SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
PROCEDURA INSOLVENTEI. Deschiderea procedurii fata de o societate din grup, la cererea unui creditor. Cerere ulterioara, comuna, formulata de celelalte societati din grup, de deschidere a procedurii insolventei împotriva lor. Apel vizând conexarea cauzelor si numirea aceluiasi administrator judiciar.
-art. 5 alin. 8 din Legea nr. 85/ 2014
Decizia nr.54/C/2015-A din 25.02.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr.3639/111/C/2014/a1 – A
Prin SENTINTA nr. 8226/F/2014 din 23 octombrie 2014, Tribunalul Bihor a respins ca nefondata contestatia la cererea de deschidere a procedurii generale a insolventei formulata de debitoarea S.C. I. T. S.R.L. Oradea, în contradictoriu cu creditoarea R. B. S.A. Bucuresti împotriva debitorului S.C. I. T. S.R.L. Oradea, a admis cererea formulata de creditorul R. B. S.A. Bucuresti împotriva debitorului S.C. I. T. S.R.L. Oradea si, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolventei, a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa împotriva debitorului S.C. I. T. S.R.L., cu sediul în Oradea. În temeiul art.73 din Legea privind procedura insolventei, a numit administrator judiciar provizoriu pe A. I. SPRL, cu sediul în Timisoara, care va îndeplini atributiile prevazute de art.58 din lege, si a dispus toate celelalte masuri prevazute de lege.
Pentru a hotarî astfel, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Constituind o procedura colectiva de recuperare a creantelor certe, lichide si exigibile, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede ca ea se aplica debitorilor aflati în stare de insolventa sau de insolventa iminenta. Pentru a evita interpretarile diferite date acestor notiuni, art. 5 pct. 20 din acelasi act normativ stabileste ca creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este creditorul a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile.
Judecatorul sindic a retinut ca este tinut a verifica îndeplinirea anumitor cerinte pentru deschiderea procedurii insolventei la cererea debitorului, anume existenta unei creante certe, lichide si exigibile a creditorului fata de debitor, în cuantum de peste 40000 lei, respectiv cerinta existentei starii de insolventa vadite sau iminente a debitorului.
Potrivit art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014, insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, astfel: a) insolventa debitorului se prezuma atunci când acesta, dupa 60 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor; prezumtia este relativa.
S-a retinut de catre judecatorul sindic ca creditoarea R. B. S.A. detine o creanta certa, lichida si exigibila fata de debitoare, în cuantum de 9610017,24 lei, având în vedere titlurile executorii depuse în probatiune de catre creditoare.
Pentru aceste considerente, judecatorul sindic a retinut ca creditoarea R. B. S.A. a facut dovada ca este titulara unei creante certe, lichide si exigibile fata de debitoare, care depaseste valoarea prag de 40000 lei instituita de art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolventei.
În ceea ce priveste contestatia la cererea de deschidere a procedurii insolventei, formulata de debitoarea S.C. I. T. S.R.L., judecatorul sindic, analizând motivele invocate în cuprinsul acesteia, precum si probatiunea administrata în cauza de catre debitoare, a apreciat ca aceasta nu a rasturnat prezumtia relativa de care beneficiaza creditoarea R. B. S.A., în temeiul art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014.
Astfel, chiar daca debitoarea invoca lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al creantei pretinse de creditoare, ca urmare a faptului ca detine doar calitatea de fidejusor fata de debitorul principal S.C. D.&C. I. S.R.L., judecatorul sindic a apreciat ca o astfel de sustinere este neîntemeiata. Astfel, conform Contractului de facilitate de credit nr. 53/23.08.2004, precum si a Contractului de facilitate de credit nr. 164/30.04.2007, debitoarea S.C. I. S.R.L., în calitate de garant fidejusor, s-a obligat irevocabil si neconditionat, atât independent cât si în solidar cu clientul (S.C. D.&C. I. S.R.L.), pâna la îndeplinirea tuturor obligatiilor clientului rezultând din prezentul contract, sa execute obligatiile asumate de client prin contract, în cazul în care clientul nu le executa, cu renuntarea expresa la beneficiul de diviziune si discutiune (art. 3).
Or, o astfel de clauza asumata prin semnare si stampilare de catre debitoarea S.C. I. T. S.R.L. confera caracter cert, lichid si exigibil creantei pretinse de creditoarea R. B. S.A., având în vedere obligatia solidara asumata de debitoare, precum si renuntarea expresa, din partea debitoarei, la beneficiul de diviziune si discutiune.
Nu a putut fi retinuta nici apararea debitoarei S.C. I. T. S.R.L. în sensul ca prin acceptarea planului de reorganizare propus de debitorul principal S.C. D.&C. I. S.R.L. creditoarea R. B. S.A. nu ar mai detine o creanta certa, lichida si exigibila fata de ea, în conditiile în care, astfel cum rezulta din Procesul-verbal al Adunarii Generale a Creditorilor S.C. D.&C. I. S.R.L. din data de 05.06.2014 (filele 343-347) rezulta ca creditoarea nu a votat planul de reorganizare al S.C. D.&C. I. S.R.L., mai mult, aceasta a formulat contestatie împotriva Hotarârii de aprobare a Planului de reorganizare a debitoarei S.C. D.&C. I. S.R.L., adoptata prin Procesul-verbal al Adunarii Creditorilor din data de 05.06.2014 (filele 348-350).
Mai mult, judecatorul sindic a retinut ca debitoarea S.C. I. T. S.R.L. nu a facut dovada contrara, a inexistentei starii de insolventa prezumata legal conform art. 5 pct. 29 lit. a) din Legea nr. 85/2014.
Împotriva acestei hotarâri, în termen si legal timbrat, a formulat apel debitoarea SC I. T. SRL ORADEA, solicitând modificarea sa în totalitate în sensul admiterii contestatiei formulate si respingerii cererii de deschidere a procedurii insolventei împotriva sa. A mai solicitat suspendarea executarii sentintei atacate pâna la solutionarea apelului.
În motivarea apelului, apelanta a aratat ca reclamanta creditoare a formulat câte o cerere de deschidere a procedurii insolventei pentru fiecare dintre societatile detinute de administratorul D. S.D., în asociere cu altii. Aceste cereri se afla pe rolul instantei, singurul dosar în care s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa fiind prezentul dosar.
Apreciata solutia pronuntata de Tribunalul Bihor ca neîntemeiata întrucât se impune conexarea tuturor cererilor de deschidere a procedurii insolventei formulate de catre creditoare împotriva societatilor care în fapt reprezinta un grup de societati comerciale detinute de aceeasi asociati. Conexarea se impun cu atât mai mult cu cât exista identitate de obiect, în sensul ca motivul avut în vedere de creditoare la momentul formularii cererii de deschidere a proceduri ia fost acelasi, respectiv contractul de credit nr. 53/23.08.3004 si contractul de credit nr. 164/30.04.2007. aceste doua contracte de credit au fost încheiate între creditoare si SC D. & C. I. SRL, apelanta si celelalte societati din grup având calitatea de garant fidejusor si avalist.
Referitor la aspectul potrivit caruia societatile comerciale care au calitatea de fidejusor si avalist au renuntat la beneficiul de fidejusiune, apreciaza ca acest fapt nu îndrituieste în mod direct creditoarea de a demara acte de executare silita împotriva acestora. Dimpotriva, între creditoare si debitoarea SC D. & C. I. SRL s-a întocmit un grafic de rambursare, acceptat de creditoare. Prin urmare, se impune respectarea acestui grafic si nu doar încercarea de a recupera împrumutul sub orice forma.
Apelanta mai arata ca în cauza nu s-a dovedit starea sa de insolvabilitate, invocând prevederile art. 5 pct. 20 si pct. 29 din Legea nr. 85/2014.
În drept, apelanta invoca prevederile art. 43 alineatele 1, 2 si 5 litera a) din Legea nr. 85/2014.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La termenul de judecata fixat în cauza, apelanta a aratat ca nu mai sustine cererea de suspendare a executarii sentintei.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, pe baza actelor dosarului, Curtea de apel a constatat ca acesta nu este fondat, urmând sa fie respins, pentru urmatoarele considerente:
Critica apelantei legata de conexarea tuturor cererilor de deschidere a procedurii formulate împotriva societatilor din grup nu este întemeiata, în conditiile în care conexarea nu a fost solicitata în fata primei instante, ci se invoca pentru prima data în apel. De altfel, conexarea înainte de pronuntarea sentintei atacate cu apel nici nu era posibila întrucât sentinta de deschidere a procedurii în prezenta cauza a fost pronuntata la data de 23.10.2014, iar celelalte societati din grup au depus cerere comuna de deschidere a procedurii insolventei împotriva lor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2014, abia la data de 10.12.2014, cerere admisa. Asadar, instanta de fond, nefiind învestita cu judecarea în paralel a prezentei cereri si a cererii comune de deschidere a procedurii împotriva societatilor din grup, nu avea posibilitatea de a dispune conexarea lor si nici nu i s-a învederat sau solicitat acest lucru.
Este adevarat ca, din verificarile facute în sistemul Ecris rezulta ca la data de 10.07.2014 creditoarea a înregistrat cereri de deschidere a procedurii împotriva tuturor societatilor indicate de apelanta ca facând parte din grup, cereri separate care au primit un prim termen de judecata în luna noiembrie 2014, cu exceptia prezentei cauze, la diferite date, termene la care debitoarele au formulat cereri de amânare pentru pregatirea apararii, urmate de alte cereri de amânare, astfel ca aceste cauze nu sunt judecate nici în prezent. Între timp însa, societatile din grup au formulat cerere comuna de deschidere a procedurii, admisa de instanta. În conditiile în care, la termenul fixat pentru judecarea prezentei cereri nu s-a invocat conexarea, precum si existenta altor cereri de deschidere a procedurii împotriva societatilor din grup, critica apelantei privind obligatia instantei de fond de a dispune conexarea cauzelor nu este întemeiata.
S-a constatat însa, pe baza actelor dosarului, ca s-a solicitat instantei de fond conexarea cauzelor si în aceasta etapa în care fata de fiecare din societatile din grup s-a deschis procedura, aspect asupra caruia instanta de fond va trebui sa se pronunte, inclusiv administratorul judiciar al celorlalte societati solicitând sa fie numit si în prezenta cauza. Nefiind investita cu o asemenea cerere în prima instanta, anterior pronuntarii sentintei atacate, asupra careia instanta de fond sa se pronunte prin sentinta atacata, nici instanta de apel nu o poate analiza, problema nefacând obiectul cauzei si al apelului formulat.
S-a constatat ca reclamanta creditoare nu a înteles sa formuleze o cerere comuna, având drept scop deschiderea procedurii insolventei în mod concomitent împotriva a doi sau a mai multor membri ai grupului de societati, asa cum prevad dispozitiile art. 5 alineatul 8 din Legea nr. 85/2014, ci cereri separate împotriva fiecareia dintre societati, cereri care nu puteau fi conexate pentru motivele mai sus retinute.
Pe fondul cauzei, apelanta contesta starea de insolventa, sustinând totodata ca reclamanta creditoare nu detine o creanta, certa, lichida si exigibila împotriva sa, creanta care sa îndeplineasca conditiile prevazute de Legea insolventei pentru a se putea deschide procedura de insolventa. De fapt, apelanta nu contesta existenta creantei si cuantumul ei, ci contesta exigibilitatea ei pe motiv ca reclamanta s-a înscris cu aceeasi creanta si în planul de reorganizare al debitoarei principale, urmând sa si-o încaseze conform programului de plati anexa a planului de reorganizare. Apelanta considera ca prin stabilirea acestui program de plata s-a esalonat creanta, astfel ca ar fi afectat caracterul ei exigibil. O asemenea sustinere nu poate fi primita întrucât în tabelul preliminar sau definitiv de creante al debitoarei principale s-a înscris creanta reclamantei ca fiind certa, lichida si exigibila, aspecte care au fost verificate de administratorul judiciar si necontestate de persoanele interesate, iar stabilirea unui program de plati prin planul de reorganizare nu afecteaza caracterul exigibil al creantei, ci reprezinta o modalitate de plata a acesteia prevazuta de Legea insolventei, pentru a da posibilitatea debitorului aflat în dificultate sa-si redreseze activitatea.
În ce priveste celelalte aspecte invocate de apelanta, Curtea de apel a retinut, în acord cu instanta de fond, ca, potrivit Contractelor de facilitate de credit nr. 53/23.08.2004 si nr. 164/30.04.2007, debitoarea S.C. I. S.R.L., în calitate de garant fidejusor, s-a obligat irevocabil si neconditionat, atât independent cât si în solidar cu clientul S.C. D.&C. I. S.R.L., pâna la îndeplinirea tuturor obligatiilor clientului rezultând din prezentul contract, sa execute obligatiile asumate de client prin contract, în cazul în care clientul nu le executa, cu renuntarea expresa la beneficiul de diviziune si discutiune. Or, o astfel de clauza asumata prin semnare si stampilare de catre debitoarea S.C. I. T. S.R.L. confera caracter cert, lichid si exigibil creantei pretinse de creditoarea R. B. S.A, precum si posibilitatea legala a acesteia de a se îndrepta împotriva oricaruia dintre debitorii solidari, pentru recuperarea creantei. De asemenea, debitoarea S.C. I. T. S.R.L. nu a facut dovada contrara, a inexistentei starii de insolventa, prezumata legal conform art. 5 pct. 29 lit. a) din Legea nr. 85/2014. Sarcina probei îi revenea, potrivit textului de lege, astfel ca nu creditoarea trebuia sa dovedeasca ca debitoarea se afla în stare de insolventa.
Pentru toate motivele aratate, instanta a respins ca nefondat apelul formulat, mentinând ca legala si temeinica sentinta atacata.
