ÎNCHIDEREA PROCEDURII REORGANIZĂRII
JUDICIARE ŞI A FALIMENTULUI. EFECTE.
RADIEREA.
În măsura în care condiţiile impuse de art.130 din
Legea nr.64/1995 sunt îndeplinite, judecătorul sindic
poate dispune închiderea procedurii chiar dacă nu s-a
executat încă hotărârea pronunţată în temeiul art.137 din
acelaşi act normativ.
În ce priveşte radierea într-o astfel de situaţie, ea a
fost dispusă fără nici un suport legal şi de aceea măsura se
impune a fi înlăturată.
(Decizia nr.122/R-C din 18 februarie 2005)
Faţă de debitoarea S.C. „H” S.R.L. Rm.Vâlcea, Tribunalul Vâlcea
a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, iar la 24
noiembrie 2003 a dispus şi trecerea la faliment, dizolvarea societăţii şi
numirea unui lichidator.
Pe parcursul desfăşurării procedurii s-a pronunţat o hotărâre
judecătorească prin care administratorul falitei a fost obligat să plătească
acesteia în condiţiile art.124 (actual 137) din Legea nr.64/1995, suma de
51.006.527 lei.
La 3 decembrie 2004, prin sentinţa nr.1147/F, acelaşi judecător al
tribunalului a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare şi a
falimentului, radierea debitoarei şi achitarea onorariului către lichidator din
fondul prevăzut de art.4 din Legea nr.64/1995, apreciind că sunt îndeplinite
cerinţele art.130 din această lege.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea D.G.F.P.
Vâlcea, cale de atac ce a fost admisă de instanţa de control judiciar, care a
modificat în parte sentinţa în sensul înlăturării măsurii radierii cu menţinerea
însă a celorlalte dispoziţii.
Curtea de Apel Piteşti a reţinut pentru a statua astfel că, potrivit
art.130 din Legea nr.64/1995, atunci când nu există bunuri în averea
debitorului ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile
administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele
corespunzătoare, judecătorul sindic va închide procedura.
O astfel de măsură este justificată de faptul că, dacă s-ar continua
o astfel de procedură, ea ar fi numai o sursă de cheltuieli administrative ce nu
pot fi acoperite prin lichidarea unor active şi oricum, creditorii nu ar obţine
acoperirea, nici măcar în parte, a creanţelor lor. Suportarea acestor cheltuieli
din fondul special de lichidare nu are justificare legală, întrucât dispoziţiile
art..4 din Legea nr.64/1995 permit folosirea acestui fond atunci când nu
există în patrimoniul falitei „disponibilităţi” băneşti. Nu se are în vedere
situaţia în care nu există nici un fel de active în patrimoniul falitei, iar folosirea
fondului ar fi total neeconomic.
Legiuitorul a avut în vedere situaţia în care împotriva unui
membru al organului de conducere s-a obţinut un titlu executoriu, care însă,
pentru moment nu poate fi adus la îndeplinire (de cele mai multe ori datorită
stării de insolvabilitate şi a persoanei fizice) statuând că „după închiderea
procedurii falimentului sumele rezultate din executarea silită vor fi depuse
într-un cont bancar distinct, la dispoziţia judecătorului sindic, pentru
distribuirea acestor sume în condiţiile legii” (art.140).
Este adevărat că, de principiu, cu ocazia închiderii procedurii toate
persoanele angrenate în aceasta sunt descărcate de îndatoriri cu privire la
procedură (art.135), regulă de la care există însă excepţii, una fiind cea la care
se referă dispoziţiile art.140 alin.2 din cap.IV, ce priveşte tocmai răspunderea
membrilor organelor de conducere.
În ceea ce priveşte radierea dispusă de judecătorul sindic, aceasta
este lipsită de suport legal. Secţiunea a 8-a privind închiderea procedurii,
reglementează mai multe situaţii în care aceasta poate interveni, dar nu pentru
toate s-a prevăzut ca o consecinţă şi radierea societăţii. Acolo unde legiuitorul
a dorit acest lucru a menţionat-o în mod expres (art.131), iar extinderea
acestor prevederi nu are nici o justificare.
Pentru închiderea întemeiată pe dispoziţiile art..130 din Legea
nr.64/1995, legiuitorul nu a prevăzut ca o consecinţă a acestei dispoziţii şi
radierea societăţii, lucru absolut firesc şi în concordanţă cu dispoziţiile art.140
alin.2 a căror aplicare ar deveni discutabilă atunci când persoana juridică şi-ar
înceta existenţa şi pentru dispoziţiile de lichidare.
