva în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul public.
În prezenta cauza sunt aplicabile dispozitiile legii speciale – Legea nr.182/2000, care stabileste în mod expres ca în litigiile privitoare la restituirea bunurilor culturale mobile preluate ilegal au calitate procesuala pasiva institutiile care le detin conform art.29 alin.2 din lege si M.C.C.P.N., conform art.6 alin.3 din lege.
Potrivit acestui text de lege, M.C.C.P.N. reprezinta S.R. în relatiile interne care au ca obiect patrimoniul cultural national mobil.
În prezenta cauza, expertii au individualizat bunuri care fac obiect al acestei reglementari, astfel ca cererea a fost admisa în contradictoriu cu acesti doi pârâti.
Curtea a admis actiunea, astfel cum a fost precizata, si a obligat pârâtii sa restituie reclamantilor bunurile apartinând Colectiei Stoica, asa cum au fost individualizate prin expertiza efectuata în cauza si completata cu raspunsurile la obiectiuni pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea introductiva de instanta promovata la 27.02.2001 reclamantii au solicitat restituirea Colectiei S. formata din bunurile cuprinse în procesul – verbal de predare – primire nr.249/14.04.1997 si cele sase anexe, asa cum au fost depuse în dosarul de fond la filele 94 – 141.
În motivarea actiunii reclamantii au aratat ca sunt mostenitorii defunctului V.S., proprietarul colectiei, si bunurile mentionate în procesul – verbal au apartinut autorului lor.
În dovedirea actiunii reclamantii au solicitat si instanta le-a încuviintat efectuarea unei expertize de un colectiv de experti, concluziile lor reprezentând volumul IV al prezentului dosar, expertiza ce a fost completata cu raspunsurile la obiectiuni – filele 951 – 1027, 1072 – 1075 si 1332 – 1329, a fost încuviintata proba cu martori, declaratiile acestora fiind atasate la dosar: B.G., L.A. – fila 913, H.D. – fila 1104, partile au solicitat si instanta le-a încuviintat proba cu înscrisuri, au fost încuviintate adrese pentru a se lamuri aspectul platii despagubirilor fata de reclamanti, Curtea, în baza art.99 alin.2 din Legea nr.182/2000, adresându-se B.C.U. – fila 1085, M.I., D.A.N.I.C. – fila 1088, reclamantii au dat declaratii autentice, prin care au aratat ca nu au primit nicio suma de bani sau alte servicii prin echivalent în contul colectiei de arta în litigiu – filele 1091 si 1094.
Curtea a retinut ca bunurile mobile revendicate de reclamanti se subscriu notiunii de “bunuri culturale mobile depuse în custodie”, asa cum este definita de art.99 alin.1 din Legea nr.182/2000.
Din înscrisurile depuse la fila 94 din dosar rezulta ca M.N.A.R. a devenit custodele Colectiei S. la 14.04.1977.
Pentru reclamanti titlul asupra bunurilor ce formeaza colectia este reprezentat de procesul – verbal din 1977 si cele sase anexe care sunt semnate pe fiecare fila de custode.
De altfel, în procesul – verbal este mentionat expres “Colectia V.S.” a fost primita în custodie.
Statul nu poate opune în prezenta cauza un titlu legal prin care sa faca dovada ca este proprietarul acestor bunuri.
Curtea a retinut ca întreaga Colectie S., asa cum a fost individualizata în raportul de expertiza, cu completarile sale, este în custodia M.N.A.R. fara titlu.
Desi instanta a facut adresa pentru a lamuri modul de preluare al acestei colectii nu s-a facut dovada ca s-a platit vreo suma de bani ca echivalent al colectiei.
La fila 1119 au fost depuse acte din care rezulta ca s-au platit bani pentru depozitarea colectiei, onorariile avocatilor, s-a achitat transportul în tara al bunurilor, dar nu s-a platit mostenitorilor contravaloarea colectiei.
Astfel, statul nu a opus un titlu valabil pentru bunurile ce formeaza Colectia S. mostenitorilor.
De altfel, Statul prin M.N.A.R. a precizat ca este custode al colectiei, aspect ce rezulta atât din procesul – verbal de preluare din 1977, cât si din actele ulterioare, fiind de mentionat adeverinta nr.2149/24.07.1980 aflata la fila 1334, prin care aceasta parte confirma acelasi statut.
Fata de aceste considerente, Curtea a retinut ca bunurile au fost preluate ilegal si urmeaza a fi restituite mostenitorilor.
Dispunând restituirea bunurilor ce au apartinut Colectiei S., Curtea a avut în vedere dispozitiile alin.3 al art.99 din Legea nr.182/2000, care arata ca proprietarii de drept au obligatia garantarii în scris a respectarii dispozitiilor legii speciale.
În baza art.274 Cod procedura civila, Curtea a obligat pârâtii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecata ce au fost dovedite în prezenta cauza, respectiv onorariul expertilor, în cuantum de 39.300 lei.
