SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. Procedura insolventei. Contestatie la tabelul definitiv al creantelor. Interpretarea gresita a obligatiilor debitoarei derivate din antecontractul de vânzare cumparare nu se încadreaza în nici una din situatiile expres si limitativ prevazute de art. 75 din Legea nr. 85/ 2006.
– Art. 73 si 75 din Legea nr. 85/ 2006
Decizia nr. 333/ C/ 04. 11. 2014 a Sectiei a II –a civila, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Oradea
Dosar 2104/ 83/ 2012/a4
Prin SENTINTA nr.380/F/2014, Tribunalul S.M. a respins contestatia formulata de contestatorul S.Y. în contradictoriu cu intimata R. R. si lichidatorul judiciar al debitoarei SC L. L. SRL – E. I. SPRL S.M., fara cheltuieli de judecata.
Analizând actele si lucrarile dosarului, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Ca urmare a verificarii declaratiei de creanta formulata de creditoarea R. R. si a înscrisurilor atasate cererii de admitere a creantei, administratorul judiciar a înscris creditoarea – intimata la masa credala a debitoarei SC L. L. SRL cu o creanta garantata în cuantumul solicitat de 73.937 lei.
Articolul 73 din Legea nr.85/2006 recunoaste dreptul debitorului, creditorilor si oricarei alte parti interesate sa formuleze contestatie cu privire la creantele si drepturile trecute de administratorul sau lichidatorul judiciar în tabelul preliminar de creante, însa în speta asupra tabelului preliminar cuprinzând creantele debitoarei SC L. L. SRL nu au fost formulate contestatii, astfel ca la data de 22.05.2012 a fost înregistrat si afisat la sediul instantei tabelul definitiv de creante a debitoarei.
Contestatorul a introdus prezenta contestatie, întemeiata de dispozitiile art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006, învederând faptul ca a formulat plângere penala pentru solicitarea înregistrarii unei cereri de admitere a creantei inexistente, iar creanta înscrisa în tabel nu este dovedita, întrucât suma cuvenita creditoarei din antecontractul de vânzare – cumparare nu a fost constatata prin hotarâre judecatoreasca.
Criticile aduse de catre contestator sunt nefondate pentru ca, din perspectiva prevederilor art. 75 din Legea 85/2006, o contestatie întemeiata pe aceasta dispozitie legala poate fi formulata doar daca au fost descoperite titluri hotarâtoare care nu au fost avute în vedere ori doar pentru cauza de eroare esentiala, dol sau fals, însa în cauza nu s-a învederat descoperirea unor titluri hotarâtoare si nici existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale. Apararile privind interpretarea clauzelor antecontractului de vânzare – cumparare si în special cea cu privire la arvuna puteau fi invocate pe calea contestatiei reglementate de art.73 din Legea nr.85/2006.
În baza înscrisurilor anexate de creditoare la declaratia de creanta, înscrierea sumei solicitate de R. R. în tabelul definitiv al creantelor nu poate fi apreciata a reprezenta o eroare esentiala în sensul textului de lege sus indicat. Sumele de 7000 euro si 42.560 lei au fost solicitate în baza antecontractului de vânzare – cumparare nr.78/19.09.2011 încheiat cu debitoarea SC L. L. SRL. În cuprinsul acestui înscris se mentioneaza fara echivoc ca suma de 7000 euro s-a achitat la data încheierii antecontractului, plata sumei fiind atestata de vânzatoare prin semnarea antecontractului. Creditoarea a facut si dovada platii sumei de 42.560 aferenta facturii nr.21/24.09.2011 prin chitantele nr.33/2011, nr.34/2011 eliberate de debitoare.
Referitor la sustinerile contestatorului referitoare la pierderea de catre creditoarea – intimata a sumei de 5000 euro cu titlu de arvuna, beneficiul pe care îl procura conventia de arvuna nu poate fi valorificat câta vreme, în raport de situatia juridica a vânzatoarei, nu se poate retine culpa debitoarei arvunei de a refuza executarea obligatiilor asumate.
Oricum, esential pentru rezolvarea pricinii s-a retinut faptul ca nu s-a dovedit existenta unui fals, dol sau a unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei creditoarea R. R., împrejurare fata de care fondul sustinerilor contestatorului nu pot fi primite.
În baza acestor argumente, judecatorul sindic a constatat netemeinicia contestatiei formulate în cauza, motiv pentru care, în temeiul art. 11 lit. i, art.75 din Legea nr. 85/2006 a fost respinsa, fara a se acorda cheltuieli de judecata, intimata R. R. nefacând dovada avansarii acestora.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs, în termen legal, recurentul S.Y., solicitând admiterea recursului si casarea hotarârii judecatorului sindic în totalitate si rejudecând cauza, admiterea contestatiei si anularea creantei creditoarei R. R..
În motivare, recurentul arata ca motivele cuprinse în sentinta recurata sunt contradictorii si straine de natura pricinii. Instanta a interpretat gresit obligatiile care decurg din antecontractul de vânzare cumparare nr. 78/19.09.2011 încheiat cu debitoarea SC L. L. SRL, respectiv factura si chitantele eliberate fiind considerate titluri din care ar rezulta o creanta certa, lichida si exigibila a creditoarei R. R.. Din lecturarea antecontractului rezulta ca SC L. L. SRL avea obligatia sa transmita dreptul de proprietate asupra unui imobil, iar numita R. R. sa plateasca pretul imobilului în ratele stabilite de comun acord, rezultând foarte clar ca SC L. L. SRL nu are nici o obligatie la predarea unei sume de bani, neexistând nici o creanta certa, lichida si exigibila în favoarea numitei R. R.. Faptul ca aceasta a platit anumite rate poate da nastere la dreptul de a cere rezilierea contractului si restituirea sumelor în cazul în care, în mod culpabil, partea adversa nu si-a respectat obligatia de transmitere a dreptului de proprietate. În cazul oricaror neîntelegeri cu privire la executarea contractului, pentru a se naste obligatia de restituire a sumelor încasate de SC L. L. SRL, trebuie în mod obligatoriu sa intervina un nou titlu, respectiv o noua întelegere între parti sau o hotarâre judecatoreasca ca izvor a acestor obligatii.
În contract este mentionata doar o clauza de arvuna pentru neexecutarea culpabila a contractului, respectiv în sensul netransferarii proprietatii apartamentului catre beneficiara în conditia în care aceasta si-a îndeplinit toate obligatiile. Cum însa cumparatoarea nu a achitat toate ratele nu se pune problema vreunei neexecutari culpabile din partea vânzatorului. Toate problemele legate de neexecutarea obligatiilor contractuale trebuiau solutionate pe cale judecatoreasca. Chiar si în cazul în care contractul este lovit de nulitate absoluta, restabilirea situatiei anterioare se poate face în baza unei noi conventii sau hotarâri judecatoresti.
Lichidatorul judiciar, desi nu este instanta de judecata, a hotarât ca R. R. are o creanta certa, lichida si exigibila, iar ulterior a solicitat repararea acestei greseli, însa instanta de judecata nu a fost de acord, motiv pentru care recurentul arata ca a formulat aceasta contestatie, motivata pe eroare esentiala asupra interpretarii creantei creditoarei R. R., creanta sa nefiind certa, lichida si exigibila.
În fapt, s-a platit prima rata de 7.000 euro pâna la semnarea contractului si apoi 3.000 euro în data de 24.09.2014, ocazie cu care s-a întocmit factura pentru întreaga suma de 10.000 euro, însa în echivalent în lei si s-au eliberat chitantele de plata nr. 33 si 34/2011. dovada încasarii unei sume de bani de catre o societate comerciala o reprezinta doar factura si chitantele, si nu un antecontract fara alt act doveditor al încasarii sumei. Nici lichidatorul judiciar si nici instanta de judecata nu a analizat acest aspect si nu a scazut din presupusa creanta a numitei R. R. suma totala de 72.000 lei chiria pe un an de zile, neexistând nici o dovada a achitarii acesteia.
Intimata creditoare R. R., prin întâmpinarea depusa, a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului, acesta fiind declarat împotriva încheierii de amânare a pronuntarii care nu poate fi atacata separat cu recurs, precum si exceptia nulitatii recursului, motivat de faptul ca cererea de recurs nu cuprinde hotarârea ce se ataca.
Pe fondul cauzei, intimata a aratat ca prin sentinta civila nr. 1481/25.09.2012, definitiva si irevocabila, instantele au respins contestatia formulata de debitoare prin lichidator judiciar întemeiata pe dispozitiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, stabilind cu putere de lucru judecat legalitatea tabelului definitiv al creantelor debitoarei, depus la dosar în sedinta publica din 22.05.2012, cu privire la creanta de 73.937 lei.
În cauza, dupa verificarea creantei sale si întocmirea si afisarea tabelului preliminar, nu s-a formulat contestatie în baza art. 73 din legea insolventei, astfel ca în data de 22.05.2013 a fost înregistrat si afisat la sediul instantei tabelul definitiv de creanta a debitoarei, a carui asociat unic este recurentul contestator.
Potrivit art. 64 alin. 3 din acelasi act normativ, cererea de admitere a creantelor trebuie facuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu, astfel ca sustinerile recurentului în sensul obligativitati constatarii printr-un titlu a creantei sunt neîntemeiate.
Motivele de recurs privind interpretarea clauzelor antecontractului de vânzare cumparare si, în special, a clauzei de arvuna, puteau fi invocate pe calea contestatiei la tabelul preliminar, prevazuta de art. 73 din lege, cale ce nu a fost urmata în cauza.
Nu a existat nici o confuzie, eroare, dol sau fals în ceea ce priveste plata sumei de 7.000 euro cu titlu de avans anterior redactarii antecontractului de vânzare cumparare, din cuprinsul acestuia rezultând ca la lit. c, capitolul pret, primul aliniat „pâna azi, data încheierii prezentului antecontract s-a achitat suma de 7.000 euro, suma a carei primire atesta vânzarea prin semnarea prezentului antecontract”, însasi antecontractul valorând chitanta de plata pentru cumparatoare, creditoarea R. R., iar la data de 20.09.2011, respectiv 24.09.2011, s-a achitat suma de 42.560 lei conform chitantelor eliberate de debitoare. În speta nu se poate interpreta nici un fel de razgândire, în ce priveste clauza de arvuna, deoarece antecontractul este lovit de nulitate absoluta, debitoarea neavând capacitate de folosinta si de exercitiu pentru a semna un astfel de contract, fiind dizolvata în baza sentintei nr. 813/LC/02.05.2011 pronuntata de Tribunalul S.M..
Apararile formulate de recurent cu privire la contractul de închiriere nr. 79/19.09.2011 sunt formulate pentru prima data în recurs si sunt nefondate, acest contract fiind denuntat de catre lichidatorul judiciar, dupa deschiderea procedurii falimentului, cheile fiind predate lichidatorului judiciar potrivit procesului verbal de predare primire din 21.05.2012.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 3021 si urm. Cod procedura civila si Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar al debitoarei E. I. SPRL, prin întâmpinarea depusa, a solicitat admiterea recursului si, în consecinta, admiterea contestatiei formulate de asociatul debitoarei, întrucât creanta înscrisa la masa credala nu reprezinta o suma certa, lichida si exigibila, motiv pentru care nu întruneste cerintele art. 3 din Legea nr. 85/2006 si art. 379 Cod procedura civila.
Cu privire la exceptiile invocate, acesta apreciaza ca în speta sunt aplicabile prevederile vechiului cod de procedura civila, însa chiar daca recurentul si-a sustinut recursul pe prevederile noului cod de procedura civila acesta nu poate fi tratat ca inadmisibil. Intimata apreciaza eronat ca s-a declarat recurs împotriva încheierii nr. 380/F/18.03.2014, deoarece recurentul a declarat recurs împotriva titlului executoriu la care a facut referire, respectiv împotriva hotarârii, cu posibilitatea acceptarii unei erori materiale strecurate în cuprinsul actului. Privitor la aplicarea sanctiunii nulitatii recursului, în cazul în care recurentul dovedeste în fata instantei ca a fost o eroare materiala strecurata în cuprinsul recursului, solicita a se respinge exceptia invocata.
Recurentul contestator a depus în recurs urmatoarele înscrisuri, în copie: antecontractul de vânzare cumparare nr. 78/19.09.2011.
Intimata creditoare a depus la dosar urmatoarele înscrisuri, în copie: factura nr. 21/24.09.2011 si chitantele de plata nr. 33 si 34 din 20.09.2011, respectiv 24.09.2011, tabelul definitiv depus la instanta de fond, lista societatilor comerciale dizolvate publicata în M. Of. nr. 2835/28.07.2011, proces verbal de predare primire din 21.05.2012, încheierea nr. 469/F/20.03.2012 si sentinta nr. 1481/F/25.09.2012 pronuntate de Tribunalul S.M. în cauza de insolventa a debitoarei, Decizia nr. 14/15.01.2013 pronuntata de Curtea de Apel O. în dosarul nr. 2104/83/2012/a1.
Examinând, cu prioritate, exceptiile procesuale invocate, în temeiul art. 137 Cod procedura civila, Curtea a apreciat ca neîntemeiate aceste exceptii.
Astfel, în ce priveste exceptia inadmisibilitatii recursului, pe motiv ca se contesta o încheiere de amânare a pronuntarii, care potrivit art. 299 alin. 1 raportat la art. 282 alin. 2 Cod procedura civila nu pot fi atacate separat cu recurs, Curtea a constatat ca prin recursul formulat se solicita anularea creantei creditoarei R. R., iar fata de motivele de fapt si de drept continute în cererea de recurs, este evident ca nu încheierea de amânare a pronuntarii este recurata, ci sentinta cu acelasi numar, fiind vorba de o eroare materiala strecurata în cererea de recurs.
Pentru aceleasi considerente, Curtea a apreciat ca neîntemeiata si exceptia nulitatii recursului pentru motivul ca nu ar cuprinde hotarârea ce se ataca, retinând ca din întreg cuprinsul cererii de recurs rezulta care este obiectul acesteia, respectiv sentinta nr. 380/F/25.03.2014.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurent, precum si din oficiu, instanta a constatat ca acesta nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod de procedura civila, sa se dispuna respingerea lui, pentru considerentele expuse.
Curtea a retinut aplicabilitatea în speta a art. 75 din Legea nr. 85/2006, potrivit caruia „dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 73 alin. (2), si pâna la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie împotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta în tabel definitiv de creante, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si în cazul descoperirii unor titluri hotarâtoare si pâna atunci necunoscute”.
Motivul pentru care se contesta sentinta nr. 380/F/25.03.2014 este acela ca instanta de fond a interpretat gresit obligatiile debitoarei ce decurg din antecontractul de vânzare cumparare nr. 78/19.09.2011, respectiv aprecierea drept titluri din care ar rezulta o creanta certa, lichida si exigibila, a facturilor sau a chitantelor de plata, desi prin titlu se poate întelege, în intentia legiuitorului, numai o conventie sau o hotarâre judecatoreasca.
Aceste motive invocate de catre contestator nu pot fi încadrate în nici unul din cazurile expres si limitativ prevazute la art. 75 din Legea nr. 85/2006, respectiv: cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale ori cazul descoperirii unor titluri hotarâtoare si pâna atunci necunoscute.
Calea prevazuta de art. 75 din Legea nr. 85/2006 este deschisa doar acelor creditori care, dupa data definitivarii tabelului de creante, au descoperit existenta unui fals, dol sau a unei erori esentiale ori titluri hotarâtoare si pâna atunci necunoscute.
Textul legal impune doua conditii pentru admisibilitatea unei astfel de contestatii: descoperirea împrejurarii exceptionale sa fie ulterioara definitivarii tabelului de creante si lipsa oricarei culpe pentru identificarea cu întârziere a acestei împrejurari. Numai o asemenea interpretare poate fi data art. 75, care se coroboreaza cu art. 73 din Legea insolventei, întrucât creditorii care au cunoscut împrejurarea respectiva înainte de definitivarea tabelului de creante aveau deschisa calea contestatiei la tabelul preliminar de creante.
În cauza antecontractul de vânzare cumparare si facturile, respectiv chitantele de plata au fost depuse înca anterior înscrierii creantei în tabelul preliminar, astfel ca au fost cunoscute partilor înca din acel moment, acestea având posibilitatea contestarii creantei înscrise în baza lor, în conditiile si procedura prevazuta de art. 73 din Legea nr. 85/2006. Curtea remarca faptul ca recurentul contestator nu a recurs la calea prevazuta de acest text normativ.
Referitor la producerea unei erori esentiale în urma careia a fost înscrisa creanta creditoarei R. R., Curtea a constatat ca antecontractul de vânzare cumparare si facturile, respectiv chitantele de plata erau cunoscute recurentului creditor înca de la înscrierea creantei în tabelul preliminar, valoarea creantei înscrisa în tabel a fost de asemenea cunoscuta de catre recurent, însa acesta nu a contestat tabelul preliminar.
Acordarea posibilitatii creditorilor de a contesta tabelul definitiv de creante în situatia în care interpretând titlul de creanta, cunoscut de altfel la momentul afisarii tabelului preliminar, a constatat ca s-a înscris gresit o creanta ar însemna posibilitatea acestora de a eluda dispozitiile art. 73 din Legea insolventei privind contestarea tabelului preliminar, ceea ce contravine dispozitiilor legale si principiilor procedurii insolventei.
Pentru aceste considerente, apreciind inadmisibila contestatia formulata împotriva tabelului definitiv, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins ca neîntemeiat recursul formulat.
Fiind în culpa procesuala, în baza art. 274 Cod procedura civila, Curtea a obligat partea recurenta sa plateasca partii intimate R. R. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecata în recurs, reprezentând onorariu avocatial.
