RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. LICHIDAREA DREPTURILOR SOCIETĂŢII DEBITOARE AFLATĂ ÎN INSOLVENŢĂ DIN CADRUL SOCIETĂŢII CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ A CĂREI ASOCIATĂ ESTE. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ EXCLUSIVĂ A ADMINISTRATORULUI/ LICHIDATORULUI JUDICIAR ÎN PROMOVAREA CERERII ÎN LICHIDAREA DREPTURILOR SOCIETĂŢII DEBITOARE.
-art.93 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.451/24.09.2013 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin SENTINŢA nr. 1252/F/2013, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor C. N. şi C. V. invocate de către debitorul S.C. R. S.R.L. O.
A admis cererea formulată de reclamanţii C. N. şi C. V. în contradictoriu cu debitorul S.C. R. S.R.L. O. şi administratorul judiciar R. IPURL O.
A obligat administratorul judiciar ca în termen de 30 de zile de la primirea hotărârii să procedeze la lichidarea drepturilor pe care debitorul S.C. R. S.R.L. le deţine în calitate de asociat al S.C. R. N. S.R.L. cu sediul în incinta Hotelului M. din comuna M. , jud. A., J02/, CUI.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut următoarele :
Cei doi reclamanţi au calitatea de asociaţi în cadrul S.C. R. N. S.R.L. alături de debitor şi d-na T. R. cu o participaţie de 50 % la capitalul social, respectiv 30 % şi 20 %. Declanşarea procedurii insolvenţei faţă de un comerciant reprezintă neîndoielnic rezultatul dificultăţilor majore de ordin financiar pe care le întâmpină patrimoniul acestuia. Fiind implicat într-un ansamblu de raporturi juridice, dificultăţile onorării la timp a obligaţiilor determină în mod direct greutăţi şi faţă de partenerii săi contractuali.
Aceste aspecte au determinat legiuitorul să prevadă că dacă un asociat dintr-o societate cu răspundere limitată este debitor într-o procedură reglementată de Legea nr. 85/2006 şi dacă implicarea debitorului într-o asemenea procedură nu atrage dizolvarea acelei societăţi, administratorul judiciar poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate potrivit ultimei situaţii financiare aprobate sau poate propune ca debitorul să fie păstrat ca asociat, dacă ceilalţi asociaţi sunt de acord ( art. 93 alin. 1 ).
Fiind un organ al procedurii de insolvenţă cu rol de interfaţă între interesele creditorilor şi cele ale debitorului, textul legal conferă în primul rând administratorului judiciar calitatea de a solicita lichidarea drepturilor ce se cuvin debitorului din calitatea de asociat. Decelarea cu exactitate a intenţiei urmărite de legiuitor presupune însă şi raportarea la teza a II-a a aceluiaşi alineat.
Trimiterea la manifestarea de voinţă a asociaţilor presupune ca şi situaţie premisă formularea unei oferte de păstrare a calităţii de asociat venită din partea administratorului judiciar. Modul de redactare a celor două variante implică în mod clar ideea că administratorul judiciar trebuie să-şi manifeste opţiunea : pierderea sau păstrarea calităţii de asociat a debitorului. Tăcerea acestuia nu poate fi interpretată ca o limitare a dreptului reclamanţilor de a cere acestuia să opteze pentru una dintre cele două variante întrucât un drept nu poate fi conceput fără o obligaţie corelativă, astfel încât s-a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de către debitor.
Cât priveşte temeinicia cererii judecătorul sindic a reţinut că din înscrisurile administrate în faza de probaţiune rezultă că între asociaţi au existat şi anterior tensiuni ce s-au repercutat în mod neîndoielnic asupra performanţelor economice ale S.C. R. N. S.R.L. Deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitor reprezintă un element care face şi mai dificilă luarea deciziilor în cadrul respectivei societăţi comerciale, creditul său faţă de terţi fiind în mod vădit afectat. Tocmai de aceea, păstrarea calităţii de asociat este de natură să afecteze printr-un efect de ricoşeu şi situaţia patrimonială a S.C. R. N. S.R.L.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, în termen legal, SC R. SRL, prin administrator special I. T. , şi SC R. IPURL, administrator judiciar al SC R. SRL, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor intimaţi de a promova acţiunea ce face obiectul prezentului litigiu, invocând în acelaşi timp şi excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamanţilor , şi respingerea acţiunii.
În motivarea cererii, recurenţii au arătat că intimaţii reclamanţi nu sunt titularii dreptului subiectiv de a solicita lichidarea drepturilor SC R. SRL în SC R. N. SRL şi nu au un drept care să le confere calitate procesuală activă, întrucât potrivit art. 93 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate, potrivit ultimei situaţii financiare aprobate sau poate propune ca debitorul să fie păstrat ca asociat , dacă ceilalţi asociaţi sunt de acord. Aprecierea judecătorului sindic că asociaţilor trebuie să li se recunoască şi dreptul de a cere lichidarea drepturilor debitorului care este în insolvenţă este greşită.
Administratorul judiciar este primul dintre participanţii la procedură care desfăşoară activităţi în vederea realizării scopului procedurii şi principalul obiectiv urmărit este maximizarea averii debitorului. În vederea maximizării averii debitorului, unele dintre drepturi sunt exclusiv ale administratorului judiciar. Legea stabileşte, în mod expres, ca unele din actele prevăzute în vederea realizării scopului procedurii, pe care administratorul judiciar nu le-ar îndeplini, pot fi îndeplinite şi de către alţi participanţi la procedură, indicaţi în mod expres. Nici o altă persoană decât cele prevăzute expres şi limitativ de lege nu pot să aibă acţiuni/iniţiative în vederea realizării scopului procedurii.
Nefiind titulari ai dreptului subiectiv de a cere lichidarea drepturilor pe care SC R. SRL le are faţă de SC R. N. SRL, reclamanţii nu au nici calitate procesuală. Pe de altă parte, în calitate de asociaţi ai societăţii, reclamanţii au dreptul prevăzut de art. 222 din Legea nr. 31/1990 de a solicita excluderea asociaţilor din societate.
Pe fondul cauzei, cererea reclamanţilor este neîntemeiată, constituind o veritabilă cerere prin care doi dintre asociaţi solicită excluderea din societate a SC R. SRL. Art. 222 din Legea nr. 31/1990 prevede în mod restrictiv ipotezele în care se poate solicita excluderea unui asociat dintr-o societate cu răspundere limitată, iar insolvenţa asociatului nu se regăseşte printre aceste motive, iar falimentul constituie motiv de excludere din societate doar în cazul asociaţilor cu răspundere nelimitată.
În speţă, Hotelul M. (proprietatea SC R. N. SRL) a fost evaluat în anul 2006 la suma de 3.100.000 euro, valoarea de piaţă fiind mult mai mare. În ultima situaţie financiară aprobată, în bilanţul pe anul 2011, hotelul este înregistrat la valoarea contabilă de 3.598.259 lei, iar datoriile societăţii sunt de peste 1.000.000 euro, iar din creditul bancar de la Banca I. R. mai este de plătit 1.099.711 euro. Astfel, potrivit ultimei situaţii financiare aprobate, pasivul SC R. N. SRL este mult mai mare decât activul, cu toate că activul patrimonial al societăţii este de câteva ori mai mare decât pasivul. Lichidarea în condiţiile art. 93 din Legea nr. 85/2006 a drepturilor recurentei este total împotriva scopului legii insolvenţei, deoarece nu ar aduce nici un câştig patrimonial acesteia şi creditorilor săi, pe când valorificarea părţilor sociale în condiţii de piaţă ar echivala cu 1.000.000 euro.
Recurenţii susţin că acţiunea reclamanţilor reprezintă un abuz de drept, scopul lor fiind înlăturarea SC R. SRL din SC R. N. SRL, fără ca recurenta să fie despăgubită corect pentru drepturile sale şi, în acelaşi timp, să rămână garantă a creditelor societăţii.
Intimaţii C. N. şi C. V. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale a intimaţilor, intimaţii au solicitat respingerea acesteia, întrucât sunt persoane majore şi cu deplin discernământ, care îndeplinesc condiţiile art. 41 teza I Cod procedură civilă. Capacitatea procesuală de folosinţă desemnează aptitudinea persoanelor fizice de a avea orice drepturi de natură procesual civilă, iar capacitatea procesuală de exerciţiu desemnează aptitudinea persoanei fizice sau juridice , care are folosinţa unui drept subiectiv de a şi-l apăra sau valorifica în proces, personal sau printr-un reprezentant ales de parte.
Intimaţii au solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii lor procesuale active, motivat de faptul că potrivit art. 93 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar are două posibilităţi; poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate , potrivit ultimei situaţii financiare aprobate sau poate propune ca debitorul să fie păstrat ca asociat în terţa societate cu răspundere limitată, doar dacă ceilalţi asociaţi ai acestei societăţi sunt de acord. Această ultimă teză a art. 93 din Legea nr. 85/2006 consacră în mod expres dreptul celorlalţi membri ai asociatului ajuns într-o procedură prevăzută de Legea insolvenţei de a-şi exprima voinţa cu privire la păstrarea ori lichidarea drepturilor asociatului debitor din societatea cu răspundere limitată, drept reţinut în mod deosebit de corect de către judecătorul sindic.
Consideră că după deschiderea procedurii insolvenţei SC R. SRL, se impunea ca administratorul judiciar să opteze pentru una din cele două posibilităţi prevăzute de art. 93 din Legea insolvenţei, cu privire la drepturile deţinute de debitoare şi să ceară ori lichidarea acestor drepturi ori să propună asociaţilor ca debitoarea să fie păstrată ca asociat şi să le solicite acordul în acest sens. Modul de redactare a art. 93 implică ideea că administratorul judiciar trebuie să-şi manifeste opţiunea , tăcerea acestuia neputând fi interpretată ca o limitare a dreptului reclamanţilor de a cere acestuia să opteze pentru una din cele două variante. Pasivitatea administratorului judiciar nu invalidează dreptul şi calitatea intimaţilor de a-şi exprima voinţa cu privire la această chestiune, interesul lor fiind pe deplin justificat de bunul mers al activităţii SC R. N. SRL, cu atât mai mult cu cât, în lipsa debitoarei, intimaţii sunt asociaţi majoritari. Pe cale de consecinţă, intimaţii sunt îndreptăţiţi de dispoziţiile art. 93 alin. 1 teza ultimă să-şi exprime administratorului judiciar opţiunea de păstrare ca membru asociat în societate ori de lichidare a drepturilor acesteia, potrivit ultimei situaţii financiare aprobate, ceea ce au şi făcut intimaţii.
Pe fondul cauzei, intimaţii au arătat că solicitarea lor de lichidare a drepturilor debitoarei deţinute în SC R. N. SRL nu cauzează nici un prejudiciu debitoarei, ci îi creează avantajul de a-şi stabili cu exactitate averea din care îşi va achita datoriile pe care le are faţă de creditori. Potrivit situaţiilor financiare ale SC R. N. SRL din ultimii ani, SC R. SRL nu a beneficiat de nici un fel de dividende, astfel că intimaţii consideră că lichidarea drepturilor debitoarei este mult mai profitabilă pentru aceasta şi creditorii săi, decât păstrarea în continuare a calităţii de asociat care nu îi aduce nici un beneficiu. Debitoarea nu a participat la nici unul din eforturile financiare constând în creditarea societăţii , efectuate de intimaţi, pentru asigurarea şi menţinerea bunului mers al acesteia. Intimaţii susţin că nu au comis un abuz de drept prin promovarea cererii, ci debitoarea împreună cu administratorul judiciar încearcă cu rea credinţă să îşi ferească patrimoniul de a ajunge la masa credală, schimbându-şi brusc conduita după intrarea în insolvenţă, deoarece înainte SC R. SRL a încercat prin toate mijloacele să provoace lichidarea drepturilor sale pe care le deţinea în calitate de asociat al SC R. N. SRL. Scopul cererii intimaţilor este acela de a asigura bunul mers al SC R. N. SRL, în condiţiile în care greutăţile asociatului debitor se răsfrâng în mod direct asupra activităţii acestei societăţi, partenerii de afaceri manifestând maximă reticenţă în încheierea şi derularea de contracte de prestări servicii hoteliere şi de alimentaţie publică în staţiunea turistică M., Judeţul A.
În drept, intimaţii şi-au întemeiat apărările pe prevederile art. 115 şi următoarele, art. 41 Cod procedură civilă, art. 56 alin. 1 şi art. 57 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, art. 93 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Recurenţii au depus la dosar, în recurs, înscrisuri în copie, respectiv: situaţii financiare al SC R. N. SRL, cereri de suspendare a actelor de executare silită din dosarul execuţional nr. 278/2006 al BEJ G. C., ordine de plată, convenţia autentificată sub nr. 5643/07.11.2006 de BNP M. P. , contract de fidejusiune autentificat sub nr. 5642/07.11.2006 de BNP M. P., convenţia de credit nr. 903/12.01.2007 încheiată de Banca I. R. SpA cu SC R. N. SRL, bilete la ordin, decizia nr. 2392/09.05.2012 pronunţată de ÎCCJ şi decizia nr. 494/18.02.2009 pronunţată de ÎCCJ, raportul de evaluare nr. 135/29.12.2006 întocmit de SC R. C. SRL.
Examinând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate de recurenţi, precum şi din oficiu, în temeiul art. 3041 Cod procedură civilă, cu luarea în considerare a apărărilor intimaţilor, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art. 8 din Legea nr. 85/2006, hotărârile judecătorului sindic sunt supuse numai recursului, astfel că motivele de recurs nu sunt limitate doar la cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, motiv pentru care Curtea a apreciat prezentul recurs ca fiind admisibil, chiar dacă se invocă motive de netemeinicie de către recurenţi.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă sau de exerciţiu a intimaţilor reclamanţi, Curtea a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât reclamanţii sunt persoane majore şi cu deplin discernământ, care îndeplinesc condiţiile art. 41 teza I Cod procedură civilă, astfel cum în mod întemeiat susţin intimaţii. Capacitatea procesuală de folosinţă desemnează aptitudinea persoanelor fizice de a avea drepturi de natură procesual civilă, iar capacitatea procesuală de exerciţiu desemnează aptitudinea persoanei fizice, care are folosinţa unui drept subiectiv procesual de a şi-l apăra sau valorifica în proces.
Recursul este întemeiat sub aspectul criticilor vizând respingerea în mod greşit a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor intimaţi.
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii. Legiuitorul, din raţiuni ce ţin de buna administrare a procedurii insolvenţei, a prevăzut în mod expres persoanele care au legitimare procesuală activă în formularea cererii întemeiate pe art. 93.
Astfel, conform art. 93 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, dacă un asociat dintr-o societate cu răspundere limitată este debitor într-o procedură de insolvenţă şi dacă implicarea debitorului într-o astfel de procedură nu atrage dizolvarea acelei societăţi, administratorul/ lichidatorul poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate, potrivit ultimei situaţii financiare aprobate, sau poate propune ca debitorul să fie păstrat ca asociat, dacă ceilalţi asociaţi sunt de acord.
Potrivit acestui text normativ, calitatea de a cere lichidarea drepturilor societăţii debitoare în SC R. N. SRL o are numai administratorul judiciar, nu şi ceilalţi asociaţi, iar acordul prealabil al asociaţilor este necesar doar în cazul propunerii de păstrare a calităţii de asociat, nu şi în cazul solicitării lichidării. Dar şi în acest caz, dreptul de a sesiza instanţa aparţine tot administratorului judiciar.
Faptul că legea prevede necesitatea unui acord prealabil din partea asociaţilor pentru ca administratorul judiciar să poată propune instanţei păstrarea debitorului ca asociat, nu poate fi interpretat în sensul că asociaţii pot solicita lichidarea drepturilor debitorului, astfel cum în mod greşit a procedat prima instanţă.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor este întemeiată, motiv pentru care a admis-o şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea reclamanţilor ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat împotriva sentinţei nr. 1252/F/2013 din 23 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 568/111/2012, pe care a modificat-o în totalitate, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor C. N. şi C. V. şi, a respins cererea formulată de reclamanţi, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanţa a obligat intimaţii la plata către recurenţi a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată parţiale în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocaţial justificat prin chitanţa nr. 00104/05.06.2013, care a fost redus având în vedere actele procedurale efectuate şi complexitatea cauzei.
